232 matches
-
Karamazovilor se dovedește a fi un creștin profund. Polifonia i-a permis lui Dostoievski să dezvăluie complexitatea vieții sufletești a oamenilor, fatalitatea unor contradicții în aparență instabile. El dezvăluie ceva ce nu a mai existat în literatura universală: concluzia unui antropocentrism creștin. Religia face trecerea spre profunzimea spirituală a omului. Apoi profunzimea se întoarce la om. La Dostoievski chipul omului rămâne în profunzime. Metafizica creștină dostoievskiană trebuie căutată mai presus de toate în „Legenda despre Marele Inchizitor”. Dostoievski a fost sursa
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
D PLATFORM presupune o cercetare artistică care se înscrie în trendul recent al renegocierii raportului dintre valorile naturale și cele culturale. Ne aflăm în fața unei imagini cristal, cu multiple fațete. Apărută ca reacție la dominația funcționalității și a antropocentrismului, gândirea post-umanistă propune noi moduri de subiectivare în direcția devenirii animal, a devenirii pământ sau a devenirii mașină. Barierele ontologice dintre antropos si zoon, organism și mașină, născut și fabricat, carne și metal, sistem nervos și circuite electronice devin tot
Expoziții și povești adevărate la Galeria Posibilă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105946_a_107238]
-
umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vieții de junglă, împingând cruzimea până la forma gratuită a bestialității tigrului. Vremea noastră este plină de astfel de exemplare. 131. Umanismul este una din formele grave ale rătăcirii omului modern, care pleacă din antropocentrismul Renașterii. În Renaștere, ''titanii'' s-au umflat prin autocunoașterea necunoașterii. Ei nu se cunoșteau pe ei înșiși și au crezut că s-au descoperit ca oameni. 132. Omul - javra asta bipedă, pe care eu îl consider ''animal prost'', homo stultus
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
pleacă de la doctrine. După aceea este nevoie să se realizeze o expunere privind evoluția în timp a conceptelor. Iluminismul și Renașterea au adus cu ele o transformare profundă a modului în care este privită chiar relația omului cu divinitatea. Pe măsură ce antropocentrismul iluminist prinde rădăcini se observă cum preocupările gândirii omenești se depărtează de religiozitate și evoluează cu pași repezi spre ateism. Comunismul este rodul unei transformări a modului în care umanitatea renunță la formele de percepție a tuturor realităților înconjurătoare prin
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DESPRE RELAŢIILE STAT – BISERICĂ, ÎN PERIOADA COMUNISTĂ ŞI POSTCOMUNISTĂ. REFERINŢE, INDICII, de STELIAN GOM by http://confluente.ro/stelian_gombos_1484893616.html [Corola-blog/BlogPost/344372_a_345701]
-
superlocuibilă sau, mai general, o lume super-locuibilă este o planetă sau o lună care prezintă cele mai multe condiții adecvate pentru apariția și evoluția vieții decât Pământul. Această clasă de obiecte în prezent rămâne ipotetică. În ultimii ani, multi experti au criticat antropocentrismul în căutarea vieții extraterestre. În conformitate cu aceste critici, Pământul nu este un optim de locuibilitatea planetară în funcție de diferite aspecte, cum ar fi tipul de stea în jurul căruia se învârte, suprafața totală, proporția acoperită de oceane și adâncimea medie a acestora, intensitatea
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
vizual al umanității. Marcel Guguianu, artist preocupat de a face din real o ipoteză de lucru și din simbol o religie, a glosat cu aplicație și tenacitate pe ideea culturii corpului uman, fixându-i reperele semantice și axiologice în funcție de un antropocentrism tutelar, ideea că omul este măsură tuturor lucrurilor l-a menținut permanent racordat la etalonul uman, iar prin figurație și metaforă a înnobilat permanent conceptul. Încă de la începuturile creației, a crezut în desen că rigoare a artei și studiile succesive
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
a celui care o judecă. Astfel ereziile au fost considerate a fi superstiții, așa cum și religiile celorlalți au fost definite ca fiind superstiții. Se pare deci că și eticheta de superstiție face parte din mai numeroasa familie de manifestări ale "antropocentrismului": o credință, o valoare sau o practică diferită de aceea specifică culturii în care ne-am născut este automat (fără o analiză temeinică adică) percepută ca ceva inferior, demn de dispreț și ridiculizare. D.Ex.-ul definește superstiția ca fiind "o
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
