195 matches
-
câteva gesturi reprobabile din istoria sportului în ideea subînțeleasă că ignorarea sau uitarea lor ne-ar putea face să privim, atunci când e cazul, cu prea multă îngăduință derapajele sportivilor (fie ei și mari campioni) de la principiul fair-play-ului. "De ce să se antologheze doar recordurile, nu și derapajele de la poziția bipedă? De ce să preamărim necondiționat, trecând sub tăcere, rătăcirile idolilor de ieri și de azi? La urma urmei, de ce să glosăm pe marginea fair-play-ului și să nu denunțăm consecințele lipsei lui?" se întreabă
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
anumită atenție). Iar înaintea lor debuta (nu mai puțin) «transtextualul» Răzvan Țupa. Eu nu puteam fi, în această ordine, decât după Ofelia Prodan (deși am debutat în 2003) și la polul opus primului Ianuș, dacă acesta ar fi putut fi antologat." Și așa mai departe până la confuzia totală: „În timp ce Ștefan Manasia e un vizionar al cotidianului cu detentă și profundă, și metaforică, și via - ciudat lucru - fronda fracturistă." Mai jos, Linda Maria Baros, „bilingvă și traducătoare" (adică „tunsă și legitimăs", ca
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
neclar formulată ca opțiune. Refuză orice experimentalism de tip avangardist, dar și inerția simbolismului minor, contestând "decadentismul imagist și formalismul sec" (p. 223). Însă cei mai mulți dintre poeții publicați în revistă (Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Ovid Caledoniu, Aurel Marin și ceilalți antologați de Al. Husar) rămân în perimetrul unei poezii de atmosferă, o poezie sentimentală, nostalgică, elegiacă. În proză, Vintilă Horia propune "o nouă înțelegere a fantasticului" (așa se intitulează un articol din 1939): concentrarea într-un simbol, evadarea din realitate - tendințe
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
ale sale. Nici diavolul nu e întotdeauna fericit, în ciuda faptului că ar avea motive, văzîndu-se apărat de atîția avocați. Și totuși, uneori, el poate fi chiar demonul în care a intrat un înger, ca să-l chinuie, precum în scurta pildă antologată de Carrière în relativ recentul Cerc al mincinoșilor. Struțocămila lui Volkoff, în clipa de epifanie. Tot Carrière relatează o scurtă moralitate indiană despre un pustnic și o prostituată. Sufletul celei dintîi a rămas, pare-se, curat, pentru că ei nu i-
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
paradoxala aserțiune a lui N. Manolescu cfr. căreia avangarda ar avea afinități mai mari cu tradiționalismul decât cu modernitatea. Autorul are iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de Emil Pintea în "Antologia literarăâGândirea>" ; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
Paraziții. În miez de noapte, după lectură, Caragiale se înființează la Vlahuță, speriindu-l zdravăn. Sursa răului nu era vreo nefericire în familie, ci pretenția lui Delavrancea că ce a scris e... literatură. Textul lui Vlahuță, din La gura sobei, antologat și el în volum, e deja canonic. Caragiale, spune confratele de-o viață, cum nu se poate mai frumos, e „unul din puținii oameni cu care aș vrea să mă întâlnesc și pe lumea cealaltă.” Peste numai un an, Caragiale
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
Antologia literaturii române de avangardă alcătuită de Sașa Pană, precum și unor texte care i s-au părut criticului că anticipează sau catalizează spiritul reformator și profetic al avangardismului (Bacovia, George Magheru, Ion Barbu, Dan Botta, Geo Dumitrescu). Tot astfel sunt antologați autori aflați în vecinătatea mișcării: B. Fundoianu, Virgil Carianopol, Tașcu Gheorghiu, M. Blecher, Constant Tonegaru, dar nu și Miron Radu Paraschivescu. Aproape 200 de pagini de poezie, prozopoeme și proză (inclusiv un fragment din piesa Englezește fără profesor de Eugčne
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
Dan Mănucă Cum se cunoaște, Eminescu este uneori caracterizat drept "poet național". După cîte știu, nimeni nu a explicitat vreodată această apreciere. Nici chiar autorii antologați de Ioana Bot în volumul Mihai Eminescu, poet național român (2002), dedicat tocmai "istoriei și anatomiei unui mit cultural". În cele ce urmează, ne-am propus să reconstituim "istoria și anatomia" sintagmei în discuție, pentru a aduce o seamă de
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
