80 matches
-
și a urma fără descurageare solia lor civilizatoare". Aceste deosebite porecle erau date de către boierii reacționari studenților din Francia și Germania, și atît unii cît și alții inspirau oarecare groază, avînd reputația de dueliști, de oameni nemerși la biserică, de antropofagi etc." Alecsandri este restrictiv, reducînd fără explicații atît perioada de desfășurare a fenomenului ("de la 1839 pănă la 1845"), cît și grupurile care practicau duelul și motivele care le animau: Francezii și nemții formau două partide rivale, cercînd fiecare a lua
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
el prin cîteva încercări homerice. Dușmanul cel mai aprig al lui Odysseus este Poseidon, zeul mărilor. Acesta îl hăituiește pretutindeni cu o ură neîmpăcată pentru a-și răzbuna fiul, pe Kyklopul Polyphemos. Căci Odysseus, ajuns împreună cu tovarășii săi pe insula antropofagilor Kyklopi și ținut captiv de fiorosul Polyphemos în peștera sa, îl orbise pe fiul lui Poseidon după ce îl îmbătase în prealabil cu vin. Iată cum descrie Homer hidoasa creatură ce s-a ghiftuit pe îndelete cu cîțiva dintre nefericiții săi
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
multe (și abstracte) lucrurile pierdute și care nu mai pot fi regăsite ("iluzia de a te întâlni cu tine însuți", de pildă, ca și iluzia de a găsi un sens existenței, refugiile de tot felul, de la orele închise în orologii antropofage, la spațiile securizante ale vagoanelor trase pe linie moartă, de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar „micile cioburi colorate" se află „în mîinile antropofage". Spre a ne îngrozi și mai mult, apare evocată ipostaza unui ins țintuit multă vreme în pat, „cruce orizontală, cu fruntea numai zburînd", a cărui mare suferință o constituie excluderea sa din fluxul universal, din mișcarea legiuită a materiilor, care
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
Clujului, al Europei Centralei, cu privire spre Vest, dar totodată și modul în care, încetișor, a început să înțeleagă și să accepte lumea de la Dunărea de Jos, Craiova în speță: eu zic că avea pentru aceasta un soi de "dragoste antropofagă" - iritare și totuși afecțiune. Cartea lui cea mai tipică (atenție: nu neapărat cea mai bună) este Lupul și catedrala unde combină foarte adânc aceste lumi diferite. Deci putința formidabilă de a fi în același timp național cumva (deși mereu se
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
cu cît faptele sunt camuflate inițial sub aparența unui joc lingvistic inofensiv. De la explicațiile magului căruia "îi plăcea precizia elegantă și severă a cuvintelor", pînă la concluzia disperată a Irmei, exprimată fără menajamente ("tatăl și mama ta sînt niște monștrii antropofagi care te-ar fi sacrificat"), suspansul este întreținut cu o iscusință demnă de un mare scriitor. Prima analogie care ne vine în minte este aceea cu proza lui Julio Cortazar, la care ne trimite, de altfel, și Întîlnirea, bucată construită
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
de umbră, cum cred și afirmă unii, ci în prim-planul atenției lumii! Ce știu și ce nu știu cei de acolo despre noi? știu multe lucruri - si adevărate, si false. Din nefericire, ultimele încă predomina. Nu, nu suntem socotiți antropofagi, nici trăitori în epoca de piatră, dar, vai!, uneori nu prea departe de o astfel de imagine. Valorile și cuceririle de ieri și de azi ale României sunt, daca nu ignorate, privite printr-o optică deformatoare. Pentru mulți, România este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest univers al Înstrăinării, Judecata din urmă Îl judecă tocmai pe Judecătorul Ultim, Stăpânul, adică Măcelarul, Hingherul cum Îl numește, cu fraternă oroare, poeta: „Noi - cei muritori/ noi scandăm: ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deprinderi își însușise în îndepărtatul Connecticut!). Lucrurile considerate exotice sau chiar tabu ea le înfăptuia fără probleme, ca pe ceva firesc: și m-am trezit exclamând la fel de entuziasmat (și asta încă nu-i tot) ca Desdemona când a auzit de antropofagi. Am dat în agenda