135 matches
-
cât și exigența selecției, limitată la aproximativ 250 de pagini. Câteva nume sunt reprezentate numai de o poezie, cele mai multe - de două, trei sau patru poezii. Peste aceste limite sunt selectați cu mai multe titluri poeții cei mai importanți, în opinia antologatorului: Magda Isanos (5 poezii), Grigore Vieru (9, cele mai multe, pe bună dreptate), Anatol Codru (6), Nicolae Esinencu (7), Leo Butnaru, Ion Hadârcă și Eugen Cioclea (cu câte 5). Evident că o astfel de reprezentare nu trebuie absolutizată, căci există poezii scurte
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
zicem cu mărinimie - pînă-n zece într-un secol, suferă de un subiectivism cronic. Poeții aleși de Victor Pambuccian sînt, în majoritate, si traduși de domnia sa, ceea ce pledează pentru un anumit tip de poezie care răspunde cerințelor estetice și emoționale ale antologatorului, al cărui gust unește între ele generații și voci, îndepărtate în timp și apropiate în spirit, ce s-au manifestat în România la cote înalte. Cititorul român poate fi surprins de numele care-și dau mîna în acest grupaj; asta
Coletul din Arizona. Contemporary Voices from Romania by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/4772_a_6097]
-
voci, îndepărtate în timp și apropiate în spirit, ce s-au manifestat în România la cote înalte. Cititorul român poate fi surprins de numele care-și dau mîna în acest grupaj; asta demonstrează că ele nu i-au fost propuse antologatorului de nicio instituție din România, care are de obicei, evident, parti-pris -urile sale. E o selecție onestă și nu se supune decît preferințelor estetice ale celui care iubește România și cîțiva poeți pe care-i prețuiește în mod special și
Coletul din Arizona. Contemporary Voices from Romania by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/4772_a_6097]
-
Trebuie să subliniez aici cîteva aspecte extrem de interesante pe care le revelă, fără îndoială, această mică familie de poeți. O anumita afinitate de sensibilitate și viziune estetică este lesne de stabilit între scriitorii selectați care confirmă, cum spuneam, si preferințele antologatorului. Revelator mi se pare faptul că toți cei prezenți în acest grupaj, care au trăit și au publicat, majoritatea, aproape exclusiv în perioada de dinainte de 1989, deci sub cenzură, atestă existența rezistenței prin cultură, total desconsiderata de unii. Iată, România
Coletul din Arizona. Contemporary Voices from Romania by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/4772_a_6097]
-
Meniuc, Vladimir Beșleagă, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Serafim Saka și Emilian Galaicu-Păun. Primul e din 1931, deci din perioada interbelică, următoarele cinci sunt din anii 1966-1972, iar ultimul din 1996. Precumpănește în selecție generația ´60, din care face parte și antologatorul. Înclin să cred că alegerea e justificată. Lipsește Ion Druță, care nu și-a dat acordul pentru a figura în antologie. Poetul optzecist Grigore Chiper (autor și al unui volum de proză scurtă) este, pentru mine, o surpriză ca antologator
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
antologatorul. Înclin să cred că alegerea e justificată. Lipsește Ion Druță, care nu și-a dat acordul pentru a figura în antologie. Poetul optzecist Grigore Chiper (autor și al unui volum de proză scurtă) este, pentru mine, o surpriză ca antologator al prozei scurte, generos reprezentată în două volume. Se achită onorabil de această sarcină, dând o imagine convingătoare a prozei scurte basarabene. Primul volum e ocupat cu texte de George Meniuc, șaizeciștii Ion Druță, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Vladimir Beșleagă
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
Am lăsat la urmă antologia poeziei (despre care am scris mai pe larg săptămâna trecută). Pe cât îl știu de mare orgoliul poetic al basarabenilor, mi s-a părut că, în selecția poeziei, Nicolae Leahu a fost cel mai sever dintre antologatori. În principiu, îi dau dreptate că nu era cazul să se extindă mai mult, dar bănuiesc că nu beneficiază de multe cuvinte bune la Chișinău. O proporție considerabilă din poezia conștiinței naționale și patriotice este sacrificată. Pe de altă parte
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
că nu are nimic de luat în considerare înainte de 1960 (p. 95). În acest fel, o sută de ani de literatură basarabeană se reduc la patru decenii, dacă nu chiar la mai puțin. Cel mai decepționat dintre toți cei șapte antologatori mi s-a părut Grigore Chiper, care afirmă la un moment dat, cu o notă de generalitate: ,Diletantismul este semnul sub care a stat literatura din Basarabia în secolul XX" (p. 68). El deplânge imposibilitatea sincronizării cu literatura din România
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
