18 matches
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. Eminesciana. Serie nouă; 15 (77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. Eminesciana. Serie nouă; 16 (78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
unei mitologii române” (1985, p. 6). Cartea se vrea o reconstrucție a mitologiei predacice, protodacice, dacice, daco-romane precum și a mitologiei românești pe două axe: structura generativă (În care intră mitologia sorții, a morții, a moșilor și strămoșilor, haosul, teogonia, cosmogonia, antropogonia, etnogonia, nomogonia și erotogonia) și structura integrativă (În care include daimonologia, semideologia și deologia, fărmițată În Fârtatul și Nefârtatul, Cerul-tată, Soarele sfânt, Luna sfântă, Stelele logostele, Meteorologia mitică, Pământul-mumă, Toponimia mitică, Hidromitologia, Fitomitologia, Zoomitologia, Mitologia ocupațiilor și Eroologia). Autorul excelează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițac [i.e. Sorin Chițanu]. Iași: Junimea, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 15(77)) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana. Serie nouă; 16(78)) CUPRINS În loc de argument 3 I. Un număr nefast 3 II. Cinismul imperial 3 III. Răul dinlăuntru 3 IV. "Cestiunea Orientului" 3 V. Către a treia pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
294 p. (Eminesciana 75) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana 76) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana 78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana 79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana 80) Seria IV * CUBLEȘAN, Constantin, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
facerea lumii), după care se contopesc din nou. Imaginea acestei Trinități era un Tată cu chip omenesc, avîndu-l pe Fiu la dreapta lui, iar la stînga pe Sfîntul Duh, reprezentat sub formă de raze care Îi emană din ochi34. 3. Antropogonia Într-o serie de variante, antropogonia reprezintă În mod cert miezul Însuși al mitologiei bogomilice. După Interrogatio, Sathanas Îl plăsmuiește pe om din lut după chipul și asemănarea sa, poruncindu-le Îngerilor din al treilea sau al doilea cer să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din nou. Imaginea acestei Trinități era un Tată cu chip omenesc, avîndu-l pe Fiu la dreapta lui, iar la stînga pe Sfîntul Duh, reprezentat sub formă de raze care Îi emană din ochi34. 3. Antropogonia Într-o serie de variante, antropogonia reprezintă În mod cert miezul Însuși al mitologiei bogomilice. După Interrogatio, Sathanas Îl plăsmuiește pe om din lut după chipul și asemănarea sa, poruncindu-le Îngerilor din al treilea sau al doilea cer să intre În acest trup; la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca inovator în tehnica romanului. A avut orgoliul, dar și acribia de a crea un sistem filosofic original, bazat pe studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații/ Către mine, flămânzite constelații.../ Sorii noi au nimburi tari de sfinți. Eu trec/ Ca o pasăre salvată de înec.//"174 Ultimul mitem, identificat în roman, este cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. Eminesciana. Serie nouă; 15 (77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. Eminesciana. Serie nouă; 16 (78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și fenomenelor sale, surprinzând credințe și personaje fantastice (zei, eroi etc), mitul este conceput ca o relatare veridică a unor evenimente petrecute în timpuri îndepărtate, imemoriale, explicând structura ontologică a lumii și găsind motivații temeinice ale existenței divinității, cosmogoniei sau antropogoniei. Într-o altă definiție, mai succintă, miturile revelează istoria faptelor ființelor supranaturale, îmbrăcând-o într-o formă veridică. Totodată, miturile exprimă formele creației, ele făcând adesea aluzie sau prezentând în mod direct maniera în care au luat naștere ființele, lucrurile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
singulare, care au permis apariția și dezvoltarea miturilor cosmogonice universale. În acest fel, mitul fundamental al cosmogoniei este remarcat în majoritatea mitologiilor, înscriindu-se în mai vastul capitol al creației lumii, care cuprinde atât teogonia, care o precede, cât și antropogonia, care o urmează. Preocupându-se de morfologia și funcția miturilor 98, Eliade conturează în repetate rânduri caracterul exemplar al cosmogoniei, pe care o prezintă ca pe un "model arhetipal pentru toate creațiile, pe orice plan s-ar desfășura ele: biologic
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
umană insuficient "exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În orice caz
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. Eminesciana. Serie nouă; 15 (77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. Eminesciana. Serie nouă; 16 (78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane. Exemplificăm acest temei mitologic, conturând câteva figuri de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea nu întârzie să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deveni accesibil sufletelor celor drepți și "inițiaților". E vorba de un proces destul de frecvent în istoria religiiJor (cf. Egiptul, § 30, India etc.). E necesar să adăugăm că mitul vârstelor succesive nu reprezintă opinia unanimă privind originea oamenilor, în fond, problema antropogoniei nu pare să-i fi preocupat pe greci. Ei erau mai degrabă interesați de originea unui anumit grup etnic, de un oraș, de o dinastie. Numeroase familii se considerau coborâte din eroi, care, la rândul lor, ieșiseră din unirea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Omul nu face decât să repete actul Creației; calendarul său religios comemorează pe durata unui an toate fazele cosmogonice care au avut loc ab origine. De fapt, anul sacru reia fără încetare Creația, omul este contemporan al cosmogoniei și al antropogoniei pentru că ritualul îl proiectează în epoca mitică”. Chintesență a aspirației și spiritualității umane, „inițierea este modelul tuturor riturilor de regenerare, de stabilire a unei ordini noi”. Modul în care lumea tradițională românească este reîncărcată cu energiile primare de o fecunditate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 15 (77)) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana. Serie nouă; 16 (78)) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
imitatorul și colaboratorul lor. Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu încalce preceptele ordinii sacre, care asigură atât bunul mers al lumii universale, cât și al societății umane. Religiei Egiptului antic nu îi este proprie o antropogonie clară, dar cel mai vechi sistem religios din Egipt, cel Memfitic, vorbește de creație ca efect al unei puteri creatoare, al gândirii, al cuvântului unui singur zeu - Ptah. Acesta a născut inițial un gând, după care l-a pronunțat, acesta
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]