a format o elită culturală și artistică, în care artistul plastic a evadat din anonimatul ghildei, devenind o personalitate cu un nume și cu un stil propriu de exprimare. Gotica cleziastică central-europeană a cedat locul clasicismului greco-roman, nudului, perspectivei și antropocentrismului. Artiști ca Michelozzo di Bartolomeo Michelozzi zis Michelozzo (Florența, 1396 - 1472 - sculptor și arhitect), Masolino da Panicale (Panicale în Valdarno-Arezzo, 1383 - 1440) și Tommaso di Cristoforo Fini, pictori florentini au avut un rol fundamental în răspândirea limbajului renașterii, ca un
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
pildă. însă dincolo de interesul pentru forma statică sau, mai bine zis, pentru forma cu un echilibru dobîndit, Darie Dup se exersează într-un expresionism temperat, cu o puternică dimensiune morală. Departe de a fi o mistica sau măcar un elogiu, antropocentrismul lui, marcat deseori de consecințele mutilării, așezat alteori într-o ciudată asociere cu zoologicul, este mai curînd semnul unei revolte și actul unei puneri între paranteze. Și în pofida faptului că prezența sa publică nu este una ofensiva și sistematică, Darie
Darie Dup () [Corola-website/Science/317218_a_318547]
-
un telefon al iubitei în timp ce scrie echivalează cu apariția ei prin surprindere în odaie”345. Pledoaria pentru îmbrățișarea realului într-o viziune obsedată de autenticitate apare și la Alexandru Mușina. Deși, inițial, nu acceptă termenul postmodernism și propune un altul - antropocentrism (care ar marca trecerea de la mai mult literar, la mai mult existențial), poetul brașovean vorbește, în linii mari, de aceleași lucruri, diferența situându-se mai curând la nivel terminologic: Ceea ce distinge (cel puțin la început), poezia generației ’80 de poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre, care sintetizează pe un spațiu relativ restrîns experiențe ale unei întregi istorii, face
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
a cunoscut, de-a lungul istoriei, trei paradigme culturale (adică trei modalități de proiecție a lumii obiective în conștiința omului): tradiționalismul, modernismul/postmodernismul și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de transparență)". Ultimele capitole (XI-XVI) sunt dedicate aplicării acestei "noi hermeneutici", socotind că "premisele românești principale întru întemeierea doctrinei "noului antropocentrism" transmodern sunt ontologia arheității lui Eminescu, filosofia lui Blaga și cea a lui Noica, teologia Părintelui Stăniloae și antitetica filosofiei lui Ștefan Lupașcu, la care se aliază logica fuzzy [pe românește, logica ideilor vagi n.m., F.D.] a lui Constantin Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica, fără a ține însă seamă de ceea ce au pus totuși în loc. De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele "noului antropocentrism" postmodern nu se află nici o "entitate materială". Pentru că în lumea "omului recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul cu haosul, determinând reacția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posibilă unitatea ontologică răsfrângându-se dialogic (Treimic) numai în lumea ca lumen, fiindcă în omul modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de cel postmodern, omul nu este un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde și stăpâni pe toate", viziune care, observă profesorul Codreanu, se apropie de cea kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paglia). Dar "trece" prin Deleuze, Rorty, Foucautt, prin ceea ce numește "postmodernismul înalt" (în frunte cu Vattimo, Lyotard, cel care cerea "rescrierea modernității"), pentru a nota că problema-cheie este transcendența. Nu ignoră nici semnalele autohtone, fișând conștiincios revoluția poetică optzecistă, noul antropocentrism, paradoxurile postmodernității românești. Conceptul cu pricina, atingând clasicizarea (epuizarea, de fapt), suportând presiunea altor modernisme (hiper-, paraetc.), a deschis calea transmodernității, declară ferm criticul. Și observă că, în 1988, Radu Enescu contrapunea (e drept, fără consecințe) cei doi termeni. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fi persoană, acceptă confuzia între mască și fața umană. Comunicarea pe internet este o non-comunicare, fiind un nesfârșit joc al mesajelor anonime. Era postmodernă este a vidului existențial, cum consideră Gilles Lipovestky, o ultimă fază a democrației, la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la depersonalizare, la încetarea dialogului cu D-zeu și cu lumea. E recunoașterea opacității contra transparenței. Văzând în tradiții, istorie, instituții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până la amurgul ideologiei pozitiviste), respectiv la unul cu omul în ceea ce este cunoscut astăzi drept posmodernitate (Al Treilea Val). Pe rând, Dumnezeu și universul devin