42 matches
-
care exclamă că până atunci, el nu știuse că e nu numai un vechi prozator, dar chiar și un bun filosof, un brav descendent al lui Descartes, de pildă; vă dați seama, vreau să spun, că singura epocă în care antropoidul nostru întreprinzător și emancipat în care se simte în voie și calificat pentru orișice s-o nimeri, este inatacabilul, este pietroiul aforistic al epocii de piatră. Domnul Iliescu a fost, cam un sfert de veac, patronul unor astfel de brute
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
fel de baliverne, plus indestructibilul, semidoctul lor deci... Cum arătam la început, substanța scrisului sclipitor nu a pierit totuși la noi. Neamul vrăjitorilor, stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă nu s-a stins. Sărmana noastră limbă română, maltratată de antropoizi, greu articulată, are încă norocul ei, cu efectele strălucite ale inteligenței și imaginației. Chezășie este prezența, vai, acum istorică, doar, a scrisului scânteietor al lui G. Călinescu. De curând, scoțând din raftul bibliotecii însemnări și polemici, m-am delectat recitind
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
scăpați la bordel... Nu. E mai mult. E o pierdere a simțului valorii pe toate planurile, din cauza unei lipse totale de criterii, datorată precarității culturii. Așa se explică și faptul că, la noi, în România, lucru unic în Europa, un antropoid cu greu școlit fu cât pe-aci să ajungă primarul Bucureștiului... Cine regretă dictatura, împinge răul și mai în sus. Răul extrem ajungând într-o zonă în care nici nu mai poate fi perceput, iar criteriile, - dacă există, - devin complet
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
deosebire atât de mare, - noblețea estetică a cântecului învecinat cu balada și zdrăngăneala trivială a manelelor, - încât ai senzația că trăiești în două țări. De fapt, și trăim. Nefiind vorba de etnii... Pentru că și noi, românii, - etnia de bază, - avem antropoizii noștri autohtoni; unul chiar împins de zor de la spate să ajungă, Doamne ferește, starostele Capitalei... Dintre aceia, nași la nunți ori botezuri, ce le lipesc de frunte cu un scuipat, lăutarilor, suta de dolari, pe când ei cântă: Mânca-ți-aș ochii
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
același timp să mai fie și evreu și pe deasupra să mai fie și (întrerupt)... Punct de vedere popular naiv. * 1954. Un bătrîn egoist, singuratic, rău, avînd vreo 60 de ani. Îmbrăcat corect, uscățiv, cu chelie, cu o expresie izbitoare de antropoid trist. Rece, fără familie, vine în fiecare zi cu un sandvici făcut dimineața acasă... Un sandvici invariabil cu salam învelit într-o hîrtie subțire de obicei cafenie și pe care sandvici îl scoate din geantă și îl mănîncă în fiecare
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
Cu regizorul Liviu Ciulei, prieten n-am putut să devin niciodată. Eram complet deosebiți unul de altul. Din toată fizionomia sa nu mi-au rămas în minte decât ochii negri, mici, apropiați, sprâncenele stufoase, un bărbat păros, sugerând ideea unui antropoid superior. O cunoștință comună, pe timpuri, îmi mărturisise că Liviu nu avea o părere prea plăcută despre mine, deoarece frecventam mediile dubioase, niște intelectuali vicioși notorii, deși de o mare capacitate. Lucrul mă mirase, la un artist ca el. Semn
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
ceea ce cunoaștem. Ceea ce am dobîndit cu timpul în conștiința noastră. Mai întîi tîrîndu-ne anevoie pînă ce izbutirăm să ne ridicăm pe două picioare. Să aprindem focul nostru, cu mijloacele noastre, alături de înspăimîntătoarea risipă de energie a naturii. Pe urmă, un antropoid de seamă apucă să sape un semn pe stîncă, în peșteră, să nu uite... Pe urmă, un altul apucă un băț și făcu din el o săpăligă sau o armă... Pînă ce Omul descoperi energia ascunsă în sămînța de bază
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
toată dialectica aceasta sublimă a lui Spinoza, Hegel. Ea fiind, de fapt,... ...Transcendentala,... fiica cea mai mare a lui Platon. Dar ce depravare pe ea! Ce blestem al lui Zeus, să ajungă să fie strânsă în brațele păroase ale unor antropoizi, răpită de niște urangutani ajunși, cu diplome în regulă, căpătate la Academia Ștefan Gheorghiu, de pildă, ca să fim concreți...
