46 matches
-
care covrigul înmuiat în apă al bătrânei îl reprezintă cât se poate de fidel) este înlocuit cu un veritabil festin alcătuit din alimente greu digerabile: costița afumată (dacă ținem cont de faptul că meniul sabatului poate implica și episoade de antropofagie, putem asocia această costița afumată cu pastrama trufanda din textul omonim) și halucinogene (rachiul de izmă). Într-o lucrare de anvergură dedicată vrăjitoriei, Guy Bechtel reconstituie episodul demonologic al sabatului în totalitatea detaliilor sale semnificative. (Cf. Guy Bechtel, La Sorcière
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
sau cetățeni greci. Italia invadase Grecia, și, cum România se orientase către axă, în țară și Grecii erau supuși la manifestări concrete de extremis. încă o dată se repetă în istorie, ceea ce oprimații acestei lumi au trăit în momente cumplite de "antropofagie", de la victimizarea microgrupurilor umane la organizarea de execuții în masă. Oferim spre cunoaștere câteva fragmente din jurnalul contelui, în așteptarea unei oportunități de publicare a acestuia. Petru de Roma a scris numai în limba franceză. Poate nu întâmplător contele de
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
din India și regiunea Sundarbans din Bangladesh. În mangrovele Sundarbans-ului foarte mulți oameni sunt uciși de tigri, fiind chiar uneori atacați de indivizi perfect sănătoși. Zoologii indieni au stabilit că fiecare al patrulea tigru din această zonă e predispus spre antropofagie, deși atacurile lor nu sunt întotdeauna intenționate. În cadrul grădinilor zoologice care expun tigri au loc frecvente incidente care implică aceste animale, ades cauzate de neglijența omului. De exemplu, în februarie 2007 un tigru de la o grădină zoologică din China a
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
citadinilor moldoveni pentru Moscova, în detrimentul Bucureștiului și a rurarilor, pentru Voronin, în detrimentul politicienilor pro-români? Cum se face, am întrebat clar, în mai multe rânduri, că memoria colectivă din Basarabia nu iartă românilor mediocra administrație interbelică, dar iartă rușilor foametea cu antropofagie din anii '46-'47? Cum se face că deportările, asasinatele, oprimarea și teroarea Ceka, apoi a NKVD-ului, apoi a KGB-ului care au durat cincizeci de ani, au fost uitate, în vreme ce mai scurta (douăzeci de ani), și mai îndepărtata
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
celor sacrificați, așezate în vârful piramidei, pe Piatra Inimilor. Preoții jupuiau cu propriile lor mâini pielea victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi, se îmbrăcau în pielea însîngerată și făceau un dans magic, terminat adesea prin acte de antropofagie rituală. Nici un popor n-a căutat spre cer cu atâta nebunie, s-a zis despre spanioli. Nu e adevărat. În vechiul Mexic această nebunie a fost și mai mare. Se pare că la ceremonii, sângele curgea uneori în valuri. Și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e pentru gătit. În legătură cu mitul Pandorei, Pierre Vidal-Naquet ne-a amintit într-un mod magnific că omul a fost exclus din epoca de aur și prin urmare el nu este zeu, iar cea de-a doua excludere a fost din antropofagie 68. Ceea ce-l face pe om este "pământul dătător de grâu" pe care Ulise îl îmbrățișează când se întoarce în Itaca, grâul atât de esențial pentru pâinea cu care primești oaspeții 69. Rătăcirile au loc pe tărâmuri sălbatice fără cultură
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acestei pierderi de sens, creștinii înșiși uită că sacrificiul liturghiei comemorează un eveniment abominabil uciderea lui Dumnezeu și că împărtășania înseamnă, în virtutea tainei Euharistiei, să absorbi sângele "real" și trupul "real". Mai rea sau mai bună decât un act de antropofagie: teofagia. Cum să te mai miri că un timp care uită astfel cruzimea sângeroasă a miturilor lui originare înscrie imaginea, lipsită de prestigiu, la rubrica de "cultură"? Ca să ai o nevoie viscerală de figurare, trebuie să ai teama în viscere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
până să le scoată meșterilor din oase morbul posesiunii private și nefasta tendință a izolării de comunitate. De fapt, câțiva dintre ei nici nu mai apucară să revadă lumina zilei, iar Dedal preferă să treacă sub tăcere urmele clare de antropofagie remarcate la trecerea prin anumite firide, întrucât, ca șef al lucrării, simțea că o parte din responsabilitate îi revenea. Anevoie reuși să aplaneze scandalul dispariției lor invocând accidente de muncă; protejate de secret, oribilele practici născute în inima Labirintului aveau
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
