123 matches
-
tehnică a frazării, povestirile descoperă lumea fără menajamente. Multe proze sunt apropiate, din punct de vedere stilistic, de eseu. Volumul Într-o singură dimineață (1999) a fost alcătuit din povestiri nu mai lungi de șase pagini, între care sunt dispuse „antracte” propunând moduri de reorientare a lecturii. Ariile de interes aparțin realității imediate, citadine, fără localizări; povestirile au, în general, o structură liniară, explorând trăirile obscure ale unor ființe obișnuite, ale unor oameni „fără însușiri”. Dând personajelor caractere și nuanțe variate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
însușiri”. Dând personajelor caractere și nuanțe variate, utilizând detalii neobișnuite, autorul își exprimă însă și disponibilitatea spre fantastic și irațional, ca alternativă la alunecarea în patetism. Conținutul epic aduce elemente de suprarealitate, prin introducerea unor personaje secundare din alte epoci. Antractele reprezintă elemente de meditație, hibride și concentrate, cărora diversitatea le conferă valoare de informații insolite. SCRIERI: Omul dublu, București, 1980; Povestiri, Timișoara, 1987; Într-o singură dimineață, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Traian Liviu Birăescu, Proză scurtă, O, 1981, 1; Voicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea sa, care nu se dezminte, este aceea a unui conservator. Ambiția lui este aceea de a-și însoți demersul analitic și cel istoriografic prin considerații teoretice (Sine ira..., 1971, Noi și clasicii, 1975, Antract, 1979). Lecturile fidele, pline de bun-simț, denotă o înclinație spre reflexivitate, comentariul pe teme literare sau teatrale angajându-se într-o vanitoasă monologare pe marginea unor concepte (actualitate și valoare, tradiție și inovație ș.a.). Criticul, pus pe disocieri, își propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
cunoaștere a fenomenului teatral. SCRIERI: Matei Millo, București, 1963: Aglae Pruteanu, București, 1965; Sine ira..., Iași, 1971; Noi și clasicii, București, 1975; Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași, Iași, 1976; Momente din istoria teatrului românesc, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1977; Antract, București, 1979; Biografie și creație (Arta lui C. Ramadan), București, 1983. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 66-67; Liviu Leonte, Critic și istoric literar, CRC, 1985, 2; Constantin Ciopraga, Definitiva plecare..., CL, 1985, 5; Leon, Umbre, V, 98-102; Maftei, Personalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
o introduce pe Eva ca "dansatoare", termen înregistrat aici în registrul peiorativ, cu toate echivocurile mizanscenelor decadente, în cercul exclusivist al invertiților sexuali din înalta societate burgheză. Eva dansează "pe o melodie de Debussy", dar dansul ei nu reprezintă decât antractul unui spectacol orgiastic, unde bărbații se travestesc în femei, cu obrazul acoperit de farduri, se torturează erotic după un scenariu sado-masochist, iar din această beție lubrică, Pavel iese transfigurat. "Bărbații se îmbrăcară dintr-o glumă sinistră în rochiile invitatelor, și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
artistic” gestul sinuciderii reale: tânărul artist și-a luat „nebunia” foarte în serios, a vrut să îi convingă pe ceilalți că „drama artistului” nu este o poză, ci însăși realitatea lui. Artistul și Moartea, piesă într-un act cu un antract, a fost scrisă în 1942 și publicată în unicul număr al revistei „Agora” (1947) într-o versiune amputată, probabil din lipsă de spațiu, modificările aparținând lui Dinu Pillat, Al. Vona și prințului Sașa Wolkonski. O versiune mai apropiată de original
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Vona și prințului Sașa Wolkonski. O versiune mai apropiată de original a fost publicată de Mircea Ivănescu, cu o notă editorială semnată de Alexandru George, în revista sibiană „Euphorion” (1998). Personajele sunt Artistul, Moartea, Modelul (o fată) și „aparițiile” din antract, adică Subconștientul Artistului, Inconștientul Artistului, Spiritul inductiv, Spiritul deductiv, Fata din portret, Dama de Pică (personaj din Pușkin), Al.Dumas-tatăl. „Aparițiile” și Artistul se prind într-un joc carnavalesc năucitor, livresc și existențial, un „sublunar congres de umbre”, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Oscar Wilde. În piesa lui I. Ibsen, Oscar Wilde, Shakespeare, Pușkin, Joyce, Lope de Vega, Cervantes, Gide, teatrul expresionist și teatrul absurdului, fantasticul eminescian și drama existențialistă se amestecă într-un puzzle enciclopedic autodevorator. Se poate afirma, fără îndoială, că antractul presupune o conștiință postmodernă a scriiturii dramatice: „E meritul meu: să scot din fraze moarte, arlequinade ce par noi... Nimic nu se pierde, totul se... citează”, spune Subconștientul Artistului. Ceea ce frapează în cele două texte publicate, ca și în Dialogii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