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
revelație inversă, fie În urma pierderii cuiva foarte drag. Niciodată nu vei vedea un mitocan Înnebunind de prea multă nuanță. Orice jigodie care dă În patima băuturii se joacă, până la urmă; cum ai putea crede că Își asumă psihic viciul un antropoid cu școala profesională, programat să edifice Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată ca una din miliardele de celule ale ficatului Într-un organism? „Voi afla eu până la urmă, nici un cuvânt nu e Întâmplător“, Își mai zise. Avea să-l Întâlnească a doua
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Houellebecq), despre care aminteam la Începutul acestor rînduri, și suntem Îndreptățiți să afirmăm, pe baza unor documente de arhivă, că scopul operațiunilor codificate sub denumirea de Experimentul Armaggedon a fost, printre altele, crearea, prin mutații genetice, a unei specii de antropoid superioare omului (așa-zisul om nou, sau meta omul), care să cucerească lumea și să instaureze un comunism perfect și ireversibil pe Întreaga planetă. În plus, indivizii din această nouă specie urmau să fie Înzestrați cu capacități paranormale, astfel Încît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Patrimoniului Mondial. Comitetul UNESCO a apreciat că acest ansamblu reunește capodopere din prima perioadă de apogeu a artei budiste chineze. Grotele de la Yungang (Foto: Yang Ying) Urmele "Omului de la Beijing'' la Zhoukoudian Localitatea Zhoukoudian, unde au fost descoperite fosile de antropoid, denumit de cercetători "Omul de la Beijing (Peking)", se află în Munții Longgu, la 48 km sud-vest de capitala Beijing, o regiune deluroasă cu roci calcaroase, unde s-au format în timp multe peșteri și caverne. Una dintre peșterile naturale, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
caverne. Una dintre peșterile naturale, cu lungimea de la est la vest de aproximativ 140 m, a primit numele de "Homo Antropoidus Cave". Cercetătorul suedez Johann Gunnar Andersson a fost primul care a descoperit în această peșteră, în 1921, fosile de antropoid. Această peșteră a fost numită ulterior de arheologi "Locul numărul 1. de la Zhoukoudian". În anul 1929, paleoantropologul chinez Bei Wenzhong a descoperit aici o calotă craniană întreagă a antropoidului numit "Omul de la Beijing (Peking)". Descoperirea a fost considerată de către savanții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
primul care a descoperit în această peșteră, în 1921, fosile de antropoid. Această peșteră a fost numită ulterior de arheologi "Locul numărul 1. de la Zhoukoudian". În anul 1929, paleoantropologul chinez Bei Wenzhong a descoperit aici o calotă craniană întreagă a antropoidului numit "Omul de la Beijing (Peking)". Descoperirea a fost considerată de către savanții în domeniu una dintre cele mai importante în istoria paleoantropologiei din lume. Regretabil e faptul că în timpul războiului japonez de agresiune asupra Chinei, craniul antropoidului de Beijing s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
calotă craniană întreagă a antropoidului numit "Omul de la Beijing (Peking)". Descoperirea a fost considerată de către savanții în domeniu una dintre cele mai importante în istoria paleoantropologiei din lume. Regretabil e faptul că în timpul războiului japonez de agresiune asupra Chinei, craniul antropoidului de Beijing s-a pierdut fără urmă. În peștera antropoidului de la Beijing au fost identificate și semne de folosire a focului. Această descoperire a avansat istoria folosirii focului de către om cu câteva sute de mii de ani în urmă. Au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Descoperirea a fost considerată de către savanții în domeniu una dintre cele mai importante în istoria paleoantropologiei din lume. Regretabil e faptul că în timpul războiului japonez de agresiune asupra Chinei, craniul antropoidului de Beijing s-a pierdut fără urmă. În peștera antropoidului de la Beijing au fost identificate și semne de folosire a focului. Această descoperire a avansat istoria folosirii focului de către om cu câteva sute de mii de ani în urmă. Au fost identificate urme de folosire a focului în cinci straturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
