64 matches
-
Îi stingi para, Cu paharul. Și-i alini cumplit-amarul, Cu ghitara. Și-așa trece iarna, vara, Vieții cât suim calvarul, Cu paharul, cu ghitara, Cu ghitara, cu paharul. În 1972, la 8 ani după „plecarea” autorului, apare volumul selectiv „Versuri”, antologarea fiind realizată de Ilie Dan, studiul introductiv de Ion Rotaru și cuvântul Înainte de D.I. Suchianu. * * * Așa cum am relatat, În anul 1920 Păstorel pleacă la Cluj unde-l ajută pe Cezar Petrescu la apariția revistei „Gândirea”. Aici scrie, Împreună cu Adrian Maniu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
mai adaug că în calitate de etnomuzicolog, Speranța Rădulescu este o eminentă cunoscătoare/cercetătoare a muzicii lăutărești din România, munca asiduă de teren, studiile numeroase și de ținută (volumul Taraful și acompaniamenul armonic în muzica de joc este un monument în domeniu), antologările de muzică lăutărească românească pe discuri apărute inclusiv în colecții străine de profil consacrând-o de mulți ani încoace ca specialist în această direcție. De altfel, în chiar preambulul teoretic al noii sale cărți, cercetătoarea face la un moment dat
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
să fie poet și visător incurabil. Mă văd nevoit să subscriu afirmației făcute de Paul Cernat în postfața ce încheie volumul al doilea al ediției de față: La poezie, Mircea Cărtărescu nu a renunțat de fapt niciodată... Literar vorbind, gestul antologării are conotații semnificative, nu e niciodată pe deplin inocent. Dar dincolo de evenimentul editorial, simplul fapt al aducerii împreună a poeziilor lui Mircea Cărtărescu se lasă și nu se lasă descifrat. Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
opt numere apărute la Sibiu în prima jumătate a anului 1945, unde începuseră să se afirme Negoițescu, Radu Stanca, Doinaș și alți componenți ai unei grupări ce a deschis un mare capitol în literatura contemporană. Exemplele de reeditare sau de antologare a unor reviste nu sunt foarte multe, dar poate că suficiente pentru a caracteriza un simptom de interes al istoriei literare mai recente, în virtutea căruia Editura „Jurnalul literar”, coordonată de Nicolae Florescu, și-a orientat atenția spre o revistă a
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
pentru că digera orice), și să scriu despre fiecare ediție eminesciană în parte. Cred, însă, că s-ar speria lumea și nu l-ar mai edita pe Eminescu. Mai bine în sălbăticia de acum, cu atîtea sisteme ortografice, de punctuație, de antologare - decît de loc. Eminescu se așază în mintea și sufletul românilor și așa, lăsînd fiecăruia dreptul și răgazul să-l regîndească. Prin urmare, să așteptăm cu interes dezbaterile pe marginea acestei ediții a antumelor, unde studiul comparativ filologic este susținut
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
se află atât poeme din anii 1939-1941, cât și din anii ’60. Deși Daniel Cristea-Enache vorbește în prefață despre "puternica contextualizare" pe care o cere poezia lui Geo Dumitrescu (opinie totuși discutabilă măcar la nivel de nuanțe), această formulă de antologare ne arată, mai degrabă, încercarea de a scăpa tocmai de o prea mare contextualizare. De aici și o posibilă căutare a unei coerențe interioare a poemelor. Altă explicație nu găsesc! Poetul vrea să i se "piardă urma", fuge cât poate
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
cursivitate a spre folosul tentației noastre de a o descifra a, dar această cursivitatea trebuie pusă în legătură și cu postmodernismul, care "a convins-o" pe Doina Uricariu, cea din Institutul inimii și Puterea Leviatanului să-și "umanizeze" dicursul liric. Antologarea poemelor, într-o variantă aleasă de autor are meritul de a reflecta atât evoluția și notele specifice ale unei creații lirice dar și pe acela că reprezintă punctul de vedere al scriitorului. Doina Uricariu, Vindecările, Ed. Eminescu, 1999, 780 pag
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
personalitatea călinesciane putuse fi cu atât mai atrăgătoare în cadrul lucrărilor la Institut, cu cât nu totdeauna tematica acestuia strălucea în originalitate și, de asemenea, pentru că personalitățile cele mai de seamă ale vieții culturale românești se pronunțaseră în temă, parcă pretinzând antologarea: G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, iar din generațiile pe atunci tinere, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Ion Negoițescu, Adrian Marino, Nicolae Balotă, Alexandru George, Marin Preda. Lăsate la o parte
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