presiunilor, să aibă loc o mișcare lină a fluidelor vibratorii în ambele sensuri, fără a se supune unei legi anume; calmul interior era egal cu calmul exterior. Avea loc dansul zeităților! Sau, închipuiți-vă foaierul unei săli de teatru, în antract, când lumea iese și intră în sala de spectacole fără niciun rost aparent, fără nicio direcție precisă; nu se formează curent, doar o ușoară mișcare, liniște în ușă, rumoare în cele două compartimente. Comparați această rumoare cu zgomotul surd al
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu bătaia , de vreme ce, tortura “i-a fost administrată”de domnul căpitan Lazăr , cu trei zile mai târziu ? ( pag. 182 , 140 ) N.n. O alură ciudată reclamă incoerența anecdotică din textele cărții . Dacă vorbim de Revoluție , la Timișoara nu au fost induse antracte de divertisment între episoade . La bănățeni , gloanțele , sângele , moartea , morga , au mers șnur. Ieșenii cu imaginația greoaie , cu memoria subredă abia au plăsmuit un avorton spelb al cărui romantism provoacă idiosincrasii! PROGRAMUL DLUI C.M. SPIRIDON PENTRU ZIUA DE 14 DECEMBRIE
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Stefan Zweig, Adorație, București, 1925; Bjornstjerne Björnson, Mâinile mamei, București, 1926; Karel Capek, R.U.R., București, 1927; Friederich Torberg, Bacalaureatul elevului Gerber, București, 1931; Adrienne Thomas, Catrina-soldat!..., București, 1932; Vicki Baum, Grand-Hôtel, București, 1933, Tintin. Hélène Willfuer, București, 1935, Antract, București, 1945; Axel Munthe, Cartea de la San Michele, București, 1934; Victor Margueritte, Camaradele, București, 1934; Rosamond Lehmann, Pulbere..., București, 1934; Hugo Bettauer, Bobby sau Iubirea unui copil, București, 1934; Șalom Aș, vol. I: Petersburg, București, 1934, vol. II: Varșovia, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena și oamenii ei, la care adaugă, în ultimul volum, Marea frescă văzută de aproape, cronici muzicale publicate cu decenii în urmă în „Vremea”. Perioada de relativă relaxare a regimului totalitar transpare din unele texte, fiind reflectată și de varietatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
suprafața căruia personajele, încălțate cu patine, fac piruete, se avântă pe gheață sau se opresc brusc. Există în acest spectacol o grație "teatralizată", o atmosferă diafană care netezește asperitățile realiste ale textului. De o vreme încoace mă atrage zăpada. Înaintea antractului ninge. Zăpada implică o mișcare pe verticală... trebuie să-ți ridici ochii ca să o vezi cum cade, să urmărești zborul lin al fulgilor, să îmbrățișezi cu privirea întreaga scenă. Și apoi, e o anume fragilitate în acești fulgi de nea
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
neiertat, chiar și după invadarea Cehoslovaciei, rușii se mai aflau încă pentru occidentali în avangarda umanismului), să fredoneze „I’m Singing in the Rain”, amintindu-l pe grațiosul și jovialul Gene Kelly, în timp ce huliganul coregrafiază molestarea unui bătrân scriitor ca antract pentru violul impardonabil al tinerei sale soții etc. Astăzi se poate observa mai bine, atât cu privire la film, cât și cu privire la roman nu doar cât de bine a înțeles Kubrick mesajul romanului lui Burgess, dar și cum l-a nuanțat șicanând
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
néni5 - pe când să vină biata bătrânică, tu amuțiseși și se anunța în altă limbă. Noroc că nu peste mult știmpț ai mai avut de anunțat câte ceva. Și așa, toată seara am fost cu tine alături, la concert, ba chiar în antract. Numai că, în loc de familiarul tău „dragii mei”, ai spus „dragi ascultători”. Unul zicea de ce n-ai strecurat, în final, un salut, că doar bănuiai (nu-i așa că bănuiai? Că te gândeai la noi, la aparatul tău, la camera ta clujeană
