6 matches
-
Respingând modernismul învechit, desuet, caz impus din interiorul literaturii noastre, aflată pe punctul de sincronizare, de elaborare a unor structuri noi. Mircea Cărtărescu motiva îndreptarea poeților optzeciști spre un postmodernism vast. Unele din trăsăturile care au fost atribuite postmodernismului sunt: antropologism (Mircea Nedelciu), noi sensibilități-( Ioan Bogdan Lefter), neoclassicism (Alexandru Mușina) romantism intors (Radu G. Țeposu). Se declanșează integrismul spiritual, recuperarea spirituală, poezia coboară în stradă, printer oameni, poetul se angajează existențial. Din acest motiv, “cartea ia locul lumii și lumea
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1465531622.html [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
Din el se va inspira Lukács cu realismul său critic și estetica marxistă). Contestând cu hotărâre idealul artei ca scop în sine (Razrujenie estetiki, 1865: Distrugerea esteticii), Pisarev a dus nihilismul la consecințele sale extreme lăsând deoparte orice rămășiță de antropologism sau moralism și a acceptat în sens pozitiv apelativul de "nihilist" popularizat de Turgheniev (Bazarov, 1862). Dar adevăratul creier al nihiliștilor din anii șaizeci a fost Nikolai G. Cernâșevski, specialist în economie și promotor al unui materialism riguros. Romanul său
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spre sine era necesară, credea Noica, mai peste tot: "în politică aceasta se numește falimentul teoriei (...) și primatul omului; în școală se numește "respectarea elevului"; în cunoaștere se numește "subiectivism"; în morală, "personalism"; chiar în teologie există o tendință de antropologism (...); iar știința însăși nu mergea și ea către un relativism, în sensul unei introduceri a factorului subiect în cunoașterea științifică?"79. Însă forma aceasta, deloc singulară, de (re)întoarcere la sine purta un singur nume și se putea face în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Problema modului ș( măsurii (n care Titu Maiorescu a fost influențat de diferiți g(nditori, este una destul de delicată. "(n filosofia maioresciană, influențele străine se manifestă sub forme foarte variate: de la admiterea fără rezerve a raționalismului critic herbartian ș( a antropologismului ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Romul Munteanu, București, 1982. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Versuri”, LCF, 1971, 27; Dan Cristea, „Versuri”, RL, 1971, 29; Marcel Petrișor, „Versuri”, F, 1972, 11; Sultana Craia, Interogații lirice, LCF, 1978, 27; Mircea Iorgulescu, Două poete, RL, 1978, 31; Maria-Ana Tupan, Antropologismul liric, AFT, 1978, 8; Aurel Sasu, Traiecte lirice, ST, 1978, 8; Mirela Roznoveanu, Maturitatea meditației lirice, VR, 1979, 5; Sultana Craia, Meditația lirică, LCF, 1984, 16; Ioan Holban, „Locul unde aștepți”, CL, 1984, 4; N. Steinhardt, „Locul unde aștepți”, AST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
și instrucție, prima dimensiune viza formarea exhaustivă a personalității, în vreme ce a doua urmărea doar ,,educația intelectuală”; V. Petri preciza că la baza pedagogiei se plasează ,,antropologia pedagogică” în timp ce psihologia rămâne doar o știință ajutătoare ,,pedagogiei antropologice”; în acest spirit al antropologismului său pedagogic, Petri stabilea relația educație-cultură, cultură materială-cultură formală, ultima reflectând gradul de prelucrare spirituală a cunoștințelor generale, provenite prin intermediul instrucției; pedagogul ardelean propunea adoptarea unui sistem al științelor pedagogice format din următoarele discipline: pedagogia generală, didactica generală, didactica fiecărui
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]