altă sursă, pe care Dedal, în calitate de oaspete al lui Minos, nu o putea revela. Și cum ar putea o asemenea eroare surprinde câtuși de puțin, de vreme ce, în infama construcție, confuzia era mai la ea acasă ca oriunde? De la cronofagie la antropofagie, de la divin la bestial, trecerea s-a făcut prin alunecarea deschizătoare de spațiu a Labirintului - mediul prin excelență. Din intimitatea cu piatra omul a deprins și disciplina dătătoare de lege dură, și insensibilitatea extremă a cruzimii, și graba-i ucigătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prezentului. Cu atât mai bine pentru toți cei implicați! Dar Bart nu se lăsă: − Ne-om fi crezând noi mai flexibili și permeabili la alteritate decât strămoșii, dar ne-am meșterit și o platoșă de indiferență pe măsura incisivității noului. Antropofagii își cazau noii veniți de vază în stomac, iar noi le desfigurăm preventiv unicitatea cu sucuri gastrice neutralizante azvârlite în întâmpinare. Spațiul public a devenit un vomitoriu unde se lubrifiază contactul altfel abraziv cu chipul uman al necunoscutului. Mare deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
carnea Fiului omului, și nu divinitatea sa; Chiril consacră a doua parte a cărții a patra respingerii acestei separări artificiale între umanitate și divinitate în Cristos, care - așa cum subliniază el cu sarcasm - ajunge să pună semnul egalității între euharistie și antropofagie. Ținta celei de-a cincea cărți este modul cum interpretează Nestorie afirmațiile din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos, pe care el le raportează la om, și nu la divinitate; pentru Chiril, deoarece trupul născut din Fecioară
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reușesc să hrănească zilnic circa 11 milioane de persoane din cei 30 de milioane de înfometați. Foametea va dura până la sfârșitul anului 1922, cu întreg cortegiul ei de orori: moartea atroce a sute de mii de copii, înmulțirea cazurilor de antropofagie; vor fi înregistrați circa 5 milioane de morți din cele 30 de milioane de înfometați. în fața acestei tragedii, reacția bolșevicilor este brutală. Deja, în timpul foametei din 1891, ultima care a bântuit în Rusia țaristă, din cauza proastelor condiții climatice, și care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
carnea Fiului omului și nu divinitatea sa; Chiril consacră a doua parte a cărții a patra respingerii acestei separări artificiale între umanitate și divinitate în Cristos care - așa cum subliniază el cu sarcasm - ajunge să pună semnul egal între euharistie și antropofagie. Ținta celei de-a cincea cărți este modul cum interpretează Nestorios enunțurile din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos pe care el le raportează la om și nu la divinitate; pentru Chiril, cum trupul născut din Fecioară
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod infailibil de a-l defăima și compromite pe „celălalt”, și anume pe orice adversar religios. În Imperiul Roman, de exemplu, mai ales În secolul al II-lea, chiar creștinii au fost Învinuiți de romani că ar practica omuciderea și antropofagia rituale. Acțiunea era motivată de faptul că pe atunci creștinismul (religio illicita) era o sectă iudaică din ce În ce mai populară și deci din ce În ce mai periculoasă. Astfel de zvonuri - mai eficiente decât aruncarea creștinilor ad leonem - erau argumentate cu citate din evanghelie : „De nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Rezultatul : trei morți, mulți răniți, plus jafurile uzuale. În aceste cazuri, pretinsului infanticid nu i s-a mai asociat un scop ritual. A fost speculată starea de foamete și de mizerie de după război, pentru a-i acuza pe evrei de antropofagie și că se Îmbogățesc furând copii creștini și vânzând produse făcute din carnea lor. De altfel, În acea epocă, activiștii comuniști maghiari Încercau să justifice sărăcia și foametea din țară prin existența „speculanților evrei”. Folosindu-se de valul de mânie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt trăite mai ales în timpul somnului, dar sunt reprimate cu ajutorul rațiunii la oamenii cumpătați, doar în anumite cazuri acestea pun stăpânire pe un individ, sufletul lui având „un aspect cumplit, sălbatic și nelegiuit”. Acesta va avea dorințe împotriva naturii, ca antropofagia, incestul și crima, neducând lipsă de nici o fărădelege. Doar acordul cu sine însuși, când rațiunea sau partea pasională fiind cele care stăpânesc, reușește să îndepărteze această parte tulbure. Ajuns în acest stadiu, acest om va degenera înspre cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
