135 matches
-
să se povestească, precum: "Casa mea e numai un turn de hârtie subțire plecați/ în stagiunea viitoare vă arăt și câteva mostre/ de coarne de diavol tuturor salut" (în stagiunea viitoare). în fapt, fiecare din cele 14 volume din care antologatorul a alcătuit ceea ce-și dorește a fi un spectacol de adio, reprezintă un anotimp, o etapă a devenirii sale poetice, de la fragilul adolescent la robustul adult, către bătrânul obosit, dezamăgit, hărțuit nu numai de propriile-i suferințe, ci și
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
cum arată autorul, de succesiunea foiletoanelor sale critice din "Ziarul de Duminică". Lipsește, frapant, cel mai important poet român postbelic, Nichita Stănescu, după cum lipsesc voci suficient de bine conturate ale generației tinere, cele care i-ar fi confirmat, în fond, antologatorului opinia potrivit căreia nu există o criză valorică a poeziei de azi. Mă refer la Marius Ianuș, Ruxandra Novac, Dan Sociu, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, Zvera Ion, Ștefan Manasia, Adrian Urmanov și alți autori de mare perspectivă. Ion Mircea invocă
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla bisericii la care acesta nu prea e dus. Forțează unele texte să intre în patul lui Procust: "Poetul sincronizează Cartea cu omul
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
de George Burns, din rezervorul hazului planetar. La fel ca în „Antologie de vorbe de duh“, Des MacHale a găsit și în „Om pansiv, om parșiv“ dreapta cumpănă între ironia șfichiuitoare și boroboață, între cristalul scânteietor și umorul fără voie. Antologator meticulos, irlandezul din Cork sondează domenii diverse - de la muzică la știință și de la sport la politică - pentru un răsfăț care începe pe primul rând și se termină pe cea din urmă pagină. Întâlnirea cu vorbele de duh ale marilor oameni
Agenda2006-13-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284915_a_286244]
-
mediului de formare le-a cunoscut. Judecînd după numărul antologiilor inventariate aici de Barbu Cioculescu n-am putea crede că literatura română mai suferă, cum se zicea la început de ’90, de lipsa instrumentelor de lucru, cel puțin în privința poeziei, antologatorii și-au făcut datoria, ba mai mult, avem și dicționare și istorii literare. Evident, orice antologie e subiectivă, iar Barbu Cioculescu, atunci cînd comentează tipul de selecție, caută să înțeleagă criteriile aplicate, face statistici necesare și conchide, de pildă, că
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
of talent displayed two sides of romanian poetry: mysticism and unleashed eroticism." Ca o antologie e o "subjective business" o știe oricine și numai indignații de profesie discuta gustul care nu se discută. Autorii selectați sunt "the best" în opinia antologatorilor care și-au cîștigat libertatea de a-i descalifică pe discordanți. Fiecare poet din antologie beneficiază de o prezentare bio-bibliografică substanțială (în limba engleză, ca și introducerea) și de câteva poeme traduse în engleză, franceza, germană sau italiană. Se spune
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
care-l includ pe autor (și, eventual, pe alți membri ai familiei sale), mai ales dacă acesta nu face parte dintre numele impuse și dacă volumul e destinat străinilor, care nu au de unde să știe asta. Pare că tot efortul antologatorului - în ocurență Matei Albastru - este numai pentru a se vedea așezat confortabil alături de marii poeți. Aș trece fără îndoială cu vederea mica slăbiciune prea-omenească, dacă rezultatul final ar fi convingător. Antologia lui Matei Albastru are însă toate defectele cu putință
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
sînt menționați decît la cuprinsul deja descris. După o căutare migăloasă, constat că poemele lui C.V. Tudor sînt traduse din engleză (!) de �nimeni. Tot de mîntuială este făcută și prezentarea biobibliografică din final. Nu există criterii în datele alese de antologator pentru prezentarea autorilor, rezultatul final creînd impresia de haos (nici măcar prescurtările nu sînt unitare). Un autor este născut "în-tr-un oraș de provincie", la unii lipsește locul nașterii, la alții data etc. La C.V. Tudor, Matei Albastru dă amănunte mai bogate
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
cîțiva autori despre care cititorii germani ai cărții (să sperăm că nu vor fi prea mulți) află anul nașterii, după care suspense: �Weitere Daten sind uns nicht bekannt" (Nu cunoaștem alte date despre autor). Te întrebi cum i-a ales antologatorul, dacă nu știe măcar cine sînt? Pe Gellu Dorian îl găsea, de pildă, cu un minim efort de căutare, în dicționarul Romanian Writers of the 80s and 90s coordonat de Ion Bogdan Lefter. Pe coperta a 4-a aflăm că
