26 matches
-
imitatorul și colaboratorul lor. Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu încalce preceptele ordinii sacre, care asigură atât bunul mers al lumii universale, cât și al societății umane. Religiei Egiptului antic nu îi este proprie o antropogonie clară, dar cel mai vechi sistem religios din Egipt, cel Memfitic, vorbește de creație ca efect al unei puteri creatoare, al gândirii, al cuvântului unui singur zeu - Ptah. Acesta a născut inițial un gând, după care l-a pronunțat, acesta
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
ca inovator în tehnica romanului. A avut orgoliul, dar și acribia de a crea un sistem filosofic original, bazat pe studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații/ Către mine, flămânzite constelații.../ Sorii noi au nimburi tari de sfinți. Eu trec/ Ca o pasăre salvată de înec.//"174 Ultimul mitem, identificat în roman, este cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
facerea lumii), după care se contopesc din nou. Imaginea acestei Trinități era un Tată cu chip omenesc, avîndu-l pe Fiu la dreapta lui, iar la stînga pe Sfîntul Duh, reprezentat sub formă de raze care Îi emană din ochi34. 3. Antropogonia Într-o serie de variante, antropogonia reprezintă În mod cert miezul Însuși al mitologiei bogomilice. După Interrogatio, Sathanas Îl plăsmuiește pe om din lut după chipul și asemănarea sa, poruncindu-le Îngerilor din al treilea sau al doilea cer să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din nou. Imaginea acestei Trinități era un Tată cu chip omenesc, avîndu-l pe Fiu la dreapta lui, iar la stînga pe Sfîntul Duh, reprezentat sub formă de raze care Îi emană din ochi34. 3. Antropogonia Într-o serie de variante, antropogonia reprezintă În mod cert miezul Însuși al mitologiei bogomilice. După Interrogatio, Sathanas Îl plăsmuiește pe om din lut după chipul și asemănarea sa, poruncindu-le Îngerilor din al treilea sau al doilea cer să intre În acest trup; la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și fenomenelor sale, surprinzând credințe și personaje fantastice (zei, eroi etc), mitul este conceput ca o relatare veridică a unor evenimente petrecute în timpuri îndepărtate, imemoriale, explicând structura ontologică a lumii și găsind motivații temeinice ale existenței divinității, cosmogoniei sau antropogoniei. Într-o altă definiție, mai succintă, miturile revelează istoria faptelor ființelor supranaturale, îmbrăcând-o într-o formă veridică. Totodată, miturile exprimă formele creației, ele făcând adesea aluzie sau prezentând în mod direct maniera în care au luat naștere ființele, lucrurile
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
singulare, care au permis apariția și dezvoltarea miturilor cosmogonice universale. În acest fel, mitul fundamental al cosmogoniei este remarcat în majoritatea mitologiilor, înscriindu-se în mai vastul capitol al creației lumii, care cuprinde atât teogonia, care o precede, cât și antropogonia, care o urmează. Preocupându-se de morfologia și funcția miturilor 98, Eliade conturează în repetate rânduri caracterul exemplar al cosmogoniei, pe care o prezintă ca pe un "model arhetipal pentru toate creațiile, pe orice plan s-ar desfășura ele: biologic
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. Eminesciana. Serie nouă; 15 (77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. Eminesciana. Serie nouă; 16 (78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
umană insuficient "exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În orice caz
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. Eminesciana. Serie nouă; 15 (77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. Eminesciana. Serie nouă; 16 (78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea nu întârzie să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deveni accesibil sufletelor celor drepți și "inițiaților". E vorba de un proces destul de frecvent în istoria religiiJor (cf. Egiptul, § 30, India etc.). E necesar să adăugăm că mitul vârstelor succesive nu reprezintă opinia unanimă privind originea oamenilor, în fond, problema antropogoniei nu pare să-i fi preocupat pe greci. Ei erau mai degrabă interesați de originea unui anumit grup etnic, de un oraș, de o dinastie. Numeroase familii se considerau coborâte din eroi, care, la rândul lor, ieșiseră din unirea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 15 (77)) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana. Serie nouă; 16 (78)) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Omul nu face decât să repete actul Creației; calendarul său religios comemorează pe durata unui an toate fazele cosmogonice care au avut loc ab origine. De fapt, anul sacru reia fără încetare Creația, omul este contemporan al cosmogoniei și al antropogoniei pentru că ritualul îl proiectează în epoca mitică”. Chintesență a aspirației și spiritualității umane, „inițierea este modelul tuturor riturilor de regenerare, de stabilire a unei ordini noi”. Modul în care lumea tradițională românească este reîncărcată cu energiile primare de o fecunditate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. Eminesciana. Serie nouă; 15 (77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. Eminesciana. Serie nouă; 16 (78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana. Serie nouă; 17(79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițac [i.e. Sorin Chițanu]. Iași: Junimea, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 15(77)) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana. Serie nouă; 16(78)) CUPRINS În loc de argument 3 I. Un număr nefast 3 II. Cinismul imperial 3 III. Răul dinlăuntru 3 IV. "Cestiunea Orientului" 3 V. Către a treia pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