mediul instituțional căruia, având un sine evident mai sărac, i-a acordat, compensator, o mare importanță." Când se înfurie, memorialistul spune lucrurilor pe nume, cu riscul asumat. Despre acel confrate suit în vârf de țeapă: "Ba da, s-ar putea antologa din stu-foa-sa-i producție un șir de poezii "bune", însă ele ni se prezintă covârșite de-o mediocritate filozofică și nu odată pur și simplu confuze, ilizibile. Negativul domină, incontestabil. Ca și cum ai pune în vitrina unui magazin de bijuterii un boț
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
a interpretărilor și recunoașterea deschisă a predecesorilor în exegeza pe același subiect. Volumul apărut la Chișinău în 2004 reunește șapte studii introductive la o serie de antologii pe genuri ale literaturii din Basarabia. Poezia basarabeană a secolului XX a fost antologată într-un volum și prefațată de Nicolae Leahu; romanul, cuprins în patru volume, de Mihai Cimpoi; proza scurtă, în două volume, de Grigore Chiper; dramaturgia, de Valentina Tăzlăuanu; critica, de Eugen Lungu; literatura pentru copii, de Maria Șleahtițchi; iar traducerile
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
cîte 3 poezii. Din perioda postbelică, doar Nichita Stănescu are două poezii - ceilalți poeți contemporani au doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce spunea G. Călinescu în istoria sa, monument al estetismului postbelic, despre Vasile Militaru, antologat de Petru Romoșan: "Trivialele fabule ale lui Vasile Militaru au avut un succes extraordinar". Un estet pune accentul pe calificativul "triviale". însă, sintagma "succes extraordinar" poate însemna foarte mult pentru o altfel de perspectivă, non-estetică. La fel se întîmplă cu
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
despre ipocriziile lui Beniuc. Postul, oricum, nu și-l putea salva. Și-a salvat, măcar, demnitatea. În aceste condiții, apar cu atât mai surprinzătoare culorile în care e trasat portretul poetului Beniuc: ca un scriitor veritabil, important, care ar merita antologat cu severitate tocmai în folosul propriei imagini. Nu știu dacă ideea lui Ion Brad nu e cam idealistă. (În definitiv, chiar și reducând opera lui Beniuc la o plachetă curată, nu cred că autorul ei va putea fi considerat mai
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
poziție de câne rău ce păzește casa de hoți dar și de vizitatorii blajini. Cave Filipescu!”. Ajunge, spre bătrânețe, junimist de circumstanță, pentru ca apoi să se despartă, în chestiuni politice, de vechii prieteni. Citim, în articolele lui pe care le antologhează Lovinescu, despre un Eminescu ancorat în politică și despre un Maiorescu asemenea. Așadar, trăgând literatura spre preocupările de obște, Filipescu se duce pe sine spre literatură. „După actele stării civile Take Ionescu era fiul lui Ghiță Ion, «aproprietar» și negustor
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
opere de care nu sunt legați decât genetic, problema edițiilor critice, pe care din ce în ce mai puțini specialiști le pot alcătui, pe bani tot atât de puțini, chestiunea relativ misterioasei CopyRo (societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor), permisiunea de a cita și antologa texte ale unor autori importanți, selecția având în plus un caracter critic și diferind, prin aceasta, de banala republicare. O chestiune care intrigă este a operelor rămase "orfane", adică aparținând unor autori fără moștenitori și pe care drepturile le încasează
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
fac probabil deliciul veleitarilor și impostorilor de tipul celor care ne amețesc de cîteva decenii cu pretențiile lor de a fi descoperit mii de cuvinte aparținînd limbii dace, ba chiar și un alfabet dac, o literatură daco-romană (dl Diaconescu a antologat-o într-o carte pe care n-am văzut-o) și o istorie a literaturii române care începe din primele secole de după Christos (autor tot dl Diaconescu). Din SUA și din Italia sosesc periodic, ca niște păsări călătoare întoarse de la
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
concepție modernă despre poezie "ca act semiozic" (p. 400). Dacă în accepția croceană și călinesciană poezia nu poate fi explicată fără noțiunea de expresivitate, Marin Mincu operează pe tot parcursul comentariilor din antologie cu noțiunea de "practică semnificantă". Criticul caută, antologhează și valorizează poezia din care lipsește sentimentul, repudiază mecanica versificației, nu discută aproape niciodată statutul schimbător al metaforei și al altor tropi, nu-l interesează retorica poeziei, considerată caducă - toate acestea fiind specifice poeziei de dinainte de 1900. În încheierea prezentării
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa despre poezie pentru textualism și experimentalism se pretează la interminabile dar fructuoase discuții și dispute. Pentru a fi crezut în toate opțiunile lui, Marin
