123 matches
-
timpului. Dar se pot face comparații de tip "atunci" și "acum"; prima categorie e la îndemâna spectatorului român pe DVD: Calea ferată (1966) și Vechiul Hollywood (1975). "Prezentul" poate fi la televizor - Viața mea fără mine (2003) - sau tot pe DVD, Antract (2003). Am ales filme greu de încadrat ca gen (deși două dintre ele flirtează periculos de mult cu melodrama) tocmai pentru a mai ușura povara de funcții narative ale protagonistei. Calea ferată e un film regizat de Sydney Pollack pe
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
nota, filmul reprezintă cântecul de lebădă al unei tinere copilăroase, fără multă experiență de viață. Dar se rămâne la nivelul realismului (fragmentat expert de cameră), cu o singură excepție, când Ann își imaginează oameni dansând într-un supermarket. Cât despre Antract (deși e departe de a fi un lungmetraj de slabă calitate), e un film care face femeile să se simtă amenințate, chiar dacă unele personaje feminine își iau revanșa în final. Toate suferă de sindromul "sedusă și abandonată", ca să nu detaliez
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
a văzut și la corzile de chitară: chiar dacă-i „primă“, tot sună dogit, bătăușul cu capa Împăturită În patru Îl șâșâi din nou pe Diego Alatriste, și de data asta i se alăturară doi din ceilalți spadasini care profitaseră de antract pentru a veni mai aproape. Căpitanul Însuși se folosise cândva de același tertip, așa că pentru el afacerea era limpede ca apa; cu atât mai mult cu cât ceilalți doi scandalagii se apropiau și ei croindu-și drum prin mulțime. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Nu mânca. Iar sub asta, ultimul cuvânt la zi, cu litere negre groase: La dracu’ cu vegetarienii - „Toți zeii sunt carnivori“ - Laura Chase. Astfel, Laura continua să trăiască.“ - Margaret Atwood, Asasinul orb Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Antract I Bogdan-Alexandru Stănescu Dragă Vasile, deși începusem, în cele din urmă, să discut subiectul meu preferat, și anume Joyce, îmi dau seama că lucrurile vor lua o cotitură cel puțin neașteptată. Din mai multe motive. În primul rând, pentru că observ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
polemic? Că între a arunca roșii stricate și a clădi statui nu există prea mari diferențe de substanță? Să fie o situație universală, ori fâlfâie doar pe aici, pe plaiurile mioritice? Haide să trec și la al doilea motiv al antractului meu: îmi declaram, cu o imbecilitate extremă, acum câteva epistole, disprețul și indiferența Ăda, acestea pot conlocui, m-am convins, sub mantaua prostiei) față de Hagi-Murad, micul roman al lui Tolstoi, pe care Harold Bloom îl caracteriza drept un vârf al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
care nu-și termină cartea devine oare mai puțin sexy? Să existe cumva un blocaj psihologic Între el și Delphine? Trebuia oare să admită că, după un sfert de secol de isprăvi sexuale, cei doi parteneri aveau nevoie de un antract? Delphine Îl dorea mai puțin? O dorea el mai puțin? Era cumva un semn de Îmbătrînire sexuală? Va merge oare Într-o bună zi la medic ca să-l implore să-i pună implanturi cu silicon În penis? Existau chiar implanturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care n-am putut s-o evităm. Nici unul, nici celălalt n-a fost atît de șiret Încît să poată ghici că cearta noastră se va sfîrși prin moarte. Cu ochii Închiși, nu părea că doarme, ci că așteaptă ca antractul să ia sfîrșit și să Înceapă filmul. Îi cunoșteam bine expresia aceea pe care o avea cînd se concentra ca să nu se enerveze din cauza publicității. Nu redeschidea ochii decît În momentul cînd Îi făceam semn cu cotul pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zece cuvinte schimbate la fiecare întîlnire, nu mai mult. Priviri calme. ritual. scuar izolat de lume. Un adăpost antiatomic la suprafață. Bănci proaspăt vopsite. spațiu hipnotic”. am mai stat pe bancă vreo jumătate de oră sperînd, ca un spectator după antract, că partea a doua a spectacolului va fi mai palpitantă. Dar nu, oamenii continuau să iasă în același ritm, să se plimbe în același ritm, să se vadă spunîndu-și probabil exact aceleași cuvinte. Cînd m-am ridicat de pe bancă, oarecum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luptător viteaz, „înarmată” cu un storcător și cu un bătător de ceai și înconjurată de „oastea” băutorilor de ceai! Ce bătaie de joc la adresa pieselor no „cu fantome de războinici”! Șirul exemplelor ar putea continua: multe interludii ky:gen, veritabile antracte între piesele no, îndeplinesc funcția de dubluri parodice, construite deseori pe deriziunea explicită a unei versiuni tragice. De pildă, este cazul ky:gen-ului Makura monoguru, care tratează parodic tema bătrânului împins la sinucidere de o iubire care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