a așezat într-o carte pe care a numit-o Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române. De fapt, nu "a ales", ci s-au ales poeziile singure, prin impactul pe care l-au avut fiecare în timpul său. Antologatorul doar a încercat să-și păstreze sângele rece, să lase poemele care i-au plăcut românului, de-a lungul scurtei istorii literare de 150 de ani, să iasă la suprafață. Acolo unde a "ales", Petru Romoșan a greșit. Să încercăm
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
și socială. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că tocmai astfel de efecte non-literare au dus la creșterea poeziei, inclusiv estetice, de-a lungul timpului. Deliteraturizarea poeziei a avut efecte extraordinar de benefice pentru literatură. Iată ce afirmă antologatorul: După ce zeci de ani poeții au fost în România mari vedete, prin explozia recentă și foarte întîrziată a mass-mediei, societatea de consum, cu starurile ei consumabile, i-a pus pe poeți la colț. Și nu e drept. Cum s-au
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
vrem pămînt". Figura părinților (mama sau tata) sînt iarăși decisive - este o temă foarte importantă, care face posibile vecinătăți dintre cele mai stranii: Vasile Militaru și Ioan Es. Pop, spre exemplu. Obiecțiile sînt destule. Ele trebuie făcute tocmai din perspectiva antologatorului. De multe ori poeziile pot fi numite "frumoase" doar ironic. Voi da cîteva exemple care nu respectă nici criteriul succesului, nici pe acela al temei. Geo Dumitrescu nu a fost cunoscut mai ales pentru "Fabula cu maimuța". Apoi, putem observa
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
ele locul. E drept că la finalul cărții, fără prea zgomotoase surle și fără trâmbițe carnavalești. Ați auzit, spre exemplu, de Jacques G. Costin? Bănuiesc că nu, așa cum - iertați-mi ușoara maliție - nu par să fi auzit nici cei mai mulți dintre antologatori. Și totuși: Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă. Excepțiile (Mihai Zamfir, Ov. S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decât să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei a lui
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
întuneric absolut,/ când iese la lumină se resoarbe,// exact ca dumnezeu./ păcat că n-am avut șansa, ca angela marinescu,/ să fiu medic măcar o dată."(șlagăre de concentrare) Ce avem aici? Poeme clare, impecabile, intacte declarații admirative selectate atent de antologator. Nu e o întâmplare faptul că, alături de autorul - și, nu-i așa?, de soțul - Artei Popescu, Ioan Es. Pop e considerat cel mai important poet apărut după 1989. În plus - fără vreun orgoliu al formulărilor de lungă carieră - înclin să
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
descoperit nici un exemplar, nici în vreo bibliotecă publică și nici scriitorul nu i-a putut pune la îndemână vreunul. Astfel încât nu știm în ce măsură o parte din lista aparițiilor editoriale ale poetului nu e o mistificare. Specialiștii în avangarda românească și antologatorii domeniului (Ion Pop, Sașa Pană, Marin Mincu, Gabriela Duda, Nicolae Bârna) îi cunosc lui VVM opera (adică unul sau două volume), încât nu ar fi adevărat să spun că scriitorul este un ignorat. Articolele din Dicționarul scriitorilor români (articol redactat
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
materia vie a lirismului, identifică organele sale palpitînde asupra cărora se exercită, în prima instanță, critica ,de întîmpinare", urmînd, ca rezultat al unor sancționări axiologice, integrarea lor în perspectiva diacronică. Dar, după cum o dovedește chiar practica lui Marin Mincu, gestul antologator își conservă valabilitatea și pentru materia deja trasă în istorie, din nevoia unei ,revizitări" periodice a acesteia, bizuită pe cea a exercitării unui imprescriptibil gust personal. Panoramînd selectiv ,poezia română în secolul XX", de la Al. Macedonski la Magda Isanos (minus
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
ei. De aceea pentru marele critic "Istoria literaturii române nu poate fi decât o demonstrație a puterii de creație române, cu actele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală." În acest sens îi va invoca mereu pe corifei, și antologatorul procedează adecvat reproducând texte de înaltă valoare, precum M. Eminescu, poet național, Creangă în timp și spațiu. Realismul și chiar unele prelegeri și cursuri universitare, cu toate că nu au totdeauna legătură directă cu tema în discuție. Sensul clasicismului și Domina bona
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
cele mai haioase perle ale tranziției. O primă recoltă a devenit substanța volumului Fie-ne tranziția ușoară. Culegere de perle românești, tipărit de Humanitas și vândut în câteva zeci de mii de exemplare. Cum schingiuitorii limbii române nu trag chiulul, antologatorul a revenit, după numai câteva luni, cu o colecție proaspătă, Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziție. Eroii au rămas cam aceiași, semn că gusturile publicului de la noi nu s-au schimbat, iar panseurile lor