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
în total 50 de pagini. Ce discuții comportă această secvență istorică? Prima controversă este suscitată de întrebarea unde începe poezia noastră religioasă. Răspunsul clasic și indiscutabil ar fi Dosoftei. Poate ea începe înainte de literatura în limba română? Însă aproape toți antologatorii noștri de poezie religioasă caută, în mod paradoxal, puncte de sprijin mai devreme. Florentin Popescu nu merge totuși mai departe de Petru Cercel (care nu a scris în limba română) și Varlaam, ceea ce înseamnă aproape un secol înainte de Psaltirea lui
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
secvență de 11 poeme, mai mult decât Blaga și Pillat). V. Voiculescu și Nichifor Crainic sunt cele mai importante nume ale poeziei religioase românești, atât pentru Florentin Popescu, cât și pentru Ion Buzași. Altfel, diferențele reflectă definitoriu personalitatea celor doi antologatori. Primul îl ignoră complet pe Al. Macedonski, al doilea e foarte rezervat față de perioada contemporană. Ion Buzași, ca bun ardelean, îl prețuiește ceva mai mult pe Blaga decât pe Voiculescu. Și comparațiile ar putea continua. Îmi exprim, în finalul acestei
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
foarte lucid probează Iulian Costache în excelenta sa carte, Eminescu. Negocierea unei imagini. Singurul element de luat în considerare în selecția poemelor pentru alcătuirea unui astfel de volum este puterea de adaptare a imaginarului poetic la viziunea tematică proiectată de antologator. Cronologia creației, experimentele formale (specifice, poate, unei anumite perioade din producția artistică a celui în cauză) sunt ignorate sau utilizate, doar în măsura în care servesc "tabloul" imaginat de criticul care alcătuiește volumul. Deși pare lipsit de importanță (în fond toate versurile volumului
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
unei anumite perioade din producția artistică a celui în cauză) sunt ignorate sau utilizate, doar în măsura în care servesc "tabloul" imaginat de criticul care alcătuiește volumul. Deși pare lipsit de importanță (în fond toate versurile volumului îi aparțin lui Ion Chichere), rolul antologatorului devine, în astfel de cazuri, unul uriaș. Selecția poemelor și ordinea lor în volum îi pot oferi cititorului indicii despre stările de spirit, sensibilitățile, vulnerabilitățile unui autor. Scrierea unor poeme ține adesea de diverse experiențe circumstanțiale, mai mult sau mai
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
îi pot oferi cititorului indicii despre stările de spirit, sensibilitățile, vulnerabilitățile unui autor. Scrierea unor poeme ține adesea de diverse experiențe circumstanțiale, mai mult sau mai puțin reprezentative pentru existența celui în cauză. Accentuând pe anumite elemente, favorizând anumite teme, antologatorul ajunge să își impună propria sa proiecție despre autorul în discuție, dincolo de realitatea propriu-zisă a universului liric al acestuia. Moartea unui poet încă tânăr produce multă emoție printre cei care l-au cunoscut și admirat. Răsfoindu-i înfiorați manuscrisele rămase
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
Mazilescu, Cezar Ivănescu, Mircea Ivănescu, Nora Iuga - pentru a nu da decît cîteva nume - ocupă prim-planul acestei generații, acoperind o bună parte din spectrul liric". Se cuvine menționată aici încă o circumstanță nefavorabilă acestui "salon al refuzaților" pe care antologatorul o trece cu vederea, însă pe care n-o menajează autorul Cuvîntului înainte, Eugen Negrici. Ocoliți de criticii de partid, subestimați adesea de criticii șaizeciști de vîrf, acești "refuzați" n-au parte de-o recepție echitabilă, nici, așa cum ar fi
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
Stratan, Traian T. Coșovei etc.) dar care nu de puține ori o face prin ștergerea tuturor celorlalte urme poeticești". Subscriem la opinia lui Eugen Negrici. Să vedem acum care sînt criteriile florilegiului oferit de Constantin Abăluță. Sub unghi moral, onestitatea antologatorului consistă în recunoașterea subiectivității fatale a întreprinderii d-sale, care-și asumă, în plan ideal, riscul erorii: "orice antologie este un act unilateral de opțiune, deci, în cele din urmă de - mai mică ori mai mare, mai restrînsă ori mai
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