ei peste o tăietură dintr-un ziar, cu un articol intitulat „O tânără din înalta societate pe zi“, care începea așa: „SARAH ABBOTT, MAULSBY - «Rațele, prepelițele și fazanii ar face mai bine să-și ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în cursul vieții o asemenea nenorocire. Cu cât ești mai politicos, cu atât ridici tot mai multe ziduri și forturi împotriva cordialității inoportune, care dă năvală în incinta vieții tale. Omul găsește întotdeauna inconștient motive înalte pentru acțiunile sale egoiste. Antropofagul, care-și mănâncă părinții din lipsă de altă carne, e convins că face un act moral, că-și îndeplinește o datorie religioasă. Aceasta dovedește idealismul omului, adică neputința lui de a-și recunoaște mobile egoiste și josnice. Sunt oameni care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
corupt”; Pag. 41: „... acefali cu cămăși verzi”; Pag. 61: „Se găsesc și printre evrei nebuni anti creștini”; Pag. 75:„... bandele sale catilinare... Codreanu se știa și se simțea metec”; Pag. 76: „Legionarii au devenit mercenari ai unui naționalism zoologic și antropofag”; Pag. 113: „Mironovici, bucovinean habsburgic” (idem, la pagina 247); Pag. 157:„ meteci, fanarioți, semi-teutoni, Mussolini și cu Hitler”; Pag. 171:„Universitatea obscură (din orașul francez Grenoble, la care au studiat și românii Corneliu ZeleaCodreanu și Ion I. Moța); Pag. 194
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
păcăliți, de legi, de cuvinte, de afirmații. E destul să le spui, că ai imediat impresia că apare și justificarea reală a acestei legi. Dar, în cazul de care vorbim, realitatea e fioroasă, orice lege i-am da. Viața e antropofagă, își mănâncă semenii; că, oricum, omul nu se hrănește cu pietre, ci cu plante și viețuitoare, adică cu ființe vii, ca el. Este posibil ca melancolia să devină febrilă în prezența unui martor, a unui anumit martor; în orice caz
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca manifestare supranaturală cu „miracolul” parodiat și ridiculizat. Iată-l, de pildă, pe regele Emma, marele judecător din Infern, prezent deseori în aceste interludii. Puternicul și temutul rege este redus aici la o mască schimonosită, a unui soi de demon antropofag care nu reușește niciodată să-și înșface prada. Ky:gen-ul Asahina (după numele fiului neîmblânzitei Tomoe) este construit pe ideea luării în derâdere a împărăției morților. Cum în Infern foametea face ravagii, Emma e nevoit să-și cerșească hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în starea de nonmanifestare. Dar lupta propriu-zisă cu Minotaurul - care ar fi trebuit să fie motivul central și punctul culminant al structurii epice - este, în majoritatea cazurilor, uitată de mitografi sau, în cel mai bun caz, sumar prezentată. Monstrul fioros, antropofag, care teroriza Creta și decima floarea tinereții cetății Atena este în mod brusc și paradoxal prea blând. Pare că Tezeu nu are de îndeplinit decât o simplă formalitate. „Eroul se repezi la animal și, acoperind cu mâna stângă ochii taurului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
demiurg în Cosmos sub formă spiralat- -labirintică (5, p. 245) și imaginea Glykon-ului de la Histria - șarpe fantastic cu cap semiovin-semiantropoid, cu trupul încolăcit sinuos, în forma unui „ghem” labirintic. Analogia dintre Minotaur și Dragon (amândoi monștri htonieni, hibrizi, distructivi și antropofagi) a condus la reprezentarea drago- nului în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele populare din Creta modernă, Minotaurul sălășluind în Labirint este, cel mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sporitoare, nobil generoasă. Odată cu darul, elita îți dă capacitatea de degustare, sațul intim, măsura; și omul este măsura, iar nu nemăsura tuturor lucrurilor, nu devoratorul universal. Democrația fără elită, democrație a obiectelor de consum, ne face cu-nfioraresă decodificăm anume apucături antropofage, de autodevorare la nivelul (a se citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine sub-subiect, nu mai este cel pe care te poți baza. De câte ori poate omul cu arsenalul său clasic și nuclear, cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala criză