metri. Toate acestea arată că "Omul de la Beijing'' cunoștea utilitatea focului. La Zhoukoudian au fost descoperite numeroase fosile: 16 cranii, 15 oase de maxilar, 157 dinți, precum și o mare cantitate de fragmente de oase, aparținând unui număr de 40 de antropoizi, descoperiri care au furnizat date prețioase pentru cercetarea evoluției biologice și dezvoltării culturale din perioada timpurie a omului. În urma cercetărilor asupra fosilelor și obiectelor de la Zhoukoudian, rezultă că antropoidul Beijing a trăit acum 700000-200000 de ani, în Paleoliticul Inferior. Volumul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cantitate de fragmente de oase, aparținând unui număr de 40 de antropoizi, descoperiri care au furnizat date prețioase pentru cercetarea evoluției biologice și dezvoltării culturale din perioada timpurie a omului. În urma cercetărilor asupra fosilelor și obiectelor de la Zhoukoudian, rezultă că antropoidul Beijing a trăit acum 700000-200000 de ani, în Paleoliticul Inferior. Volumul mediu al craniului acestuia este de 1088 ml, față de 1400 ml cât are craniul omului modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În urma cercetărilor asupra fosilelor și obiectelor de la Zhoukoudian, rezultă că antropoidul Beijing a trăit acum 700000-200000 de ani, în Paleoliticul Inferior. Volumul mediu al craniului acestuia este de 1088 ml, față de 1400 ml cât are craniul omului modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați și 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai devreme focul și putea vâna animale mari; ca să-și confecționeze arme și unelte, prelucra pietrele prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ani, în Paleoliticul Inferior. Volumul mediu al craniului acestuia este de 1088 ml, față de 1400 ml cât are craniul omului modern. Potrivit estimărilor, antropoidul de la Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați și 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai devreme focul și putea vâna animale mari; ca să-și confecționeze arme și unelte, prelucra pietrele prin metoda cioplirii și șlefuirii și arareori prin găurire. Durata de viață a ,,Omului de la Beijing'' a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Beijing'' a fost scurtă. Calculele arată că 68,2% dintre ei au murit înainte de a împlini 14 ani, doar 4,5% depășind vârsta de 50 de ani. În 1930, în partea superioară a munților Longgu au fost descoperite fosile de antropoizi care au trăit acum 20000 de ani. Ei au fost numiți "Oamenii cavernelor din vârful munților". În anul 1973 au fost exhumate în zonă fosile de antropoizi numiți " Omul nou de peșteră", ceea ce arată continuitatea și evoluția antropoidului Beijing. Cercetările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În 1930, în partea superioară a munților Longgu au fost descoperite fosile de antropoizi care au trăit acum 20000 de ani. Ei au fost numiți "Oamenii cavernelor din vârful munților". În anul 1973 au fost exhumate în zonă fosile de antropoizi numiți " Omul nou de peșteră", ceea ce arată continuitatea și evoluția antropoidului Beijing. Cercetările arheologice demonstrează că antropoidul de la Beijing a trăit cu aproape 690000 de ani în urmă și a creat cultura Paleoliticului inferior, având o influență profundă și durabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fosile de antropoizi care au trăit acum 20000 de ani. Ei au fost numiți "Oamenii cavernelor din vârful munților". În anul 1973 au fost exhumate în zonă fosile de antropoizi numiți " Omul nou de peșteră", ceea ce arată continuitatea și evoluția antropoidului Beijing. Cercetările arheologice demonstrează că antropoidul de la Beijing a trăit cu aproape 690000 de ani în urmă și a creat cultura Paleoliticului inferior, având o influență profundă și durabilă asupra dezvoltării culturii Paleoliticului în partea de nord a Chinei. Vestigiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acum 20000 de ani. Ei au fost numiți "Oamenii cavernelor din vârful munților". În anul 1973 au fost exhumate în zonă fosile de antropoizi numiți " Omul nou de peșteră", ceea ce arată continuitatea și evoluția antropoidului Beijing. Cercetările arheologice demonstrează că antropoidul de la Beijing a trăit cu aproape 690000 de ani în urmă și a creat cultura Paleoliticului inferior, având o influență profundă și durabilă asupra dezvoltării culturii Paleoliticului în partea de nord a Chinei. Vestigiile antropoidului cunoscut ca "Omul de la Beijing
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Beijing. Cercetările arheologice demonstrează că antropoidul de la Beijing a trăit cu aproape 690000 de ani în urmă și a creat cultura Paleoliticului inferior, având o influență profundă și durabilă asupra dezvoltării culturii Paleoliticului în partea de nord a Chinei. Vestigiile antropoidului cunoscut ca "Omul de la Beijing, de la Zhoukoudian" au fost incluse în decembrie 1987 pe Lista Patrimoniului Mondial. Orașul Lijiang Străvechiul oraș Lijiang din ținutul autonom Naxi-Lijiang, provincia Yunnan, sud-vestul Chinei, datează din prima perioadă a dinastiei Song (a doua jumătate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dispărea și DVD-urile... Băieții lui Iliescutc "B\ie]ii lui Iliescu" Băieții. Așa îi numește, cu afecțiune părintească, prezidentul Iliescu pe cei doi sepepiști care i-au dat picioare în gură trabantistului secretar de stat Șerban Pretor. Cei doi antropoizi, brute în uniformă cu creierul scurs în maxilare, sunt băieții lui, ai domnului prezident, că tot n-are copii. Nici n-are nevoie: băieții lui sunt mardeiașii plătiți de la buget, organele noastre de Securitate, cum băga de seamă Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]