exonera de bănuiala de frivolitate. Cum arăta și Cosmin Ciotloș în cronica sa, din paginile volumului Amintiri despre Caragiale nu rămânem cu un portret, ci mai degrabă cu o paradigmă de variante ale acestuia. Ștefan Cazimir nu organizează operațiunea de antologare potrivit propriei viziuni asupra operei și biografiei scriitorului, deși aceasta există - pentru cine cunoaște cărțile istoricului literar, în special Caragiale - universul comic, din 1967, Nu numai Caragiale, din 1984, și I. L. Caragiale față cu kitschul, din 1988 - în subsidiar. Amintiri
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității sale." Nici unul dintre fragmente nu ezită să recomande, binevoitor și abstract, antologarea disparată a câtorva dintre povestirile foarte unitare marca Dan Lungu. S-ar zice, privind actuala ediție a Prozei cu amănuntul, că mâna criticului adevăr pune pe foaie. Înainte de a avea în față un set de florilegii în care scriitorul ieșean
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
de trecut o scriere de un astfel de tip este cel al selecției numelor de poeți. Socotind că hățișul concepției textualizante este exclusiv apanajul exegetului ( ne e greu să presupunem că altcineva l-ar putea prelua cu rol de busolă), antologarea poeților implică nu doar asumarea unor reacții subiective, ci și pe cea a unei sporite responsabilități publice. Una e să faci amenajări în propria ta ogradă, alta e să le faci într-un parc sau într-o piață. O antologie
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
la bere. Fără a plăti măcar o halbă, dar participând la mii de discuții dezinteresate, se simte mai aproape de naturalețea bucuriilor mici decât în Disneyland (Milionarul american). Sunt, de bună seamă și alte proze care și-ar merita, dacă nu antologarea, măcar o repovestire lapidară de acest fel. Și nu datorită legăturii lor intime cu realul mărunt al ultimilor cinci ani de experiență comunistă, ci pentru efectul lor memorabil, de mici construcții paradoxale desprinse complet de logica istorică. De abțibilduri pliate
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
poți opune decât un alt sistem de lectură și alte concepte. Viziunea critică a lui Marin Mincu despre poezia românească a secolului XX este consolidată de un îndelung exercițiu de receptare, început în 1966, și de o apreciabilă experiență de antologare și de exegeză. Un studiu aparte ar putea fi dedicat acestei probleme: cristalizarea unei viziuni și a unei conceptualizări adecvate de-a lungul a patru decenii de însoțire atentă a evoluției poeziei românești. O panoramă critică a poeziei românești din
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
în catalog spune că "lucrările sunt riguros alcătuite, după ediții semnificative, au tabel cronologic și repere critice reprezentative, și acoperă, ca titluri, scriitorii clasici și operele lor semnificative". Îi reproșez ceea ce i-am reproșat și colecției didactice a Editurii Art: antologările din clasici sunt anonime, tabelele cronologice sunt schematice, selecțiile critice sunt formale, banale; lipsește prezentarea scriitorilor într-un medalion accesibil și atractiv, adecvat gimnaziului. Observ, încă o dată, că edituri de prestigiu procedează, în editarea clasicilor, după legea minimului efort. Ar
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
ediții critice sau ale unor ediții de referință, deja existente. Edițiile recapitulative (așa le-aș numi) au devenit o procedare frecventă în colecție. Necazul e că nu înregistrăm un progres semnificativ nici în perfecționarea edițiilor critice existente (reluate adesea prin antologare), nici în inițierea unor ediții critice noi sau continuarea celor întrerupte. Excepțiile sunt puține. De pildă, a fost completată cea mai bună ediție anterioară I. L. Caragiale cu noi piese de corespondență și noua ediție este un model, în toate privințele
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
din ce în ce mai mult în discuție și, laolaltă cu cititorii, așteaptă republicarea operei autorului Familiei Popescu. E interesant, pe de altă parte, cum poezia lui Ioan Es. Pop, celălalt poet de forță al generației ^90, are o circulație mult mai bună, prin antologări periodice. Iată cum neșansa operei e paralelă cu drama omului Cristian Popescu, dispărut la doar 36 de ani. Trăim momentul Popescu și opera poetului își cere dreptul reconfirmării. în tot acest context aparent așezat, punctul nevralgic rămâne lipsa unor ediții
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