osteologice aparținând speciilor vânate cu predilecție (Ripiceni-Izvor, Boroșteni, România, Bächler, Elveția, Zotz, Germania, Ehrenberg, Austria, Bonifay, Franța). În legătură cu practicile mortuare, s-a constatat existența unui cult al mandibulelor umane, un alt cult al craniilor (Guattari, Italia, fără relații cu posibile antropofagii cultuale, existente, totuși, cum s-a constatat la Krapina, Croația), asocierea osemintelor, în morminte de copii, cu unelte de piatră ale adulților (La Ferrassie, Franța) (M. Otte, 1996). Dar poate că cea mai spectaculoasă creație spirituală a Omului de Neandertal
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva rituri aminteau fără echivoc de omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele” produse de cele dintâi. Un „comportament” similar viței-de-vie!23 2.5.3. Misterele orficetc "2.5.3. Misterele orfice" Misterele orfice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unanim 7. 6 J. Maringer, The Gods of Prehistoric Mân, pp. 18 sq. 7 Lcroi-Gourhan nu este convins că omul ar 11 fost ucis și devorat (Leș religions de Ia prehistoire, p. 44). J. Maringer, care a refuzat să recunoască antropofagia la Ciu-Ku-tien (op. Cil., p. 20), respinge, de asemenea, explicația lui A. C. Blanc (/>"/., pp. 31 sq.). Vezi lotușii Muller-Karpe, Allsteinzeit, pp. 230 sq., 240; M. K. Roper, "A Survey of evidcncc for intrahuman killing în the Pleistoce. La început. Comportamente
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a cultului Aissâua, confrerie mistică din Africa de Nord16 - rezidă exact în faptul că pun în evidență originalitatea dionysismului. Rareori a apărut în epoca istorică vreun zeu încărcat de o moștenire atât de arhaică: rituri cojțnportâjnd. jrjiLăjti JeriorriQrfe, faloforie, sparagmos, omofagie, antropofagie, nurnia, enthousiasmos. Cel mai remarcabil lucru este faptul că, păstrându-și această moștenire, rămășiță din preistorie, cultul lui Dionysos, o dată integrat în universul spiritual al grecilor, n-a încetat, în același timp, să creeze noi valori religioase. Desigur, frenezia provocata
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Progresia are loc dar în sens descalificativ, cu o inversiune malefică a unei figuri întoarse pe dos care stă acum sub semnul demonizărilor retorice. Eroul a devenit un monstru. Iar un singur cuvânt marchează traversarea graniței dintre uman și inuman, antropofagia, expresia ultimă a declinului uman, regresia ireversibilă la animalitate. Sigur, este vorba de o figură de stil, dar semnificativă în domeniul reprezentării. Însă ceea ce fixează monumental este calificarea socială. Din repu‑ blican, prin urmare revoluționar, Coriolan a devenit reac‑ ționar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
capăt și a jucat bine. Cartea sa e o demonstrație de performanță intelectuală. Despre canibal, antropologia și toate disciplinele din subordinea ei nu scriu prea mult. Cazurile concrete, recunoscute ca atare, nu sînt nici ele prea multe sigur e că antropofagia rituală a fost practicată de populațiile fore, din Noua Guinee, și tupinamba, din Brazilia. Poate și alte cîteva au mîncat carne de om, dar numele acestora nu apar menționate ca atare în cartea lui Cătălin Avramescu, din simplul motiv că
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
cîteva au mîncat carne de om, dar numele acestora nu apar menționate ca atare în cartea lui Cătălin Avramescu, din simplul motiv că subiectul ei nu e canibalul lumii reale, existent probabil cîndva, ci canibalul din discursul filosofic european despre antropofagie. Filozoful crud nu e o carte de analiză antropologică, deși destule dintre instrumentele pe care le folosește autorul țin de antropologia culturală. "Canibalul meu spune Cătălin Avramescu este o creatură livrescă, în primul rînd, un personaj ce animă scrierile teoretice
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din discursul european despre natura umană implică configurarea unei noi paradigme mentale: Ceea ce am încercat să lămuresc nu este atît felul în care antropofagia a fost tratată de științele dreptului natural, cît mai ales misterul general al dispariției acestei teorii. Această dispariție este semnificativă în ordine filosofică, deoarece în spațiul ei gîndim noi astăzi binele și răul." Va descoperi cititorul cărții lui Cătălin Avramescu
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
cadru comun mitic și în absența acelorași credințe asumate tacit, gustarea lor e imposibilă. Ni se par bombastice, absurde sau chiar puerile. E ca și cum ai vrea să participi la un ospăț de canibali după ce toată viața ai fost educat că antropofagia e o crimă, sau e ca și cum ai vrea să te bucuri de farmecul aspru al cîntecelor de strană cînd toată viața ai dansat în ritm carnavalesc. Sau e ca și cum ai vrea să levitezi în cameră după ce ți s-a întipărit
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]