43 matches
-
pe această temă. Există o singură trimitere de acest fel, derizorie în context, la un articol dintr-un număr din septembrie 1999 al Adevărului, descriind un fenomen autohton de canibalism, atunci cînd autoarea face o digresiune pe tema supraviețuirii mitului antropofagiei, independent de legenda populațiilor africane de canibali, secvență ce încheie ultimul capitol al studiului (ciudat mod de a încheia o carte, printr-o digresiune...). Simona Corlan-Ioan recurge la două tipuri de surse: în primul rînd, și acesta este unul din
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
vadă doar ceea ce vrea, lucruri pe care în mare parte le știe din contacte mai vechi cu alte spații, pe jumătate descoperite, pe de-a-ntregul inventate: America sau Orientul. Exotism, sălbăticie, păstrarea nealterată a purității naturale, promiscuitate și primitivism extrem, antropofagie, relatări despre orașe cu arhitectură fastuoasă și bogății greu de imaginat, despre populații care, dovadă a originii lor, au coadă, speculații scientiste despre geneza diferită și inferioritatea negrilor, bazate pe antropometrie, frenologie și teorii ale consecințelor produse de diferențele climatice
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
capăt și a jucat bine. Cartea sa e o demonstrație de performanță intelectuală. Despre canibal, antropologia și toate disciplinele din subordinea ei nu scriu prea mult. Cazurile concrete, recunoscute ca atare, nu sînt nici ele prea multe sigur e că antropofagia rituală a fost practicată de populațiile fore, din Noua Guinee, și tupinamba, din Brazilia. Poate și alte cîteva au mîncat carne de om, dar numele acestora nu apar menționate ca atare în cartea lui Cătălin Avramescu, din simplul motiv că
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
cîteva au mîncat carne de om, dar numele acestora nu apar menționate ca atare în cartea lui Cătălin Avramescu, din simplul motiv că subiectul ei nu e canibalul lumii reale, existent probabil cîndva, ci canibalul din discursul filosofic european despre antropofagie. Filozoful crud nu e o carte de analiză antropologică, deși destule dintre instrumentele pe care le folosește autorul țin de antropologia culturală. "Canibalul meu spune Cătălin Avramescu este o creatură livrescă, în primul rînd, un personaj ce animă scrierile teoretice
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din discursul european despre natura umană implică configurarea unei noi paradigme mentale: Ceea ce am încercat să lămuresc nu este atît felul în care antropofagia a fost tratată de științele dreptului natural, cît mai ales misterul general al dispariției acestei teorii. Această dispariție este semnificativă în ordine filosofică, deoarece în spațiul ei gîndim noi astăzi binele și răul." Va descoperi cititorul cărții lui Cătălin Avramescu
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
în acea perioadă. Vorbind despre practica avortului din vremea sa, un mare scriitor bisericesc și apologet Atenagora Atenianul - în lucrarea Solie în favoarea creștinilor, în care combate pe larg cele trei acuzații principale aduse în acea vreme creștinilor: ateismul, imoralitatea și antropofagia, denunță practicile abortive atunci când întoarce împotriva păgânilor acuzele aduse de aceștia creștinilor, învinuiți de crimă (mai precis de antropofagie): Cum am putea noi săvârși astfel de ucideri, când și pe femeile care le ajută pe mame să avorteze le numim
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
lucrarea Solie în favoarea creștinilor, în care combate pe larg cele trei acuzații principale aduse în acea vreme creștinilor: ateismul, imoralitatea și antropofagia, denunță practicile abortive atunci când întoarce împotriva păgânilor acuzele aduse de aceștia creștinilor, învinuiți de crimă (mai precis de antropofagie): Cum am putea noi săvârși astfel de ucideri, când și pe femeile care le ajută pe mame să avorteze le numim ucigașe și spunem că pentru această faptă a lor vor avea să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu? Până și
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
din serviciu și, în cele din urmă, prin arestare. Panait Istrati reușește să se informeze asupra politicii bolșevice de infometare a unor regiuni întregi, unde populația a fost literalmente decimată sau adusă la treapta cea mai de jos a sălbăticiei, antropofagia. Regimul așa-zisei "Dictaturi a Proletariatului este o culme a terorii". Aceasta frânge rezistența a milioane de nefericiți. Factorul principal, care a făcut ca pretutindeni să se înstăpânească frica este G.P.U.-ul, viitorul N.K.V.D., și mai nou, K.G.B., responsabil
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
