80 matches
-
plece. Poate că acest discurs n-ar fi venit dacă în ditamai Adunarea Generală nu s-ar fi vorbit despre amante mai urîte decît nevestele, despre tendoane și alte părți anatomice, despre proxenetism cu ștampilă de club. Imagini de trib antropofag care se ceartă în speranța descoperirii focului, nădăjduind că, astfel, carnea de semen va deveni mai digerabilă. Intervenția e cea mai vehementă dintre cele consemnate în ultimii ani, mai ales că ea vine din interior. Pentru că vasluianul e - sau, mai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sau să-și schilodească propriii copii, să-i taie bucăți, să-i gătească și să-i mănînce înainte de propria lor execuție 13. Aceste cazuri de violență sînt reversuri grotești ale dictonului lui Claude Lévi-Strauss, care spune că societățile primitive sînt antropofage (își "devorează" adversarii), în timp ce civilizațiile moderne sînt antropoemice (își segregă, evacuează, marginalizează sau își "vomită" adversarii), dar ar fi o greșeală să considerăm că ele reprezintă oarecum o întoarcere la "tradiționalism" sau "tribalism". Ele sînt de fapt, în esență, moderne
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
teritoriale, dar și pentru că reprezintă ilustrarea folosirii calculate, raționale, a violenței ca mijloc de terorizare și de demoralizare a unor populații întregi și de împiedicare a lor de a se angaja într-o rezistență organizată și premeditată. Tocmai acest caracter antropofag al formelor moderne de violență i-a făcut pe unii observatori să tragă pesimista concluzie că societățile civile nu pot scăpa de puterile monopoliste ale statului suveran, în umbra căruia, după cum reiese din umilitoarea relatare a lui Elias, fiecărui copil
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
toți seniorii / Local cu două mari despărțituri / Într-una se mînâncă prăjituri / Și-n alta se mănâncă scriitorii." Epigrama, cu largă circulație în epocă, ar putea lăsa impresia că oamenii scrisului din perioada interbelică își priveau confrații cu ochi de... antropofagi! Nimic mai fals. Arma duelului era, de regulă, floreta strofei cu haz și tâlc, iar în breaslă se perpetua o solidaritate imposibil de regăsit în luminatul veac XXI, când orice reuniune scriitoricească conține mai mult potențial exploziv de mare risc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
om era copt bine, aurit, bronzat”. Acesta „a fost strămoșul țiganilor” <endnote id="(108, p. 85)"/>. Despre specii ratate de oameni se vorbește și În mitologia folclorică românească. În cadrul antropogenezei mitice, o populație rebut sunt Jidovii : androizi giganți, monstruoși și antropofagi (vezi capitolul „Jidovii sau Uriașii”). Acest tip de „scenariu” a trecut din spațiul mitic În cel pseudoștiințific. Părintele ideologic al rasismului modern, J.A. Gobineau, care a proclamat „inegalitatea raselor umane” și supre mația rasei ariene, a susținut că Dumnezeu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de comunitatea acestora din Alexandria (vezi Posidonius și Josephus Flavius, Contra Apionem). Dar această legendă a fost recreată și relansată, pentru o carieră strălucită, În Evul Mediu. O legendă care a supraviețuit până târziu. „De ce evreii n-ar fi fost antropofagi ?”, scria Voltaire În 1764 În Dictionnaire philosophique. „Ar fi fost singurul lucru care i-ar fi lipsit poporului lui Dumnezeu pentru a fi cel mai oribil popor de pe Pământ” <endnote id="(851, p. 42)"/>. Cea mai veche atestare documentară medievală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost vreodată popolul sau nația care să manânce la oameni sau la copii de oricare stirpe sau credință ; În religia lor nu se află asemenea precept inuman și barbar ; stirpea lor din origine n-a fost stirpe de sălbateci și antropofagi. Din contra. Cu toate că deplânge situația ca un cărturar european și liberal, influențat de ideile generoase ale Revoluției din 1848, Ion Heliade-Rădulescu nu poate să-și depășească limitele de conservator, „cu gesturi de aparență liberală”, cum l-a definit George Călinescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Metafora folosită de N. Paulescu și de legionari produce un transfer de semnificație de la concret la abstract : nu doar câțiva evrei beau sângele vreunui român, ci evreii beau sângele românilor, al Întregii nații. România Însăși este ucisă ritual de către evreii antropofagi și hemofagi. Această formă de generalizare nu a fost inventată de extrema dreaptă interbelică. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea I.L. Caragiale parodia această retorică ultra naționalistă Într-un articol- editorial din Moftul român (nr. 4, 1893), intitulat „Trădarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
