79 matches
-
plantă amară" ( mîinile merg în jos). Cu o justă intuiție poetică, Nicolae Coande săvîrșește astfel joncțiunea între individualitatea sa reducționistă, rebelă la orice act integrator, și generalitatea maximă care este lumea dorită cum un aliment de soi la ospățul unor antropofagi.
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Clujului, al Europei Centralei, cu privire spre Vest, dar totodată și modul în care, încetișor, a început să înțeleagă și să accepte lumea de la Dunărea de Jos, Craiova în speță: eu zic că avea pentru aceasta un soi de "dragoste antropofagă" - iritare și totuși afecțiune. Cartea lui cea mai tipică (atenție: nu neapărat cea mai bună) este Lupul și catedrala unde combină foarte adânc aceste lumi diferite. Deci putința formidabilă de a fi în același timp național cumva (deși mereu se
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
textul se citește altfel în prezența acestora. E vecin studiul de față cu cercetările de imagologie în măsura în care urmărește felul în care e construită, mai de grabă independent față de un ipotetic model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este vorba despre noi și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din discursul european despre natura umană implică configurarea unei noi paradigme mentale
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
fost tratată de științele dreptului natural, cît mai ales misterul general al dispariției acestei teorii. Această dispariție este semnificativă în ordine filosofică, deoarece în spațiul ei gîndim noi astăzi binele și răul." Va descoperi cititorul cărții lui Cătălin Avramescu că antropofagul este departe de a fi un simplu figurant al gîndirii și discursului filosofic european despre om. Din contră, convinge afirmația că acesta este "un mare personaj uitat al filosofiei". În ce fel, mai exact? Teza centrală a cărții e mai
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
despre om. Din contră, convinge afirmația că acesta este "un mare personaj uitat al filosofiei". În ce fel, mai exact? Teza centrală a cărții e mai mult decît surprinzătoare. Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
exact? Teza centrală a cărții e mai mult decît surprinzătoare. Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției și, în fine, antropofagul înțeles astăzi drept o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției și, în fine, antropofagul înțeles astăzi drept o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își împarte subiectul în unsprezece capitole și face din fiecare o "poveste" în sine, în aparență ruptă de cea de dinainte. Stabilește în felul acesta căi
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
inevitabilă în condiții de naufragiu și foamete. Distanța dintre cele două verdicte măsoară modificările apărute în disputa dintre dreptul natural și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu aceleași particule omenești ce au fost nevoite să fie materia a două identități diferite, urmare a actului canibal? Distanța dintre răspunsul lui Toma d’Aquino, Hugo Grotius, Hume și
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
în plus al consumării cărnii de om, aceasta e o descriere în care europeanul de pînă în secolul al XVIII-lea ar fi identificat imediat o societate de canibali. "Cum se face că un set de caracteristici specifice triburilor de antropofagi au fost transferate unui ideal politic?". E o întrebare ce descoperă în cîteva lucrări ( una dintre ele este Discursul despre originea inegalității al lui Rousseau) veriga lipsă dintre primele scrieri ce pledează în favoarea comunismului și discursul despre canibalii primitivi. Ultimul
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
el prin cîteva încercări homerice. Dușmanul cel mai aprig al lui Odysseus este Poseidon, zeul mărilor. Acesta îl hăituiește pretutindeni cu o ură neîmpăcată pentru a-și răzbuna fiul, pe Kyklopul Polyphemos. Căci Odysseus, ajuns împreună cu tovarășii săi pe insula antropofagilor Kyklopi și ținut captiv de fiorosul Polyphemos în peștera sa, îl orbise pe fiul lui Poseidon după ce îl îmbătase în prealabil cu vin. Iată cum descrie Homer hidoasa creatură ce s-a ghiftuit pe îndelete cu cîțiva dintre nefericiții săi
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
și a urma fără descurageare solia lor civilizatoare". Aceste deosebite porecle erau date de către boierii reacționari studenților din Francia și Germania, și atît unii cît și alții inspirau oarecare groază, avînd reputația de dueliști, de oameni nemerși la biserică, de antropofagi etc." Alecsandri este restrictiv, reducînd fără explicații atît perioada de desfășurare a fenomenului ("de la 1839 pănă la 1845"), cît și grupurile care practicau duelul și motivele care le animau: Francezii și nemții formau două partide rivale, cercînd fiecare a lua
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e ea și originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul, "paranoicul erbivor" Jean-Jacques Rousseau (cel fără speranță "lipsit de simțuri și de senzații"), pe faimosul fruntaș al "etilismului etic" Immanuel Kant, pe nu prea subtitlul (doar în aparență) teoretician al "pateului pivotal", utopistul și "gastrozoful" Charles Fouier
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