cadru comun mitic și în absența acelorași credințe asumate tacit, gustarea lor e imposibilă. Ni se par bombastice, absurde sau chiar puerile. E ca și cum ai vrea să participi la un ospăț de canibali după ce toată viața ai fost educat că antropofagia e o crimă, sau e ca și cum ai vrea să te bucuri de farmecul aspru al cîntecelor de strană cînd toată viața ai dansat în ritm carnavalesc. Sau e ca și cum ai vrea să levitezi în cameră după ce ți s-a întipărit
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
unul de altul Într-un fel aproape bolnăvicios, trăiau unul pentru celălalt Într-un soi de posesiune reciprocă și obsesivă, preschimbați Într-o ființă unică și desăvîrșită, care se hrănea din ea Însăși, Într-un fel de ritual machiavelic de antropofagie amoroasă. Dar Într-o zi, chiar În dimineața În care Împlinea douăzeci și unu de ani, Niña Carmen descoperi că avea nevoie să fie liberă, să fie numai ea Însăși, să scape din acel cerc la a cărui plăsmuire contribuise și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Case nelocuite în care se mai găsesc, nu se știe de ce, provizii de alimente, reprezintă puținele oaze care le amână moartea prin inaniție. Orice om viu zărit face parte, mai mult ca sigur, dintre „băieții răi", cei care subzistă prin antropofagie și care caută alți oameni pentru a-i mânca imediat sau după ce-i vor fi folosit ca vite de povară sau ca sclavi. Intâlnirile sunt, deci, evitate, dar atunci când acest lucru nu este posibil, Bărbatul se vede nevoit să facă
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
sau cetățeni greci. Italia invadase Grecia, și, cum România se orientase către axă, în țară și Grecii erau supuși la manifestări concrete de extremis. încă o dată se repetă în istorie, ceea ce oprimații acestei lumi au trăit în momente cumplite de "antropofagie", de la victimizarea microgrupurilor umane la organizarea de execuții în masă. Oferim spre cunoaștere câteva fragmente din jurnalul contelui, în așteptarea unei oportunități de publicare a acestuia. Petru de Roma a scris numai în limba franceză. Poate nu întâmplător contele de
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
secret. Alte evenimente, cărora adulții le acordau o importanță considerabilă, treceau neobservate. Astfel, curios, oribilele imagini de canibalism din satele de pe Volga m-au impresionat foarte puțin. Tocmai citisem Robinson Crusoe, iar semenii lui Vineri, cu veselele lor rituri de antropofagie, mă vaccinaseră romanțios împotriva atrocităților reale. Și nu munca grea de la fermă m-a mișcat cel mai mult în trecutul rural al Charlottei. Nu, eu reținusem mai ales vizita la tinerii din sat. Se dusese chiar în seara aceea și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sunt trăite mai ales în timpul somnului, dar sunt reprimate cu ajutorul rațiunii la oamenii cumpătați, doar în anumite cazuri acestea pun stăpânire pe un individ, sufletul lui având „un aspect cumplit, sălbatic și nelegiuit”. Acesta va avea dorințe împotriva naturii, ca antropofagia, incestul și crima, neducând lipsă de nici o fărădelege. Doar acordul cu sine însuși, când rațiunea sau partea pasională fiind cele care stăpânesc, reușește să îndepărteze această parte tulbure. Ajuns în acest stadiu, acest om va degenera înspre cele mai mari
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
carnea Fiului omului și nu divinitatea sa; Chiril consacră a doua parte a cărții a patra respingerii acestei separări artificiale între umanitate și divinitate în Cristos care - așa cum subliniază el cu sarcasm - ajunge să pună semnul egal între euharistie și antropofagie. Ținta celei de-a cincea cărți este modul cum interpretează Nestorios enunțurile din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos pe care el le raportează la om și nu la divinitate; pentru Chiril, cum trupul născut din Fecioară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
carnea Fiului omului, și nu divinitatea sa; Chiril consacră a doua parte a cărții a patra respingerii acestei separări artificiale între umanitate și divinitate în Cristos, care - așa cum subliniază el cu sarcasm - ajunge să pună semnul egalității între euharistie și antropofagie. Ținta celei de-a cincea cărți este modul cum interpretează Nestorie afirmațiile din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos, pe care el le raportează la om, și nu la divinitate; pentru Chiril, deoarece trupul născut din Fecioară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva rituri aminteau fără echivoc de omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele” produse de cele dintâi. Un „comportament” similar viței-de-vie!23 2.5.3. Misterele orficetc "2.5.3. Misterele orfice" Misterele orfice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de fapt, ospățul din trupul