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
a plăcut. Atât de mare e deosebirea !" (pag. 148) Se află aici, în profesiunea aceasta de credință, un test în plus pentru structura internă a volumului Dincolo de literatură. Căci prin proiect și prin evoluție, Raicu se dovedește și greu de antologat, și greu de comentat. Coerența cărților lui amintește de aceea a marii proze realiste. (Admirația criticului pentru Tolstoi și Dostoievski capătă, în chip suplimentar, o justificare organică.) A extrage pentru analize de laborator o mostră semnificativă din Practica scrisului, de
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
tratăm ca atare, în speranța că proiectul va continua. E mare lucru într-adevăr că, la vreme de criză, se scrie poezie semnificativă. Dar nu-i de colo nici faptul că această poezie se publică, se reeditează și, iată, se antologhează. Selecția reține cincizeci de poeți, dintre care patruzeci au publicat anul trecut volume. (Ceilalți zece fiind prezenți cu grupaje în reviste.) Patruzeci de volume, așadar, apărute la nu mai puțin de cincisprezece edituri. Media nu e rea. Mai ales că
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
a trage cu ochiul la felul cum se schimbă stilul celorlalți, cu fina curiozitate pe care o au, de obicei, unii față de alții, copiii crescuți împreună. Developările critice dreg scăpări mai vechi, precum vina autorului de-a nu-l fi antologat, cîndva, pe Adrian Alui Gheorghe, bun prieten, altminteri. Încet-încet, relațiile dintre poeții generației ajung, în chip special, epistolare, locul discuțiilor de-altădată luîndu-l "vînătoarea" de nume prin reviste, de debuturi, apoi de volum după volum. De aici, nevoia de-a
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
că nicicând altădată poezia românească, cea bogată în forme și pătrunzătoare în adâncimi, în calea ei de veacuri, n-a dat așa de mulți poeți remarcabili, diferiți între ei, de larg răsunet, poeți ca Generația 60. Trei deja din poeții antologați în culegerea de față: Ana Blandiana, Marin Sorescu și Nichita Stănescu sunt laureați ai premiului Herder, iar Nichita Stănescu candidat, împreună cu O. Elitis, la premiul Nobel. Să mai accentuăm că nici o altă generație poetică din România n-a dat așa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fi să-i ai pe toți laolaltă: înțelepciunea lumii în douăzeci de cărți. Un raft ecumenic la Humanitas Kretzulescu și la Cărturești Verona. Doi. Cine se va încumeta la o serie editorială „Ei despre noi. Noi despre ei“, care să antologheze zecile de cărți (mai ales jurnale din anii de studii și memorii de călătorie) ale românilor despre Berlin, Roma, Paris, Viena, Budapesta, Florența, Londra etc., paralel cu largi frag mente, dibaci extrase, din notele călătorilor străini în țările române? Pitoresc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii și concepții regizorale ale unor mari practicieni precum Jouvet, Artaud, Barba, Grotowski, Brook ș.a. Și o definiție sinteză ar fi aceea propusă de Sir Michael Redgrave și antologată aici:” Actorul se simte cu adevărat acasă la el numai cînd nu este el Însuși” ( p.275). Ar mai fi foarte multe de spus despre această teză de doctorat curajoasă, elaborată, documentată, scrisă cu talent eseistic. Dar o adăstare Îndelungă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
anului 2007, antologia de literatură TOP 22 în care sunt prezenți scriitori din Brazilia, Bulgaria, Macedonia, Elveția, Slovacia, Slovenia, Cehia, Ucraina, Ungaria și România. România este reprezentată de către prozatorul Eginald Schlattner și de către poetul Robert Șerban. Cei douăzeci de scriitori antologați de către Wolfgang Kuhn au fost bursieri, o lună sau două, în perioada august 2005 - mai 2007, ai Literaturhaus din Krems/Stein. Consistenta antologie (364 de pagini) a apărut în excelente condiții grafice (ediție cartonată) și cuprinde texte în germană ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
spune cârcotașii. Mai cu seamă mă bucură faptul că nu mai simt nevoia să vorbesc aici despre un triumf al „tinerei generații“ sau, dimpotrivă, al „bătrânilor“, despre reveniri spectaculoase sau debuturi mirobolante. Maturitatea sade bine literaturii de azi: tinerii se antologhează, consacrații duc la capat proiecte ample și solide, tabloul de familie al prozei, poeziei și criticii contemporane se desenează linișor, fără îmbrânceli, ba chiar într-o dispoziție destul de armonioasă. Ar fi de notat, la proza, după încheierea așteptată a trilogiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]