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sunt importantă, eu n‑am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atât mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într‑o revistă de popularizare a științei că ar exista așa‑numitele stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era să sune „CAP Cioara?!”, când CAP-ul era lumina satelor?!). A dat cinci profesori universitari, un academician (pe istoricul David Prodan) și un sfânt (pe Șofronie de la Cioara, canonizat de ortodocși, cu cruce pe 21 octombrie). Strămoșii mei erau antropofagi și pe la 4000, înainte de Hristos, s-au apucat să scrie. Știu asta din niște tăblițe cu scriere ideografică găsite la Tartaria (un sătuc ce aparține de comuna noastră, pe malul Mureșului), iar acum sunt la British Museum, spre cercetare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
război Niñei Carmen, care rămăsese mută, atît de vlăguită, și nici măcar nu-și putea exprima entuziasmul că În curînd avea să mănînce. - Vezi? o Întrebă el. S-au terminat problemele... Nimeni, niciodată, nu ne va putea acuza că am fost antropofagi. - Nu știu ce e mai rău, comentă ea. Ar fi fost de Înțeles că l-ai fi mîncat pe bietul om, de vreme ce erai hărțuit de foame și de nevoia de a-ți salva viața... Făcu o pauză. Să ai sîngele rece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Rapidului de București, care nu a mai avut de ales și a trecut peste..., sub privirile îngrozite ale zecilor de călători, printre care și ale propriei sale mame, este imposibil de descris în cuvinte. Nici chiar unui mizantrop scelerat, unui antropofag sau unui criminal în serie nu i-ar face plăcere să descrie o asemenea scenă de groază. Profesorul Bidaru Costică, fiind unul din puținii martori sub privirea căruia, încă în timpul războiului, s-a petrecut minunea cu camionul german ce trecuse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
credeți? Eu cred că fasolea balonează. Oricum, dumneavoastră aveți și nu aveți dreptate. Și, ca să fiu mai clar, o altă doamnă abia măritată tot așa, ca în cazul nostru, a plecat de acasă și a nimerit într-un trib de antropofagi unde a fost aleasă regină. Ea s-a bucurat enorm în primele două zile dar în a treia nu, că au devorat-o. Erau niște antropofagi republicani. Nu suportau reginele. Cum vi se pare? Ce? Povestea... Absurdă, imposibilă și de-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în cazul nostru, a plecat de acasă și a nimerit într-un trib de antropofagi unde a fost aleasă regină. Ea s-a bucurat enorm în primele două zile dar în a treia nu, că au devorat-o. Erau niște antropofagi republicani. Nu suportau reginele. Cum vi se pare? Ce? Povestea... Absurdă, imposibilă și de-a dreptul stupidă! Și-apoi știi dumneata cât costă un pașaport?! Știi de câți euro ai nevoie pentru o simplă excursie la Honolulu sau acolo unde
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de Newton cu alte gusturi culinare), maestru În diferite științe cabalistice cum ar fi psihiatria. Filmul sugerează să-l simpatizăm. Și-l simpatizează toți, de la copii pînă la bunicuțe mare amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată și de distinsul antropofag. Însă spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume l-am uitat. Te poți Întreba ce rost au avut cartea și filmul, dar durerea provocată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreme timpul viitor rămâne de regulă unul al morții): "abia mă aflu/ printre degetele dureroase/ mușchii febrili/ ochii uscați/ abia mă descopăr/ alcătuire dureroasă de fibre și oase/ neliniștite/ întrebătoare/ formă fierbinte/ călătoare prin sahara/ maternității / văd viața/ în luneta antropofagă// zi incertă/ în care bobii nu-ți sunt hotărâți/ zi bolnavă/ de cumpănă/ măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă, este revenirea din ce în ce mai frecventă în discursul poetic a metaforei-simbol a cumpenei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]