59 matches
-
Firește că unei femei n-o să-i spui teleom (Vorba ceea: Ce oameni sunt și femeile astea!) și nici telefemeie, că sună primitiv și dur, ci-i vei spune cu dulceață ori televedetă (așa da, mai merge), ori teleandree (o antonomază de felul lui donjuan sau mecena), având în vedere frecvența acestui prenume printre telefemeile din România. Oricum această chestiune nu mai prezintă niciun interes pentru mine: Întâi că nu am televizor, apoi că atotputernicul internet nu numai că rezolvă tot
TELEOMUL – EPIFENOMENUL TRUDITOR DIN MAŞINĂRIA TELEVIZIUNII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1452004820.html [Corola-blog/BlogPost/368169_a_369498]
-
Tatuaje, „Tautau tahitian”, teribilă invenție! Epidermă mutilată: tatuaje pe scalp, tatuaje pe piept, tatuaje pe spate, tatuaje pe membre, tatuaje pe burtă și puțin mai jos ... Adam și Amsterdam! AMÂNDOI, capete rase, fără nume, fără identitate, fără domiciliu stabil. Două antonomaze cu grele jachete de piele bătute în ținte de fier, imenși bocanci Doctor Martens și motociclete Harley Davidson între picioare! IMAGINE INTERIOARĂ I.Q. superior, Com-pu-te-re! Cultură cyberpunk, technopunk și utopii negative. Neuromantici, neologiști inventivi de limbaje cu noțiuni de argou
NOUA GENERATIE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_noua_generatie_george_roca_1386937477.html [Corola-blog/BlogPost/353334_a_354663]
-
se exprimă astfel despre volumul Noutăți stilistice (2015): ,,...Subliniez originalitatea pregnantă a unora dintre studiile oferite, ceea ce justifică titlul, o veritabilă emblemă unificatoare: Noutăți stilistice. (...) O altă secțiune, la fel de interesantă, din nou cu elemente de noutate stilistică, este cea privind antonomaza, creație lexico-stilistică și stilistică -, anterior autorul realizând unica monografie a antonomazei în limba română. Profesorul Dorin Uritescu știe să descifreze acele semne care dau savoare unei exprimări ce poartă pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mișcare, derutantă
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator by http://uzp.org.ro/dorin-n-uritescu-sau-metronomul-spiritului-creator/ [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
a unora dintre studiile oferite, ceea ce justifică titlul, o veritabilă emblemă unificatoare: Noutăți stilistice. (...) O altă secțiune, la fel de interesantă, din nou cu elemente de noutate stilistică, este cea privind antonomaza, creație lexico-stilistică și stilistică -, anterior autorul realizând unica monografie a antonomazei în limba română. Profesorul Dorin Uritescu știe să descifreze acele semne care dau savoare unei exprimări ce poartă pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mișcare, derutantă și adesea contradictorie, reflectată în presă în special, sectorul cel mai
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator by http://uzp.org.ro/dorin-n-uritescu-sau-metronomul-spiritului-creator/ [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
o ia cu mâna între degetele căreia fumegă nelipsita-i țigară. Povestirea lui Ion Ifrim are o densitate livrescă și intertextuală de netăgăduit. Puține sunt paginile în care să nu apară măcar un nume propriu. Comparațiile, epitetele personificatoare, metaforele și antonomazele inspirate se declanșează în lanț. Astfel, eroina principală cățelește „în stilul flegmatic al lui Marlon Brando câte două pachete de Carpați pe zi, plus unul de kent” (p.18). Ea este când Papesa Ioana, când George Sand fără operă, când
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1339966707.html [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
înțeles despre ce este vorba. Însă autorul acestei lucrări, Domnul Profesor Dorin N. Uritescu, desțelenește puțina noastră înțelegere, explicând limpede că: „Pamfletul este o creație, cu atât mai izbutită, cu cât feluritele modalități ale expresiei artistice: epitetul, metafora, comparația, antiteza, antonomaza, etc. o slujesc efectiv și rodnic.” Din cuprinsul lucrării aflăm că temele specifice pamfletului sunt cele care privesc unele aspecte ale vieții politice, economice, sociale, respectând o caracteristică estetică, care nu permite „alunecarea într-un limbaj vulgar, trivial”, chiar dacă își
STRUCTURA VARIATĂ, NATURA EXPRESIVĂ ŞI VALOAREA ARTISTICĂ A PAMFLETULUI. DE DORIN N. URITESCU by http://uzp.org.ro/structura-variata-natura-expresiva-si-valoarea-artistica-a-pamfletului-de-dorin-n-uritescu/ [Corola-blog/BlogPost/94269_a_95561]
-
introdus concepte noi, din perspectivă ortografică: pleonasmul, contradicția în adaos, pedantismul, hipercorectitudinea, contaminarea, analogia improprie; este primul teoretician al figurilor de stil, al arhaismului ortografic și echivocului ortografic și este primul cercetător care a abordat la noi valoarea stilistică a antonomazelor, iar în volumul „Fascinația numelui - studiu al creației lexico-semantice și stilistice” a abordat teme noi: importanța epistemologică a ortografiei, valoarea ei stilistică. Ca să enumerăm numai câteva... Pentru activitatea sa științifică, Profesorul Dorin N. Uritescu a obținut multe premii și distincții