furând copii creștini și vânzând produse făcute din carnea lor. De altfel, În acea epocă, activiștii comuniști maghiari Încercau să justifice sărăcia și foametea din țară prin existența „speculanților evrei”. Folosindu-se de valul de mânie populară Împotriva comercianților evrei „antropofagi”, Partidul Comunist Maghiar a vrut să dea un exemplu de „luptă Împotriva speculanților”. La 30 iulie 1946, la circa două luni după pogromul de la Kunmadaras, la Miskolc (al doilea centru industrial din Ungaria) s-a organizat o mare manifestație agresivă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
36. Tudor Pamfile, Văzduhul, București, 1916. 37. Josy Eisenberg, O istorie a evreilor, Ediduta Humanitas, București, 1993. 38. Artur Gorovei, Cimiliturile la români, București, 1898. 39. Dicționarul limbii române, s.v. „jidov”, Academia Română, București, 1937. 40. În legendele sârbești, rolul zmeului antropofag este jucat de jidov, iar În cele rusești, apelativul jid are și sensul de „drac” ; 34, pp. 532 și 656 ; vezi și 3, pp. 60-78. 41. Jean Delumeau, Frica În Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată, Editura Meridiane, București, 1986
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a altor etape medicale, chiar foarte vechi, din istoria medicală a Moldovei. Ceea ce frapează însă este raritatea scheletelor de copii de toate vârstele -, pretându-se acest fenomen la cele mai extravagante supoziții. Copiii morți ar fi fost mâncați de populațiile antropofage... etc. Nu s-au găsit urme de paleopatolgie specifică unor boli care în destinul istoric târziu au fost foarte frecvente. Singurul element de incontestabilă valoare este craniul unei femei, moartă la circa 20 de ani, craniu care a fost operat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de manevrat, Mandingas erau blânzi, docili, ușor de instruit, generoși, deschiși dar... fataliști, Bambaras robuști, obraznici, volubili, leneși, dar veseli și simpatici. Lucumi erau considerați sclavii cei mai inteligenți, fiind însă dificili de dominat, Carabalii apreciați ca sălbatici și chiar antropofagi, Congo, puternici, nesupuși, comozi, extravaganți și "cei mai adormiți dintre negri"! Destinul sclavilor odată ajunși în Cuba varia în funcție de compărător majoritatea pentru muncile istovitoare de pe plantațiile de trestie de zahăr, tutun sau cafea, pentru cele din mine, ca sclavi domestici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
simetrie cu semn schimbat. Monumentalul se află cuprins în ordinea etatică, în arhitectura institu- țională pe care eroul se cațară pentru a ajunge în vârf. „Îndeosebi, promitem nerușinatului inspector polițist, cana liei ordinare, mișelului fără rușine, sălbaticului zbir și călău antropofag, care răspunde la dezgustătorul nume 118 Angelo Mitchievici de Coriolan Drăg...“ Ce s-a întâmplat cu fostul student cu apetit revoluționar ? Coriolan a devenit Drăgănescu. Nu exista însă ca o prezență discretă, o potențialitate, un Drăgănescu în acest Coriolan ? Ceea ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al expresivității mon- struoase, ca mutație a eroicului. Cât despre dimensiunea monstruosului, ea devine recuperabilă la nivelul unei reto- rici în spațiul căreia sunt listate imprecațiile redundant- tautologice, situate și ele într-o progresie : nerușinat, canalie, mișel, zbir, sălbatic, călău, antropofag. Individul nu există, la polul opus Coriolan și Drăgănescu se află însă nivelați ontologic, deformarea îi extrage anonimatului, retorica îi confirmă. Însă nu există cu adevărat un Coriolan Drăgănescu, cel puțin nu din perspectiva circumscrierii sale într-un cadru realist