cu cît faptele sunt camuflate inițial sub aparența unui joc lingvistic inofensiv. De la explicațiile magului căruia "îi plăcea precizia elegantă și severă a cuvintelor", pînă la concluzia disperată a Irmei, exprimată fără menajamente ("tatăl și mama ta sînt niște monștrii antropofagi care te-ar fi sacrificat"), suspansul este întreținut cu o iscusință demnă de un mare scriitor. Prima analogie care ne vine în minte este aceea cu proza lui Julio Cortazar, la care ne trimite, de altfel, și Întîlnirea, bucată construită
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
îi pot arăta ca si cum s’ar deosebi mult cei dintr’un loc de cei dintr’altul; ei însă, în fundul lor, pretutindeni și totdeauna sunt aceiași. Nu există pe pamant speță zoologică mai unitară decât a regelui creațiunii. Între un polinezian antropofag și cel mai rafinat european, alta deosebire hotărâtă, nu există decât modul de a-si găti bucățele. Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rău, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai așa, altul mai
Scrisoarea lui Caragiale către Vlahuţă. Ce credea marele dramaturg despre neamul românesc [Corola-blog/BlogPost/92519_a_93811]
-
multe (și abstracte) lucrurile pierdute și care nu mai pot fi regăsite ("iluzia de a te întâlni cu tine însuți", de pildă, ca și iluzia de a găsi un sens existenței, refugiile de tot felul, de la orele închise în orologii antropofage, la spațiile securizante ale vagoanelor trase pe linie moartă, de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
sporitoare, nobil generoasă. Odată cu darul, elita îți dă capacitatea de degustare, sațul intim, măsura; și omul este măsura, iar nu nemăsura tuturor lucrurilor, nu devoratorul universal. Democrația fără elită, democrație a obiectelor de consum, ne face cu-nfioraresă decodificăm anume apucături antropofage, de autodevorare la nivelul (a se citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine sub-subiect, nu mai este cel pe care te poți baza. De câte ori poate omul cu arsenalul său clasic și nuclear, cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala criză
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
deprinderi își însușise în îndepărtatul Connecticut!). Lucrurile considerate exotice sau chiar tabu ea le înfăptuia fără probleme, ca pe ceva firesc: și m-am trezit exclamând la fel de entuziasmat (și asta încă nu-i tot) ca Desdemona când a auzit de antropofagi. Am dat în agenda ei peste o tăietură dintr-un ziar, cu un articol intitulat „O tânără din înalta societate pe zi“, care începea așa: „SARAH ABBOTT, MAULSBY - «Rațele, prepelițele și fazanii ar face mai bine să-și ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
război Niñei Carmen, care rămăsese mută, atît de vlăguită, și nici măcar nu-și putea exprima entuziasmul că În curînd avea să mănînce. - Vezi? o Întrebă el. S-au terminat problemele... Nimeni, niciodată, nu ne va putea acuza că am fost antropofagi. - Nu știu ce e mai rău, comentă ea. Ar fi fost de Înțeles că l-ai fi mîncat pe bietul om, de vreme ce erai hărțuit de foame și de nevoia de a-ți salva viața... Făcu o pauză. Să ai sîngele rece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sunt importantă, eu n‑am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atât mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într‑o revistă de popularizare a științei că ar exista așa‑numitele stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar „micile cioburi colorate" se află „în mîinile antropofage". Spre a ne îngrozi și mai mult, apare evocată ipostaza unui ins țintuit multă vreme în pat, „cruce orizontală, cu fruntea numai zburînd", a cărui mare suferință o constituie excluderea sa din fluxul universal, din mișcarea legiuită a materiilor, care
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
de umbră, cum cred și afirmă unii, ci în prim-planul atenției lumii! Ce știu și ce nu știu cei de acolo despre noi? știu multe lucruri - si adevărate, si false. Din nefericire, ultimele încă predomina. Nu, nu suntem socotiți antropofagi, nici trăitori în epoca de piatră, dar, vai!, uneori nu prea departe de o astfel de imagine. Valorile și cuceririle de ieri și de azi ale României sunt, daca nu ignorate, privite printr-o optică deformatoare. Pentru mulți, România este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de pasăre.... XIV. O SCUFUNDARE, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1373 din 04 octombrie 2014. Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi, în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim, pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi, cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim. În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintii și verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc. Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării, pe care le vom
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
obraji să simțim respirații fierbinți și-n uterul cald al pădurii să ne scufundăm. Citește mai mult Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi,în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim,pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi,cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim.În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintiiși verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc.Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării,pe care le vom salută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]