STRUCTURA VARIATĂ, NATURA EXPRESIVĂ ŞI VALOAREA ARTISTICĂ A PAMFLETULUI. DE DORIN N. URITESCU by http://uzp.org.ro/structura-variata-natura-expresiva-si-valoarea-artistica-a-pamfletului-de-dorin-n-uritescu/ [Corola-blog/BlogPost/94269_a_95561]
-
să utilizeze structurile gramaticale morfo-sintactice de bază; # facă legătura între fenomenele și elementele lingvistice fundamentale ale limbii italiene cu acelea ale propriei limbi și ale altor limbi străine. CONȚINUTURI LEXIC Schimbarea sensului cuvintelor: - metonimia: - metaforă; - alte figuri de stil: comparație, antonomaza, oximoron. Derivarea cuvintelor: - moduri de derivare: alterarea; cuvintele alterate și compuse. SINTAXA Felul propozițiilor: - enunțiative, interogative, exclamative; - afirmative și negative. Sintaxa propoziției: - subiectul; predicatul (verbal/nominal); atributul; complementul. Sintaxa frazei: Coordonarea. Subordonarea: - dependente și principale; - subordonate explicite și implicite. Tipuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
să utilizeze structurile gramaticale morfo-sintactice de bază; # facă legătura între fenomenele și elementele lingvistice fundamentale ale limbii italiene cu acelea ale propriei limbi și ale altor limbi străine. CONȚINUTURI LEXIC Schimbarea sensului cuvintelor: - metonimia: - metaforă; - alte figuri de stil: comparație, antonomaza, oximoron. Derivarea cuvintelor: - moduri de derivare: alterarea; cuvintele alterate și compuse. SINTAXA Felul propozițiilor: - enunțiative, interogative, exclamative; - afirmative și negative. Sintaxa propoziției: - subiectul; predicatul (verbal/nominal); atributul; complementul. Sintaxa frazei: Coordonarea. Subordonarea: - dependente și principale; - subordonate explicite și implicite. Tipuri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
pe 14 mai, când trupele franco-spaniole (compuse acum din peste 40000 de oameni) s-au postat în mod strategic în fața fortăreței; la ora 10.15 o eclipsă de soare întunecă câmpul de bătălie, făcând vizibilă Constelația Taurului. Soarele era prin antonomază simbolul lui Ludovic al XIV-lea, iar acest eveniment a făcut să nască în sufletele torinezilor speranța într-o victorie ușoară. Mareșalul Franței, marchizul de Vauban, inginer și arhitect militar expert al tehnicilor de asediu, ar fi preferat un atac
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Jiménez) le-a fost tată, Ramón le e mamă”-, pictori (Salvador Dalí, Gutiérrez Solana) și cineaști (Luis Buñuel). În cursul vieții era numit, așa cum el însuși își dorea și avea să rămână în istoriile literare, RAMÓN, cu majuscule și prin antonomază, ca o consfințire a unicității sale printre mulți alți scriitori importanți cu același prenume, printre care chiar contemporanii săi Ramón Pérez de Ayala și Ramón Maria del Valle-Inclán. Personalitate insolită și fascinantă, în neîntreruptă și efervescentă conectare la actualitate și
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
ca termen depreciativ (cu sensul "prost"). După Al. Ciorănescu (Dicționarul etimologic a limbii române, 2001), transformarea numelui propriu în nume comun s-ar fi petrecut mai întâi în săsește, unde numele maghiar foarte răspândit ar fi ajuns să însemne, prin antonomază, "țăran, om simplu". S-a propus la un moment dat o altă etimologie, neconvingătoare, prin bulgară (gabăr "eram prost", la Ciureanu 1935). În același timp, se știe că gabori (cu pălărie) e desemnarea unui grup de țigani din Transilvania (vorbitori
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
Firește că toți marii scriitori ai lumii sunt inepuizabile fântâni și toate generațiile vor găsi mereu în ei ceva nou. Dar există în cultura noastră un anumit esopism și o tradiție, să nu zic a disimulării, dar a metonimiei și antonomazei, care înlătură implicitul de la îndemână; el nu se relevă de la sine. De aceea, clasticii noștri sunt încă insuficient cunoscuți în esența lor adâncă. 2. Eu cred că e timpul să rupem această tradiție esopică și să promovăm o literatură exoterică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o perifrază ironică (antonomază), deformat sau ignorat (prin anonimizare), aspectul fizic recreionat grotesc, iar cel caracterial hiperbolizat în termeni peiorativi, desigur. În concluzie, falia care desparte discursul polemic de cel pamfletar pare a fi măsurabilă în termeni ce țin de tonalitate, expresie și ponderea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său e un personaj impalpabil ("năpârcă ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trăsătură de caracter pe care polemistul o va denunța indirect uzând, în principal, de figuri ale disimulării și concesiei. Formele pe care le îmbracă refutatio sunt foarte diverse, în acest caz, însă există câteva predilecte, cum ar fi, de pildă, antonomaza, o armă a pamfletarului-ironist care se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil în mai toate atacurile argheziene care vizează adversari concreți, denominați direct sau prin recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