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-n pârâu șî be apî!” (Vizureni - Galați). Setea constituie un semnal organic al prezenței nefaste, asemenea somnului care îi covârșește pe eroii care păzesc stâlpul lumii devastat de ființe misterioase ori pe flăcăul care așteaptă în poala fecioarei ivirea balaurului antropofag. O diferență pare însă necesară: somnul acționează ca marcă fiziologică a intruziunii maleficului în planul ordonat, pe care îl contaminează cu morbul inanimării specifice (leul ori cerbul falnic din colinde aromesc pe celălalt tărâm), în timp ce setea este efectul pătrunderii umanului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în scorneală. În fond, T.-R. trăiește complexele unui narator cu o modestă înzestrare literară. El caută să suplinească o atare insuficiență printr-o aglomerare de peripeții, care de care mai ieșită din comun și dătătoare de fiori (contactul cu „antropofagii”, strania istorie a „omului-maimuță” ș.a.). O partidă de vânătoare devine, în această umflată viziune, o orgie cinegetică, un măcel, un masacru soldat cu „hecatombe” de jivine și de zburătoare doborâte. În peisajul „sălbatec”, „misterios”, în savana fierbinte, în pădurea tropicală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
textul se citește altfel în prezența acestora. E vecin studiul de față cu cercetările de imagologie în măsura în care urmărește felul în care e construită, mai de grabă independent față de un ipotetic model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este vorba despre noi și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din discursul european despre natura umană implică configurarea unei noi paradigme mentale
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
fost tratată de științele dreptului natural, cît mai ales misterul general al dispariției acestei teorii. Această dispariție este semnificativă în ordine filosofică, deoarece în spațiul ei gîndim noi astăzi binele și răul." Va descoperi cititorul cărții lui Cătălin Avramescu că antropofagul este departe de a fi un simplu figurant al gîndirii și discursului filosofic european despre om. Din contră, convinge afirmația că acesta este "un mare personaj uitat al filosofiei". În ce fel, mai exact? Teza centrală a cărții e mai
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
despre om. Din contră, convinge afirmația că acesta este "un mare personaj uitat al filosofiei". În ce fel, mai exact? Teza centrală a cărții e mai mult decît surprinzătoare. Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
exact? Teza centrală a cărții e mai mult decît surprinzătoare. Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției și, în fine, antropofagul înțeles astăzi drept o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției și, în fine, antropofagul înțeles astăzi drept o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își împarte subiectul în unsprezece capitole și face din fiecare o "poveste" în sine, în aparență ruptă de cea de dinainte. Stabilește în felul acesta căi
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
inevitabilă în condiții de naufragiu și foamete. Distanța dintre cele două verdicte măsoară modificările apărute în disputa dintre dreptul natural și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu aceleași particule omenești ce au fost nevoite să fie materia a două identități diferite, urmare a actului canibal? Distanța dintre răspunsul lui Toma d’Aquino, Hugo Grotius, Hume și
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
în plus al consumării cărnii de om, aceasta e o descriere în care europeanul de pînă în secolul al XVIII-lea ar fi identificat imediat o societate de canibali. "Cum se face că un set de caracteristici specifice triburilor de antropofagi au fost transferate unui ideal politic?". E o întrebare ce descoperă în cîteva lucrări ( una dintre ele este Discursul despre originea inegalității al lui Rousseau) veriga lipsă dintre primele scrieri ce pledează în favoarea comunismului și discursul despre canibalii primitivi. Ultimul
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
plantă amară" ( mîinile merg în jos). Cu o justă intuiție poetică, Nicolae Coande săvîrșește astfel joncțiunea între individualitatea sa reducționistă, rebelă la orice act integrator, și generalitatea maximă care este lumea dorită cum un aliment de soi la ospățul unor antropofagi.
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]