divinitatea se înăsprește. De altfel, oamenii vor ajunge la o confruntare directă cu Dumnezeu în viitorul foarte apropiat 135. Această confruntare eshatologică va pune capăt lumii vechi, instaurând lumea nouă, transfigurată. Între cele două evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai viețuiască. și, după șapte zile, toți cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
două teatre) mi se atrage atenția că ar fi bine să nu fac pauză, deoarece publicul de azi nui obișnuit cu pauză de spectacol. Și cînd te gîndești că, pînă acum 30 de ani, nu era concepută o reprezentație fărăr antract! Să nu vorbim de festivalul Wagner, spre exemplu, care are trei pauze cutumiare, la o reprezentație! Antracte În care se mănîncă cîrnați, se bea bere, și se revine În sală, spre delectare muzicală... De două ori În viață, i-am
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
azi nui obișnuit cu pauză de spectacol. Și cînd te gîndești că, pînă acum 30 de ani, nu era concepută o reprezentație fărăr antract! Să nu vorbim de festivalul Wagner, spre exemplu, care are trei pauze cutumiare, la o reprezentație! Antracte În care se mănîncă cîrnați, se bea bere, și se revine În sală, spre delectare muzicală... De două ori În viață, i-am invidiat pe muzicieni: 1) eram la BÎrlad și trebuia să fac un spectacol festiv. Un cor avea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Fac parte din peisaj, o dovadă a diversității în jungla umană. Și partea pitorească a Brăilei. Datorită lor, existăm. Dacă n-ar fi ei, va trebui să jucăm noi, travesti. O piesă obositoare, în care va trebui să interpretăm fără antract mai multe roluri. Și cine ar fi spectatorii? Nu cumva îi privim dintr-un unghi care ne este nouă comod și raportarea lor e greșită? Ignorarea și retragerea în sine e lașitatea de înaltă clasă a filosofilor. Dacă expectativa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asupra ei. Era frumoasă, exotică, decorativă, pretutindeni stârnea admirație. M-am prefăcut că nu observ pe Mihaela, palidă și modestă în rochia ei simplă de seară. Se făcuse mică de tot, în fotoliu, ferin-du-se să n-o descopăr. După primul antract locurile lor rămaseră goale. Plecase cu bărbatu-său, nereușind să reziste până la urmă în vecinătatea mea și a polonezei. Mi-am frecat mâinile cu o satisfacție diabolică. În noaptea aceea am chefuit până în zori. Reușitele acestea mărunte îmi gâdilau, nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ai mai adăugat o mulțime de-atunci Încoace, zise Compton posomorât, continuându-și drumul cu pași mari. — Poate, ici și colo... Mult mai mult decât atât. Ți-am spus că spectacolul trebuie să dureze două ore și trei sferturi, inclusiv antractele, urmă Compton, scoțându-și ceasul din buzunarul de sub reverul paltonului și cercetându-l. Ai Început lectura la unsprezece azi-dimineață. Și ai terminat pe la trei. Asta Înseamnă patru ore. — Dar am citit și indicațiile scenice, pledă el pentru Înțelegere. Totul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și cercetându-l. Ai Început lectura la unsprezece azi-dimineață. Și ai terminat pe la trei. Asta Înseamnă patru ore. — Dar am citit și indicațiile scenice, pledă el pentru Înțelegere. Totul trebuie jucat și pentru asta e nevoie de timp. Mai adaugă antractele și, dacă spectacolul Începe la ora șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o invite pe Fenimore, pentru că ar fi dezvăluit mult prea evident apropierea dintre ei și ar fi Însemnat să o invite și pe plicticoasa ei soră, aflată În vizită; dar reuși să Îi vorbească Între patru ochi, În al doilea antract, În