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
pot priza calm să le respir ca și cum ar fi propria mea respirație care e încă și încă cu mine deși o ignor de milioane de ori pe zi... (da, bjork, știu there�s no map to human behaviour) afiș pentru antract îmi spun că orice durere merită orice sfidare și că trebuie s-o iau de la capăt sau măcar de undeva și de azi chiar de azi - întârzierea e un păcat ca oricare altul - iar eu chiar mă înalț sunt frumos
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
de a-ți da un telefon noaptea să te cheme la el când nu mai circulă nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză e chiar amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e chiar cea mai bună reprezentație a mea machiajul prăfuit și crăpat surprinde perfect suferința hainele lipite de trup mă fac incredibil de uman decorul plesnit și copt pare încă mai autentic sufleorul e inutil căci
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
-ți da un telefon noaptea să te cheme la el când nu mai circulă nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză e chiar amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e chiar cea mai bună reprezentație a mea machiajul prăfuit și crăpat surprinde perfect suferința hainele lipite de trup mă fac incredibil de uman decorul plesnit și copt pare încă mai autentic sufleorul e inutil căci monologul meu
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
urbanistic de ăextindere a propus de Ildefonso Cerdà. 4) Următoarea anecdota este semnificativă pentru mentalitatea ălumii bunea din Barcelona de Belle Époque: În loja lor de la Liceu (opera barceloneză) iau loc el senyor Esteve cu soția sa, dona Mercè. În antract, aceasta examinează cu binoclul de teatru lojă de vizavi, ocupată de un grup de tinere, si isi chestionează consortul,: ăSpune-mi, Esteve, care din fetele acelea e amantă ta?a Surprins, dar făcând totuși efortul să-și păstreze sângele rece
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
mai surprinzătoare pagini privesc pledoaria pe care Russell o face plictiselii. Plictiseala e bună, dar nu fiindcă ți-ar strecura în suflet intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al existenței", ci, dimpotrivă, "o intensificare plină de suspans a ei, un interval în care tensiunea căutării, sub semnul căreia viața primește atributele umanității, atinge cotele ei maxime". Așa cum se cuvine pentru o natură introspectivă. în chipul specific al istoriei
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
șase ore, Iulius Cezar, Coriolan, Antonio și Cleopatra. Ineditul proiectului provine din punerea în scenă a relației spectacol/public. Acesta din urmă poate - e chiar invitat! - să traverseze spațiul de joc unde, cel mai adesea, e obligat să rămînă căci antractul de cinci minute s-a termiant. Actorii și spectatorii astfel se confundă, eroii istoriei circulă printre consumatorii de bere sau cafea ca, de mult, într-un vechi spectacol de nebuni. Tradiționala concentrare a sălii imobilizată în fața scenei a dispărut, atenția
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
Sorin Lavric Pe Seneca nu-l poți intui decît atunci cînd ești dezamăgit de viață. Cînd așadar ai strîns destulă oboseală ca să simți nevoia unui antract interior, prilejuit de deschiderea unei cărți calme. O lectură din Seneca e ca o ședință de relaxare în cursul căreia simți cum ostilitatea lumii își pierde virulența. În privința aceasta, oratorul roman e un leac sigur: nu numai că te liniștește
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
cărții nu stă în reverența morală, ci în sesizarea unei drame grație unui efect literar. E de la sine înțeles că meritul medicilor e imens și fără competența lor lupta cu cancerul ar fi zadarnică, numai că logica povestirii nu îngăduie antracte duioase de gratitudine suspinată, presărate în mijlocul unei proze atît de lucide. Cînd mergi prin pădure pe un drum abrupt, de pe cărarea căruia piciorul îți poate aluneca oricînd în prăpastie, nu poți să te oprești spre a închina ditirambi evlavioși călăuzei
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
mai surprinzătoare pagini privesc pledoaria pe care Russell o face plictiselii. Plictiseala e bună, dar nu fiindcă ți-ar strecura în suflet intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]