13 matches
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > PERLE DIN EXTEMPORALE (III) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Perle din extemporale (III) (istorie și cultură civică) - Lanțul antropogenetic este niște zale moarte mari care se închidea cu oameni foarte răi care au devenit din maimuțe tot niște maimuțe orangutane - Eschimoșii sînt niște oameni cu săgeți - Poporul este o comună foarte mare și el s-a format prima dată
PERLE DIN EXTEMPORALE (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Perle_din_extemporale_iii_.html [Corola-blog/BlogPost/348631_a_349960]
-
militară este o militărie care este condusă de cei mai puternici comandanți. Acolo se face militărie nu glumă deoarece acei oameni au plecat din militari pentru că comandanții lor erau foarte răi; - Trăsăturile Comunei primitive sunt: omul maimuță, omul maimuței, omul antropogenetic, omul dezvoltat, omul electos și electrod; - Democrația militară este care va apare mai târziu; - Izvorul nescris a apărut după ce a apărut scrisul; Referință Bibliografică: Perle din extemporale (IV) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 326, Anul I
PERLE DIN EXTEMPORALE (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Perle_din_extemporale_iv_.html [Corola-blog/BlogPost/357383_a_358712]
-
cerești - personificări ale conceptelor astrologice -, este amestecată, turtită și frămîntată ca un aluat, apoi tăiată ca o pîine În bucățele mici: acestea sînt sufletele individuale care urmează a fi Învelite fiecare În propriul spirit contrafăcut. Ca și Adam În mitul antropogenetic din Apocriful lui Ioan, noile suflete nu au destulă putere pentru a se ține pe picioare, ceea ce Înseamnă că nu pot anima un trup; de aceea, cei cinci CÎrmuitori planetari, Împreună cu confrații lor - Soarele și Luna, suflă peste debilele creaturi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
relativismul axiologic al postmodernității specifice secolului trecut 4. În accepțiunea pe care o propun, "izomodern" reprezintă ceea ce transcende "postmodernul", printr-o revenire la unele dintre valorile spirituale clasice ale modernismului inițiator. Acest proces, care poate fi numit "a patra hipnoză antropogenetică", asemănătoare cu mutațiile asociate epocii artei rupestre, invenției scrisului, respectiv invenției tiparului, se produce prin depășirea relativității axiologice a epocii numite de către unii autori "postmodernitate" și prin transgresarea, dar și preluarea, sub forme complexe, rafinate, a unora dintre elementele constitutive
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
puțin deocamdată, iar reflexivitatea modernității va trebui să arate că societatea de factură postindustrială "a învățat să învețe" din propriile greșeli. De asemenea, rezultă și că ipoteza inițială a acestei lucrări, potrivit căreia parcurgem un proces de mutații morfogenetice și antropogenetice este corectă, în special în ceea ce privește creșterea civilizațională a societății postindustriale. Și aceasta, deoarece nu putem nega că există o creștere atât a cunoașterii, cât și a culturii civilizaționale. În urma cercetării de față, am ajuns însă și la concluzia că "modernă
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
atare, enunțul ipotezei inițiale ar trebui reformulat sub mantia regenerativă a următoarei teze: Societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern. Această "a patra hipnoză" antropogenetică constă în geneza omului izomodern, reprezentată printr-o a treia etapă a modernității, sub formă reflexivă, raționalizată și redempțională. Ce este în definitiv epoca izomodernă? Nu este altceva decât contemporaneitatea noastră aflată sub un continuum tridimensional al modernizării postmodernizării re-civilizării
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Calvarului (1991) și Păsările cerului (1999) - cea mai bine articulată carte a etapei - sau în volumele de proză scurtă Un univers cu o singură ieșire (1997) și Cel mai îndepărtat paradis (2001), explorarea structurilor mentalului colectiv devine prioritară, iar dimensiunea antropogenetică a literaturii trece în prim-plan. Ca și mai înainte, această vârstă a scrisului lui A. este escortată de un volum programatic, Memoria textului (1992), pledând pentru echivalarea creației cu producția unor „reacții necesar-modelatoare” ale speței. Avându-și punctul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
din fața nazismului german (Eeick Fromm, Karen Horney). Frământările sociale din Europa antrenau din plin problematica formulată inițial de S. Freud, care de astă dată cerea implicarea unor specialiști avizați care să se pronunțe asupra noii identități culturale a omului, dobândită antropogenetic, etnologic, care să găsească aici originile de dereglare patologică a comportamentului. Psihanaliza freudiană este completată de B. Malinowski cu o alta în care este invocată maleabilitatea culturală a instinctelor (a), care a formulat o finalitate culturală a instinctului, ca substitut
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
o posibilitate de analiză pe trei planuri: Comunicarea verbală (CV). Informația este codificată și transmisă prin cuvânt și prin tot ceea ce ține de acesta sub aspectul fonetic, lexical, morfo-sintactic. Este cea mai studiată formă a comunicării umane, deși, din perspectivă antropogenetică și ontogenetică, apariția ei este cu mult devansată de celelalte două forme comunicative (Teodorescu, S., 1997). Este specific umană, are formă orală și/sau scrisă, iar în funcție de acestea, utilizează canalul auditiv și/sau vizual. Permite formularea, înmagazinarea și transmiterea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cuvinte sunt inutile, Și semințele se îngroapă, și ele ajung să răsară, iartă-mă dacă e același subiect. Cipriano Algor nu răspunse. Între plecarea fiicei sale și revenirea ginerelui își mai dădu un pumn în cap. Că multe dintre miturile antropogenetice nu s-au lipsit de lut în crearea materială a omului, e un fapt deja menționat aici și la îndemâna oricărui om mediu interesat de almanahuri eu-știu-tot și enciclopedii aproape-tot. Nu la fel se întâmplă, de regulă, și cu credincioșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Personalitatea are în sine structura și "istoria" întreagă a realității energetice. Riguros vorbind, C. Rădulescu-Motru nu face operă de antropologie fizică și nici de antropogeneză, cu toate că în unele lucrări se referă explicit la asemenea chestiuni, încercând chiar refacerea condițiilor (momentelor) antropogenetice care au marcat începuturile istoriei. De exemplu, în contextul prezentării momentului prim al personalizării, constituirea eului, apar și judecăți ce pot primi un sens prin raportare la antropogeneză. Dar aceste judecăți descriu un spațiu "organic", cel al eului, el însuși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și locus-ul instituțional în care diferitele regimuri de putere care s-au succedat la cârma politică a societății românești și-au pus în acțiune programele de antropogenie politică. După cum vom vedea, dacă până în secolul al XIX-lea școala avea funcția antropogenetică de fasonare a creștinului patriot prin obediența sa civică față de stăpânirea politică, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formarea statului național român a condus la redefinirea școlii ca incubator ideologic al lui homo nationalis. România fusese făcută, mai rămâneau de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și locus-ul instituțional în care diferitele regimuri de putere care s-au succedat la cârma politică a societății românești și-au pus în acțiune programele de antropogenie politică. După cum vom vedea, dacă până în secolul al XIX-lea școala avea funcția antropogenetică de fasonare a creștinului patriot prin obediența sa civică față de stăpânirea politică, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formarea statului național român a condus la redefinirea școlii ca incubator ideologic al lui homo nationalis. România fusese făcută, mai rămâneau de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]