294 p. (Eminesciana 75) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana 76) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana 78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana 79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana 80) Seria IV * CUBLEȘAN, Constantin, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
unei mitologii române” (1985, p. 6). Cartea se vrea o reconstrucție a mitologiei predacice, protodacice, dacice, daco-romane precum și a mitologiei românești pe două axe: structura generativă (În care intră mitologia sorții, a morții, a moșilor și strămoșilor, haosul, teogonia, cosmogonia, antropogonia, etnogonia, nomogonia și erotogonia) și structura integrativă (În care include daimonologia, semideologia și deologia, fărmițată În Fârtatul și Nefârtatul, Cerul-tată, Soarele sfânt, Luna sfântă, Stelele logostele, Meteorologia mitică, Pământul-mumă, Toponimia mitică, Hidromitologia, Fitomitologia, Zoomitologia, Mitologia ocupațiilor și Eroologia). Autorul excelează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane. Exemplificăm acest temei mitologic, conturând câteva figuri de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
citea public En¿ma eliș și se implorau de la Marduk destine favorabile pentru tot anul, pentru rege, cetate, țară și popor. Marduk mai era numit și „Orânduitor al destinelor” (mukin uÌurti) și „Hotărâtor al destinelor” (mușim șșm³ti). 2. Crearea omului (antropogonia)tc "2. Crearea omului (antropogonia)" Cea mai mare lucrare creatoare este cea care-l vizează pe om, cel puțin pentru faptul că acesta obține participarea la divin. Mesopotamienii vorbesc despre crearea omului În funcție de două direcții conceptuale. Una este „ivirea”, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și se implorau de la Marduk destine favorabile pentru tot anul, pentru rege, cetate, țară și popor. Marduk mai era numit și „Orânduitor al destinelor” (mukin uÌurti) și „Hotărâtor al destinelor” (mușim șșm³ti). 2. Crearea omului (antropogonia)tc "2. Crearea omului (antropogonia)" Cea mai mare lucrare creatoare este cea care-l vizează pe om, cel puțin pentru faptul că acesta obține participarea la divin. Mesopotamienii vorbesc despre crearea omului În funcție de două direcții conceptuale. Una este „ivirea”, pentru că privește omul ca venind la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a cosmosului, care se va continua prin Împerecheri succesive. Este o sistematizare a lumii, descrisă prin etape, care va ajunge la ordinea cosmică În care va trebui să se desfășoare existența zeilor și a oamenilor. Însă nu există urmele unei antropogonii. Oamenii „sunt” pur și simplu. Eventualele origini ale neamului omenesc din „copaci”, ca arcadienii născuți din stejari, se reduc la tradiții locale. În schimb, interesul se concentrează asupra lumii divine, a cărei aranjare este paralelă cu orânduirea universului. Mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod de a reprezenta lumea ca realitate de neschimbat și neschimbată după acțiunile zeilor și ale eroilor. Omul, căruia această realitate Îi fusese Încredințată, rămânea În orice caz exclus din discursul mitic. Numai În unele tradiții locale există urmele unei antropogonii, iar, dacă se vorbește despre o origine, aceasta este a unor gene, nu a omenirii, sau este actul de Întemeiere a cetăților după ce acestea li s-au substituit familiilor aristocratice. Adoptat și reinterpretat de polis, mitul devenea o paradigmă negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
universul mitologic și cosmologia lui, Înlocuite de principii abstracte, ca nèikos și philìa, la Empedocle, sau ca monadele pitagoreicilor. Sau se construia o mitologie alternativă, așa cum au făcut orficii, unde pentru prima dată o cosmogonie nouă era unită cu o antropogonie. Nu au fost cruțate nici codurile cultuale ale cetății, Împotriva cărora, de altfel, se exprimase și Heraclit, care condamnase sacrificiile sângeroase ca și cultul adus statuilor, atingând În polemică și modalitatea În care contemporanii lui se apropiau de mystèria. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca tot ceea ce există să se origineze din oul cosmic, simbol al vieții și al plinătății ființei, de la care se pune În mișcare un proces de degradare ce duce la neființă și la viața individuală. Pe ea se altoiește o antropogonie care Îi atribuie umanității o parte divină, Întrucât ea s-a născut din cenușa titanilor fulgerați de Zeusxe "Zeus" fiindcă l-au omorât pe Dionysosxe "Dionysos" și s-au ospătat cu carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cumae). c) Prin intermediul inițierii, „mystii” devin „bahi”; Însuși zeul Bachus Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot defini ca „orfice” și pot fi corelate cu reprezentările lui Orfeuxe "Orfeu" pe unele vase și sculpturi prezente În ariile funerare din Italia meridională. Termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]