din acele fragmente ce-au aparținut pînă nu demult altui organism". Căci - atenție! - nu se află în chestiune o "rigoare" rece, extranee creației, o "structură" indiferentă la viața acesteia, de-o neutralitate artificială, ci însăși instrumentarea sensibilă a substanței lirice. Antologatorul se situează în spațiul propriu poeziei, ocrotit de însăși autarhia acesteia: "Poezia este plăcere, surpriză, simțire. Ea trebuie descoperită și reinventată într-un proces liber de orice imixtiune dinafară". El oficiază ca un poet, asimilîndu-și neegoist creația celuilalt, nefăcînd distincție
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
E ca și cînd aș fi scris-o eu. E o victorie a acelui mare necunoscut care locuiește în noi și pe care nu-l putem înșela niciodată." Mistica poeziei impunînd o devălmășie, sub stigmatul dorit, însă irealizabil al anonimatului, antologatorul nu poate a nu-i încălca principiul, oferind, nostalgic, "o culegere de texte inspirate care volens-nolens poartă după ele cîte un nume de autor". Paradoxal, deși atît de diverse, textele lirice întrunite poartă, de cele mai multe ori, o discretă amprentă a
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
Cosmin Ciotloș Până acum, despre Daniel D. Marin antologatorul s-a scris în două feluri: civilizat pe de-o parte, panicarard pe de alta. (Verdictul n-are importanță, ce contează e atitudinea. Lui Paul Cernat i-a plăcut în linii mari volumul, lui Marius Chivu nu, dar ambii au
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
versetul lui Ioan: „Im Anfang war die Tat” („La început voi pune Fapta”). Asta pentru că aproape orice neamț, bun sau rău, crede intim că la temelia lumii trebuie să stea ceva solid, cât se poate de vital. Pentru Ernest Wichner, antologator, alături de Corina Bernic, al culegerii de poezii, proză și texte polemice La început a fost dialogul. Grupul de Acțiune Banat și prietenii (Ed. Polirom, 2013), literatura și scrisul nu sunt „o meserie”, ci „un mod de acțiune”. Parcă-l auzim
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
Noii Stângi germane din epocă (textele literare trebuie să fie relevante din punct de vedere social) rămâne dezideratul textului ca produs artistic valabil estetic. Vorba lui Harold Bloom: nu energiile sociale au scris în locul lui Shakespeare. Polemici sunt cei doi antologatori - inclusiv față de faptul că mult citata antologie Vânt potrivit până la tare nu reprezintă, cum greșit s-a spus, spiritul grupului - în chiar felul în care arată cum grupul celor nouă se disocia de aerul dezbaterilor de epocă, de acele obsesii
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
și mai substanțiale. * După cum se știe, o antologie nu poate mulțumi pe toată lumea, ba, pe cei mai mulți, îi nemulțumește. Și aceasta pentru că, după cum se știe de asemenea, nu poate exista o antologie obiectivă: prin forța lucrurilor ea reflectă preferințele sau viziunea antologatorului asupra "obiectului" antologat. Existența unui board, tream, "consiliu de înțelepți" (sau specialiști) etc. nu constituie nici pe departe garanția unei mai mari obiectivități. Dimpotrivă: rezultatul va fi o sumă de subiectivități divergente, aproape imposibil de sintetizat coerent. Vorba unei vechi
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
că trebuie arătată străinătății. Pentru promovarea opțiunii mele în ochii celorlalți membri ai (să-i zicem) board-ului național, mărturisesc că am uzat în mod cam "nedemocratic" de argumentul de autoritate decurgând din cealaltă calitate a mea (pe lângă cea de antologator), și anume aceea de traducător (spre greacă). Căci un principiu de care e bine să țină seama antologiile de traduceri este acela că traducătorul trebuie să aibă un cuvânt greu de spus în alcătuirea lor, el fiind singurul îndrituit să
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
militant al antologiei. Ce urmează e curată pledoarie pentru poezie. Sunt aici 24 de autori, ordonați cronologic (cronologic și nu prea), de la Angela Pânzarul (născută în 1968) la Cătălina Bălan (născută în 1995). Citindu-i de aproape, de la firul ierbii, antologatorul are răbdare să discearnă (în cadrul aceleiași generații) promoții, școli, grupuri sau tendințe. Nu contest o atare repartiție, doar că istoria literară ne învață să operăm mai prudent cu tipologiile recente. Cu atât mai mult cu cât nu discutăm despre valori
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
obiceiul unor cotidiene de a oferi cititorilor lor literatură. Da, literatură. Mai exact, poezie. ADEVĂRUL are supliment cultural și artistic, EVENIMENTUL ZILEI n-are, ambele publică însă în pagina de ziar - vinerea - texte dintr-o posibilă antologie lirică. În Adevărul, antologatorul e C.T.P. Așa scrie. Știți dv. cine e. În Evenimentul, el este Petru Romoșan. C.T.P. culege și de prin străini, Romoșan se rezumă la producția internă pe care ar dori s-o cuprindă în "cele mai frumoase o sută de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]