11 matches
-
descris un fenomen mitic similar). Și la români sunt atestate legende privind distrugerea prin inundații a unor spițe „ratate” de oameni primordiali (3, pp. 136-139 ; 23, p. 31 ; 25, p. 72) - Urieși, Jidovi, Căpcăuni - „răzvrătiți împotriva ordinii divine instaurate la antropogenie pe pământ, pentru că se mâncau între ei și devastau din răutate pădurile, câmpiile și animalele” (69, p. 426). Ei ar fi fost înecați pentru ca „în locul lor [Dumnezeu] să facă alți oameni mai mici și mai ascultători” (3, p. 137). Etnologul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trecut prelucrate de elitele intelectuale în straturile profunde ale societății. Totodată, școala a fost și locus-ul instituțional în care diferitele regimuri de putere care s-au succedat la cârma politică a societății românești și-au pus în acțiune programele de antropogenie politică. După cum vom vedea, dacă până în secolul al XIX-lea școala avea funcția antropogenetică de fasonare a creștinului patriot prin obediența sa civică față de stăpânirea politică, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formarea statului național român a condus la redefinirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
angajat din ce în ce mai ferm în direcția modelării lui homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că proiectele de antropogenie politică au fost atât de strâns înșurubate cu programele de gestionare politică a trecutului, ținând cont de faptul că J. Locke (1961, 317-319) [1689, Cartea II, cap. 27, §§9-10], de pildă, argumenta încă din secolul al XVII-lea că identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pre-biografice" achiziționate pe calea învățării sociale și nu a experienței directe), autoritățile au promovat prin intermediul școlii și al literaturii didactice o memorie colectivă ca sediu al identității naționale. Școala a devenit astfel laboratorul ideologic al autorităților statale în experimentele de antropogenie politică și cureaua de transmisie prin intermediul căreia s-a făcut difuzarea în masă a definiției socio-politice a trecutului (i.e., memoria istorică) în vederea fixării unei identități grupale în conștiința colectivă. Manualele de istorie națională și celelalte cărți școlare care alcătuiesc literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu sine nu numai restaurarea virtuților neamului nostru, o Românie activă, demnă și puternică, ci va crea un om nou, corespunzând unui nou tip de viață europeană". Declarații similare pe tema creării omului nou abundă în literatura extremei drepte românești.) Antropogenia spirituală a omului nou, printr-un act de recreație culturală, s-a numărat neîndoielnic nu doar în rândul "bătăliilor mistagogului" - cum l-a caracterizat T. Vedinaș (2008) pe Mircea Eliade - ci a electrizat întreaga generație '27. Pentru aceasta, "itinerariul spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devenind în 1950 "Orașul Stalin" etc.), faza inițială a comunismului românesc a construit în schimb o memorie socialistă sovieto-centrică. Noua formulă a identității românești era complet străină de ideea națională a românismului etnic, regimul comunist lansându-și propriul program de antropogenie politică finalizabil în crearea "omului nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecut prelucrate de elitele intelectuale în straturile profunde ale societății. Totodată, școala a fost și locus-ul instituțional în care diferitele regimuri de putere care s-au succedat la cârma politică a societății românești și-au pus în acțiune programele de antropogenie politică. După cum vom vedea, dacă până în secolul al XIX-lea școala avea funcția antropogenetică de fasonare a creștinului patriot prin obediența sa civică față de stăpânirea politică, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formarea statului național român a condus la redefinirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
angajat din ce în ce mai ferm în direcția modelării lui homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că proiectele de antropogenie politică au fost atât de strâns înșurubate cu programele de gestionare politică a trecutului, ținând cont de faptul că J. Locke (1961, 317-319) [1689, Cartea II, cap. 27, §§9-10], de pildă, argumenta încă din secolul al XVII-lea că identitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pre-biografice" achiziționate pe calea învățării sociale și nu a experienței directe), autoritățile au promovat prin intermediul școlii și al literaturii didactice o memorie colectivă ca sediu al identității naționale. Școala a devenit astfel laboratorul ideologic al autorităților statale în experimentele de antropogenie politică și cureaua de transmisie prin intermediul căreia s-a făcut difuzarea în masă a definiției socio-politice a trecutului (i.e., memoria istorică) în vederea fixării unei identități grupale în conștiința colectivă. Manualele de istorie națională și celelalte cărți școlare care alcătuiesc literatura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu sine nu numai restaurarea virtuților neamului nostru, o Românie activă, demnă și puternică, ci va crea un om nou, corespunzând unui nou tip de viață europeană". Declarații similare pe tema creării omului nou abundă în literatura extremei drepte românești.) Antropogenia spirituală a omului nou, printr-un act de recreație culturală, s-a numărat neîndoielnic nu doar în rândul "bătăliilor mistagogului" cum l-a caracterizat T. Vedinaș (2008) pe Mircea Eliade ci a electrizat întreaga generație '27. Pentru aceasta, "itinerariul spiritual
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devenind în 1950 "Orașul Stalin" etc.), faza inițială a comunismului românesc a construit în schimb o memorie socialistă sovieto-centrică. Noua formulă a identității românești era complet străină de ideea națională a românismului etnic, regimul comunist lansându-și propriul program de antropogenie politică finalizabil în crearea "omului nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]