numele de locuri apar însoțite de apelative care denumesc generic locul individualizat de numele propriu (orașul Cluj, rîul Mureș, munții Bucegi). Nu trebuie uitat nici faptul că sunt nume de locuri care, prin deonimizare (figura de stil implicată fiind numită antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație însă decît apelativele de la care s-au format inițial (abrudeanca, hațegana, breaza, ardeleana - dansuri; anglie, olandă, americă, damasc - stofe; astrahan, caracul, merinos, bîrsană - rasă de oi și varietate de blănițe; babilonie - dezordine; balamuc - ospiciu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din județul Dolj, a dispărut, dar poate fi identificat prin numele diminutivului său, Plenița, existent în prezent. „Salvarea“ sau „resuscitarea“ culturală a unor nume de locuri se face prin urmașii deonimizați ai acestora, născuți prin acțiunea figurii de stil numită antonomază. Beneficiază de această modalitate de „supraviețuire“ toponimele care au dobîndit o notorietate socială ridicată și care pot desemna, prin mutația de sens inversă decît cea petrecută în procesul toponimizării, adică prin înlocuirea (sau dublarea, asocierea) individualizării cu generalizarea, o clasă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
loc la apelativ sau la alt gen de nume propriu, de regulă antroponim. Formele în care se produce detoponimizarea sunt în mare aceleași cu cele prin care s-a realizat toponimizarea: în primul rînd conversiunea, bazată pe figura semantică numită antonomază (și-a găsit băcăul, s-a supărat dunăre, Sadoveanu este ceahlăul literaturii romîne, aiudurile luptătorilor anticomuniști, o bucată de penteleu, un pahar de cotnari, abrudeanca, ardeleana, breaza, hațegana, brașoave etc.), și derivarea cu sufixe categoriale posesive locale, de apartenență etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ideal despre care vorbește adesea - dar în fapt intangibil; în practica literaturii va trebui să găsească o altă soluție care să marcheze legătura dintre scriitor și operă. 2.9. Literatură cu nume la plural Vechea retorică rezerva un loc important antonomazei, acel procedeu prin care un nume propriu e consacrat printr-o acțiune, o calitate sau o conduită și se asociază în mod constant cu acestea. Spunem despre cineva cu abilități strategice ieșite din comun că e un Napoleon sau despre
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
imediat după catacreză, metonimie, metalepsă și sinecdocă. Și înaintea metaforei. Era de fapt un procedeu folosit frecvent, chiar și în epoca lui Heliade Rădulescu. Reminiscență a unei culturi clasice care instrumentaliza ușor biografiile marilor oameni, transformându-le în modele educative, antonomaza opera ca un vast nomenclator de exemplarități: reunind figuri din mitologie, arte, politică, istorie, ea proiecta un tablou infinit ramificat de conduite disponibile. Astăzi utilizarea procedeului nu mai are aceeași răspândire, dar acolo unde societatea acceptă să recunoască valoarea exemplarității
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vast nomenclator de exemplarități: reunind figuri din mitologie, arte, politică, istorie, ea proiecta un tablou infinit ramificat de conduite disponibile. Astăzi utilizarea procedeului nu mai are aceeași răspândire, dar acolo unde societatea acceptă să recunoască valoarea exemplarității vom găsi și antonomaze. De aceea ne vine în continuare foarte ușor să transformăm numele propriu al unor sportivi de performanță și să spunem "un Hagi" sau "un Năstase"... Aceasta va fi soluția lui Heliade Rădulescu. Ca să asigure impactul mimetic al literaturii în societate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să transformăm numele propriu al unor sportivi de performanță și să spunem "un Hagi" sau "un Năstase"... Aceasta va fi soluția lui Heliade Rădulescu. Ca să asigure impactul mimetic al literaturii în societate, ca să facă posibilă "încarnarea" poeziei, va recurge la antonomaze: nu nume justificate, care să "semene" cu o anume activitate, ci nume impregnate prin faimă, care s-au încărcat cu semnificație datorită celebrității câștigate de purtătorii lor. De fapt, în puține scrieri din epocă procedeul e atât de frecvent - și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Rădulescu procedeul devine, prin insistența cu care e folosit, o adevărată marcă de stil. Un singur articol scris în vremea exilului, la începutul anilor '50, Despre decăderea literaturii române, nu prea lung, are cinci liste cu nume alcătuite pe baza antonomazei. "Citească cineva pe Văcărești, pe Filareți, pe Grigorii, pe Eufrosini la noi; pe Veniamin, Beldiman, pe Asaki, Nigruți în Moldova, pe Iorgovici, pe Maiori, pe Șincai de peste Carpați...". Sau, câteva paragrafe mai jos: "Basarabii și Cantemirii, și Văcăreștii, și Bălăcenii
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]