foarte bună distincție între opreliștile juridice și acelea morale a făcut, într-o paranteză a discuției, Ioana Pârvulescu. Cele mai grave și cele mai importante sunt, evident, primele "În lege se admite dreptul la citare, dar nu și cel de antologare. Pe de altă parte, ar trebui ca măcar autorii canonici să fie scutiți, în manuale, de copyright." În același sens, editorul G. Pienescu a distins atent în relația dintre patrimoniul literar și drepturile de autor. Accesul la manuscrise e adeseori
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
asigura inserarea în manualele școlare a unor texte reprezentative pentru literatura română fără discuții interminabile și absurde (iar uneori și infructuoase) cu deținătorii unor copy-right-uri? De ce nu este prevăzut în legea dreptului de autor dreptul criticilor și istoricilor literari la antologare (dreptul la citare fiind prevăzut)? O antologie nu este oare o operă (critică) nouă care are și ea dreptul la existență? Oare nu ar trebui ca succesorii scriitorilor importanți să aibă doar prioritate în activitatea de editare a scrierilor celor
A cui este literatura română? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9153_a_10478]
-
în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță și amploare, nici înainte, nici după Radu Aldulescu, cel puțin deocamdată. Potrivit acestei tendințe de profunzime și autenticitate
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Simona Vasilache Cursa pentru canonizare nu cunoaște semnul de cedează trecerea. Cunoaște, în schimb, gesturile, cel mai adesea post-factum, de antologare, de adnotare, cîteodată ad usum Delphini, alteori cu bună metodă filologică. Seriile acestea, de scriitori clasici, dau o idee despre coridorul celor vechi, despre colțul cu statui, la ora aprinderii luminilor. Tradiția lor, care abia mai pîlpîie astăzi, împinsă la
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
să ne dea de știre astă seară, / dragul nostru." Dintre poeții contemporani, Ioan Es. Pop este, poate, unul dintre cei mai antologați, aparițiile sale în antologii individuale sau colective depășind cu mult numărul de volume inedite. Și, cu toate acestea, antologările nu au făcut mai mult decât să consolideze impactul poemelor de început. Ieudul fără ieșire, Pantelimon 113 bis, Porcec sunt volumele care au reușit să contureze imaginea memorabilă a poetului și, totodată, să hrănească apariția atâtor antologii entuziast receptate. Se
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
Adrian Ălui Gheorghe de a reuni între coperți de carte scrisorile schimbate cu regretatul Aurel Dumitrașcu. Mai întâi pentru că, acesta din urmă stingându-se în 1990, la numai treizeci și patru de ani, sarcina reeditării volumelor sale de poezie, ca și a antologării de texte rămase inedite, cade pe umerii unor prieteni adevărați. Adrian Ălui Gheorghe se numără cu siguranta printre aceștia, el îngrijind toate edițiile postume din versurile lui Aurel Dumitrașcu, precum și substanțialul sau jurnal, Carnete maro. Actualul epistolar, intitulat Frig și
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
și ceva de ani, se iau pe deplin în serios. Ceea ce nu înseamnă că timpul îi cruță. Sub jumătate din cele cincizeci și cinci de nume rămîn în circuit, și nu toți ca poeți. Maria Banuș, foarte tînără la momentul antologării, e reținută, chiar în deschidere, fiindcă ordinea alfabetică o avantajează, cu niște poeme din Azi, în care nu vezi nimic din viitoarea-i carieră: "Mă gândesc să sorb din viață ca atâți alți golani/ Dar mă frige până și aburul
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
Senzația pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și contempla cu trufie chipul oglindit în laudele criticilor. E aici ceva dintr-o semețire orgolioasă de rău-augur, nici un artist sigur pe el nepierzîndu-și vremea cu antologarea banalităților prețioase pe care contemporanii le-au spus de-a lungul timpului despre el. În schimb, cine e preocupat cu precădere de ecouri critice, adunîndu-le cu migală într-un opis de bilanț valoric, nu se poate lăuda cu virtutea modestiei
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
trei capitole conținând lucrările fundamentale în materie de lingvistică - cum ar fi, între altele, Fundamenta grammatica linguae romaenicae sau Teoria ortografiii românești cu slove lătinești -, istorie - Scurte observații asupra Bucovinei, De originibus populorum Transylvaniae - sau traduceri. S-a optat pentru antologare, în detrimentul unei ediții integrale, atât din amintita preocupare pentru receptarea autorului, cât și din cunoașterea profundă a realității operei sale, care conține numeroase reluări și repetiții de idei și teorii, în maniera iluministă cunoscută, motiv pentru care s-a preferat
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]