timp ce sora era ocupată. Ochii Îi luceau de Încântarea și măreția ocaziei și comentă Înfățișarea amețitoare a doamnelor: — N-am văzut niciodată atâtea bijuterii scumpe la un loc - și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru un asemenea ospăț. Cât Îl invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare, fără Îndoială, să scape de asemenea Încercări impuse puterii sale de stăpânire. Nu veni ca o surpriză faptul că A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intenția să stea și să sufere În stal, În timp ce i se hotăra soarta. Planul inițial, pus la cale Împreună cu Gosse, fusese de a petrece seara În barul vreunui restaurant mai liniștit din vecinătate, unde prietenul său putea, dând fuga În antracte, să Îi aducă scurte rapoarte asupra evoluției spectacolului; gândindu-se mai bine, ajunsese Însă la concluzia că nu era o idee bună. Se văzu stând singur Într-un colț de salon, cu un pahar de bere În față, urmărind limbile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dispoziție nepotrivită. N-ar fi putut spune din ce categorie făcea parte farsa lui Field, dat fiind că nu asistase la nici o repetiție, dar, În orice caz, funcția ei principală era de a oferi spectatorilor din Înalta societate obișnuitele trei antracte, În care să socializeze, să bârfească și să Își arate finețurile. Ca rezultat, propria lui piesă, a cărei acțiune se Împărțea În mod natural În trei acte, trebuise tăiată la maximum pentru a evita lungirea peste măsură a serii. Intruziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din ce În ce mai răspândită de a arunca auditoriul Într-un Întuneric aproape total pe timpul spectacolului. Știa că spectatorilor eleganți din West End, pe care Îi slujea, le plăcea să se vadă și să fie văzuți pe parcursul Întregii seri și nu doar În antracte. Orchestra Începu din nou să cânte, o melodie mai potolită ca introducere la primul act, iar publicul tăcu spectaculos. Arnold Bennett scoase creionul și carnetul. Cortina se ridică și sala fu străbătută de un ușor murmur aprobator. Scrise stenografiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la piesă. — Da, și piesa a fost foarte plăcută. Du Maurier râse. Sper că n-ai să-l feliciți pe James pentru flori când o să ne vedem cu el. — Nu fi caraghios, Kiki, bineînțeles că nu. — Ne dezmorțim puțin În antract? Avansând pe interval, odată cu șirul care se mișca Încet, se Întâlniră cu Tom Guthrie, cunoscut cititorilor revistei Punch drept umoristul „F. Anstey“. — Bună seara, Du Maurier. Ce părere ai? — Cred că e o scriere dramatică de o mare distincție. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șopti John Singer Sargent prietenului său, Graham Robertson. Pentru că e scos din ritm, Îi șopti la rândul său Robertson. Nu-l condamn. Tu pricepi despre ce e vorba În scena asta? Nu, dar speram să-mi spui tu la următorul antract, murmură Sargent. Scena Îi punea Împreună pe Guy Domville, teoretic așteptând nerăbdător iminenta cununie a lui Mary, fiica dnei Domville, cu locotenentul George Round, adevăratul iubit al lui Mary, care fusese izgonit cu câteva luni Înainte de mama ei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față trimise o scrisoare către Pall Mall Gazette, În care afirma că lojele de sus erau pline cu bărbați cu o Înfățișare mult prea aspră pentru a-și putea permite să plătească patru șilingi pe bilet și care reveniseră din antract purtându-se ca și cum ar fi fost tratați cu băuturi tari. Desigur, nu se dovedi nimic care să confirme aceste suspiciuni, iar amintirea primirii călduroase care i se făcuse lui Alexander când se Întorsese pe scenă pentru a-și ține umilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrie pentru ea și ceea ce aproba ea cu siguranță se juca. Neputând respinge din start măgulitoarea ei propunere, Îi răspunse În termeni neangajanți și acceptă să o Întâlnească. Ellen Terry Îl primi Într-un salonaș la teatrul Lyceum, unde, În antracte, se serveau aperitive capetelor Încoronate și altor demnitari aflați În vizită, iar discuția avu Într-adevăr ceva dintr-o audiență acordată de o regină a scenei. În ciuda faptului că trebuie să fi avut, după calculele lui, aproape cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]