structuri fragmentare interioare, care hrănesc dorința patologică de împlinire prin sine. Ia naștere era "noului antropocentrism", în termenii cercetătorului moldovean, în care, folosind argumentele lui Alain Finkielkraut, tot ceea ce a reprezentat cândva trăire (prin raportare la un întreg exterior, în egală măsură întâlnit și în parte, prin apel la logica lui Hermes) a intrat în malaxorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Milan Kundera (care nu a fost niciodată legat prin rădăcini de o matrice spirituală a spațiului), ar fi putut fi recuperat prin cultură. Dar el a cedat treptat locul civilizației pentru ca, în post-social, să asistăm la dirijarea spre schizoidia "noului antropocentrism". Civilizația a ucis holomerii, părțile/ fragmentele purtătoare de întreg, pentru ca peste conținutul gol al acestora omul să sufle pentru a da viață unui mozaic de griuri, rezultat din amestecul de nuanțe. Civilizația a folosit bisturiul pentru a desprinde partea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de întreg, pentru ca peste conținutul gol al acestora omul să sufle pentru a da viață unui mozaic de griuri, rezultat din amestecul de nuanțe. Civilizația a folosit bisturiul pentru a desprinde partea de întreg, în timp ce omul, acum, în singurătatea amintitului antropocentrism, nu poate privi decât descompunerea acestor fragmente. Din această perspectivă, putem vorbi de o stare de putrefacție a fragmentelor și de o integrare subtilă a acestora în întreg: însă, apelul la cele cinci minute de celebritate nu reprezintă decât poza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fragmentelor și de o integrare subtilă a acestora în întreg: însă, apelul la cele cinci minute de celebritate nu reprezintă decât poza fragmentului, înainte de a sesiza degradarea. Nu se pot face pașii înapoi spre Dumnezeu, ci, în condițiile actuale, antropocentrismul creștin personalist al părintelui Stăniloae este o cale. Nu exploatarea fragmentului este importantă, ci integrarea lui. Căci, revenind la calea lui Stăniloae, "(...) rostul omului nu e de a sărăci harul divin, ci de a-l spori, în sens blagian, spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ieși din fenomen, nu avem nevoie de numire sau definire, ci doar de o delimitare conceptuală și de o vizualizare a orizontului. Cu toate acestea, transmodernism și transmodernitate marchează despărțirea de o modernitate a civilizației devoratore de culturi. "Noul antropocentrism" nu este decât efectul acestei modernități târzii și nu expresia unei desprinderi. L-am bănuit, așadar, pe Theodor Codreanu de utilizarea termenului de dragul numirii. Dar replica promptă vine din carte: "Când Cantor, genialul contemporan al lui Eminescu, s-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de import realizat de celebra, de acum, generație '80, este, pentru autor, o intenție de mankurtizare a culturii române. În asemenea condiții, "transmodernismul, cu tensiunea contradicțională recuperatoare de armonie, este menit a reda omului contemporan inocența pierdută și parodiată de antropocentrismul postmodernist" (p. 223). "Aisberg", Brașov Cluj-Napoca Baia Mare, 2006 [aisberg.8k.ro]12. Amalia VOICU Transmodernismul sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei cărți (Theodor Codreanu, Transmodernismul, Iași), vom prelua în diagonală câteva idei din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
septembrie 2001 din Statele Unite. După părerea noastră, cartea Transmodernismul propune o teză solidă despre viitoarea și proxima modalitate de cuprindere a tuturor aspectelor culturale, istorice, sociale, deopotrivă, care urmează, firesc, aceleia numită postmodernism. Dacă postmodernismul propunea un nou tip de antropocentrism, aproape absolut, "transmodernismul este transferul modernității de la marginea haosului într-o nouă ordine socială. Astfel, transmodernismul și tradiția nu mai sunt două viziuni opuse ale lumii, ci o nouă sinteză a amândurora. Ambele societăți (modernă și tradițională) își folosesc abilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Primele două noțiuni menționate sunt utilizate pentru anumite etape istorice parcurse, ideologii și curente artistice, iar a treia este propusă pentru următoarea, dacă omenirea va urma calea împăciuitoare propusă de aceasta. Specificitatea lor, în toate variantele, decurge din tipurile de antropocentrisme promovate. Trebuie să stabilim linia de pornire a cercetării în antropocentrismul tradiționalist, sprijinit pe: credință, naționalism, tradiție și idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea capitalismului și care, prin dezvoltarea tehnicii au oferit încredere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]