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
au fost criteriile prime? Am avut imensul privilegiu de a fi fost povățuită și îndrumată de Nicolae Manolescu în alegerea celor 20 de voci. Antologiile sînt obiecte rare, la răscrucea istoriei unei țări, a unei generații, a unui om. Gloria antologatorului e vecină cu oprobriul (ambivalența se asumă intrinsec), dar mantra (asul din mînecă) îi picură la ureche: „o antologie nu e o enciclopedie” și astfel supraviețuiește remușcării dubitative „mai puține poeme, mai mulți autori?”. Editura Vaso Roto a agreat însă
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
în această colecție bilingvă „Orphée”, ajunsă după două decenii și ceva de existență la a treia serie, dirijată de unul din cei mari mari poeți de azi ai Franței - Claude Michel Cluny. Și mai îndreptățite laude i se cuvin însă antologatorului, traducătorului și prefațatorului Benoît-Joseph Courvoisier. E un tânăr profesor de „lettres modernes” care, în mod evident, a făcut o pasiune pentru limba și literatura română, dovedind deja că le cunoaște profund, în chiar spiritul lor, nu doar ca materie de
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
prudență o definește cel dintâi în postfață, e absolut coerentă. Ar fi greu să-i reproșezi ceva. La aceasta mai contribuie un amănunt. Anume acela că și Komartin și Vancu, sunt două voci credibile. Am mai spus-o, pentru un antologator, credibilitatea intelectuală e o calitate obligatorie. Eșecul înregistrat nu chiar demult de antologia douămiistă a lui Daniel D. Marin, Poezia antiutopică, mă scutește de alte explicații. Apropo de asta, să notăm că selecția de față nu are ambiții politice (mă
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
un exercițiu de admirație) e oferită de prezența în antologie a câtorva poeme semnate de Mircea Ivănescu. Scrise în 1970, dar publicate abia anul trecut în Viața Românească, acestea reprezintă, fără doar și poate, o întâmplare fericită pentru cei doi antologatori (dintre care unul i-a și dedicat o substanțială monografie autorului lui mopete) și nu mai puțin pentru cititorii antologiei. În fond, nu-i chiar de acolo să poți da, într-o revistă, peste niște inedite ivănesciene. Ca acesta: „este
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
regelui scăpînd sub vărsături coroana/ țării (...) cuvîntul aleargă aleargă printre tufe sălbatice zvîrlind un ochi de pierzanie/ și o înflorită mascaradă neîncrezătoare în puterea ei de a domina" (Serendpity). Sau, după cum se exprimă într-un comprimat critic poetul C. Abăluță, antologator și, parțial, traducător al volumului de care ne-am ocupat în prezenta cronică: "Poezia lui Reichmann seamănă cu un cap retezat din care se scurg, odată cu materiile organice, fragmente de gînduri incomplet formulate și resturi din senzațiile înregistrate de simțuri
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
spațiul eseisticii, criticii și istoriei literare; pentru versuri criteriul alfabetic se aplică de la titluri!) Dimensiunea textelor oferite de repondenți sau acceptate a fi preluate din reviste sau cărți ale acestora variază în funcție de autorizarea lor și a principiului de bază căruia antologatorul a hotărât să acționeze. Așa că unele texte au 1, 2, 3, 4 pagini, până mai departe: La finele fiecărui text sunt indicate titlurile revistelor din exil și ale cărților în care au apărut inițial, fie înainte de dispariția autorului, fie de după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ce s-au tipărit dintr-însele, nu-s semnate cu numele mieu și așa doară voi scăpa și de această numire încântătoare" (p. 450). Prefața lui Cipariu la Crestomația din 1858 este un adevărat act de istorie literară, prin care antologatorul își dovedește conștiința responsabilă a tradiției, raportându-se la toate scrierile românești din secolele XVI-XVIII pe care le cunoștea (p. 452-456, mai pe larg în ediția citată de Opere I, 1987). Un document ce ar merita analizat pe îndelete e
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
e perfect explicabil în primul rînd prin tăcerea autorului. Nici antologia alcătuită de Vasile Popovici, Scene, fragmente, reflecții. O antologie ( Editura Fundației Culturale Române) nu s-a remediat mai nimic, nu s-a bucurat de prea multă trecere, deși intenția antologatorului era limpede: o resuscitare a interesului prea amorțit față de opera lui Lucian Raicu. Cele cîteva cronici ce i s-au dedicat n-au schimbat mare lucru în privința receptării (nereceptării?) scrierilor acestui critic, odinioară cu atîta autoritate în mica lume literară
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]