divin, același cu ospățul canibalilor. Jertfirea scroafelor, vânătoarea de capete, canibalismul se leagă în chip simbolic de strângerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt 14 a fost cel care a descoperit sensul religios al antropofagiei și responsabilitatea umană asumată de către canibal. Planta comestibilă nu este dată în Natură, ci este rodul unui asasinat, pentru că astfel a fost ea creată la începuturile Lumii. Vânătoarea de capete, jertfele omenești, canibalismul au fost acceptate de către om, care și-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religioasă. Este ceea ce afirmă canibalii din tribul uitoto: "Tradițiile noastre sânt mereu vii, chiar atunci când nu dansăm; dar facem ceea ce facem numai pentru a putea dansa." Dansurile constau în repetarea tuturor evenimentelor mitice, deci și a primului omor urmat de antropofagie. Am amintit acest exemplu pentru a arăta că imi-tatio dei nu este concepută, la primitivi și în civilizațiile paleo-orientale, în chip idilic; dimpotrivă, ea implică o mare responsabilitate umană. Chiar atunci când considerăm o societate "sălbatică", nu trebuie să uităm că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apologet în Contra Celsum. Această operă intenționa să respingă Verbum Verum, scrisă de filozoful păgân Cels în urmă cu vreo 70 de ani. Aici erau prezente implicit unele propuneri de colaborare adresate creștinilor, în afară de acuzele documentate sistematic și multe altele infamante (antropofagie, incest, cinări thiestice), răspândite de multă vreme prin popor împotriva creștinilor. În acest text mai erau analizate și toate acele atitudini care puteau părea contrastante cu societatea imperială, fondată pe concordia ordinii, care urmărea supunerea categoriilor inferioare, exprimându-se în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și a importanței minime acordate individului și vieții lui, se poate afla în opoziție totală cu conștiința esențială, indicată totuși deja de spaima metafizică. Primitivitatea metafizică animistă a spiritelor multiple abia divinizate corespunde primitivității morale a ritualului magic (sacrificiul uman, antropofagia etc). În epoca animistă, pe măsură ce aceasta îmbătrînește și se apropie de sfîrșitul ei, apare deja tot mai clar pericolul intrinsec al vieții sociale, consecință a conflictului dintre civilizație și cultură: suprastructura culturală se prăbușește în ruine, viziunea metafizică încremenește în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acestei pierderi de sens, creștinii înșiși uită că sacrificiul liturghiei comemorează un eveniment abominabil uciderea lui Dumnezeu și că împărtășania înseamnă, în virtutea tainei Euharistiei, să absorbi sângele "real" și trupul "real". Mai rea sau mai bună decât un act de antropofagie: teofagia. Cum să te mai miri că un timp care uită astfel cruzimea sângeroasă a miturilor lui originare înscrie imaginea, lipsită de prestigiu, la rubrica de "cultură"? Ca să ai o nevoie viscerală de figurare, trebuie să ai teama în viscere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celor sacrificați, așezate în vârful piramidei, pe Piatra Inimilor. Preoții jupuiau cu propriile lor mâini pielea victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi, se îmbrăcau în pielea însîngerată și făceau un dans magic, terminat adesea prin acte de antropofagie rituală. Nici un popor n-a căutat spre cer cu atâta nebunie, s-a zis despre spanioli. Nu e adevărat. În vechiul Mexic această nebunie a fost și mai mare. Se pare că la ceremonii, sângele curgea uneori în valuri. Și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
secolele învecinate cu acesta, de o parte și de alta. Căci atunci, așa cum scriu și susțin scriitorii, foametea generală vizita omenirea o dată la doi ani sau măcar la trei ani, așa că, în această stare de lucruri, omul recurgea chiar la antropofagie, deși păstra secretul. Unul dintre acești paraziți, apropiindu-se de bătrânețe, a declarat singur și fără să-l oblige nimeni că, în decursul îndelungatei și săracei sale vieți, a ucis și a mâncat personal, în cel mai deplin secret, șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
reușesc să hrănească zilnic circa 11 milioane de persoane din cei 30 de milioane de înfometați. Foametea va dura până la sfârșitul anului 1922, cu întreg cortegiul ei de orori: moartea atroce a sute de mii de copii, înmulțirea cazurilor de antropofagie; vor fi înregistrați circa 5 milioane de morți din cele 30 de milioane de înfometați. în fața acestei tragedii, reacția bolșevicilor este brutală. Deja, în timpul foametei din 1891, ultima care a bântuit în Rusia țaristă, din cauza proastelor condiții climatice, și care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]