75 matches
-
simplu pretext. Nu puține sînt însă cazurile în care comentatorul găsește formula justă, cuvîntul adecvat; într-un loc ni se spune, de pildă, că la A. E. Baconsky, "visul nu este niciodată nici iluzionare, nici iluzionism", altădată se vorbește de "antropomorfizarea materiei" (care cadrează, în fond cu tendința poetului de a interioriza peisajul), dar întotdeauna frapează neobosita rîvnă a comparatistului, a celui ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un aspect important - poate cîștigul cel mai mare al acestui volum - rămîne însă
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
oferi o definiție a urîtului în context ritual. Analiza continuă cu descrierea în context neritual - lirica folclorică, legenda, cîntecul epic, basmul și snoava. Imagistica urîtului se dovedește surprinzător de bogată. Interesant e, de exemplu, urîtul ipostaziat, devenit obiect liric, o antropomorfizare doar aparentă, pentru că sugestia rămîne la jumătate de drum. O atenție deosebită merită paginile despre basm. Dincolo de text, autoarea descoperă formidabila memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificații astăzi ocultate. E interesant faptul că pretext de
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente , cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar în convenția tabloului. Civilizația bizară ( și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
artă primitivă", de o "sluțenie fenomenală", "tipuri monstruoase", acestea ar trebui să nu ignore modelele occidentale, desăvârșirea figurilor lui Rafael, Correggio, Murillo sau Michelangelo. Memorabil este articolul Liber-cugetător, liberă-cugetare. Gazetarul judecă neortodox, maniheist și vede în Dumnezeul Vechiului Testament "o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic și exclusivist", iar Geneza, o cosmogonie iudaică, este substituită de Biserica creștină cu interpretări simbolice sau, poate, chiar cu teze deiste. Așa cum este prezentată în această antologie, ortodoxia lui Eminescu este cam alunecoasă și inconsistentă
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată albă pusă jos de luna,/și sperioși că se-mpreună/mugesc spre luna lung și timp"). De multe ori ironia se naște dintr-o, oricînd posibilă, antropomorfizare a lumii animale. Despre "cască metafizica" a lui Fundoianu (cum spunea Roll în alte împrejurări), despre poezia și atitudinile sale, comentatorii au o ocazie în plus să vorbească cu prilejul acestor două apariții extrem de binevenite. Fondane et l^avant-garde, Petre
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
Și multe altele. Întreaga existență legată de ideea Tribunalului reluat în diverse înfățișări de religii, ideologii, ca și răsplata sau pedeapsa hărăzite celor ce le merită în fața unui Zeu absolut, neiertător, gelos pe oricine încearcă să-i concureze mărimea, o antropomorfizare la scară generală. Peste cinci mii de ani, viața de acum va fi mai apropiată de viața celor abia ieșiți din caverne prăbușindu-se cu fața la pămînt cînd tună sau fulgeră. Umbra care sporește relieful lucrurilor. Fata în doliu, minijupă, schițînd
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
e reprodusă în ghidul virtual al muzeului. Desenele parietale din sală completează ansamblul, creând impresia de familiar. Mai departe, două incinte dedicate „Icoanelor” adăpostesc pictură religioasă naivă, în care se pot recunoaște elemente caracteristice reprezentărilor iconografice populare - trinitatea reprezentată zoomorf, antropomorfizarea entităților angelice, triunghul încadrând ochiul divin. „Trecerea spre sala Icoane, după cum spunea Horia Bernea, presupune o diminuare continuă a materialității: o fragilizare a materialului, o descreștere a densității, definind un concept muzeal original” în peisajul românesc de specialitate. Periplul vizitatorului
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
înlănțuire imprevizibilă de situații, străină cu totul naturii sale. Însă astfel i se revelează elementul de superioritate al omului, pentru care iubirea este aproape inevitabil legată de suferința ce devine sursa lui paradoxală de putere. Efectul acestei descoperiri este chiar antropomorfizarea îngerului, simultan pedeapsă și răsplată divină, pentru îndrăzneala de a cunoaște lumea omului mai mult decât se cuvenea. Este cuprinsă aici și o posibilă rescriere a poemului eminescian, "chipului de lut" lăsându-i-se posibilitatea de a-și dezvălui rațiunile
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
n-o iei cumva pe ulei - sună vocea de bas a domnului Ilea Hera, ca toate zeitățile antichității precreștine, e o închipuire a oamenilor din acea societate. Atât, nimic mai mult. E o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente, cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar în convenția tabloului. Civilizația bizară (și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
să aibă măcar puțintică răbdare; editorii-l trag mai rău decît cămilele pe Ion Vodă cel Cumplit): în cel procedural și-n cel așa-zicînd tematic. În primul, Diana e de o candoare absolută, lucrînd cu toată încrederea la personificări sau antropomorfizări temerare și construind pe ele calamități spăimoase: „Liniști cu sînii proaspeți/ urlă din noi ca-n ziua apocalipsei./ Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
genul „Cerului i-a căzut un dinte și alții doi/ se clatină” etc. etc.). În atîtea jurii care au premiat-o pe Diana (pe merit, fără-ndoială) s-ar fi putut găsi, totuși, cineva care să-i spună că sunt „antropomorfizări” care se fac și multe de tot altele care se evită din pricină că-s ridicole. Ba ar fi putut-o chiar sfătui să le evite pe toate cît poate, fiind vorba de un procedeu cam rudimentar. În tematică, Diana e și
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
Soare, vino Lună, Sânzienele îmbună...” Sărbătoare solară și lunară totodată, (24 iunie), i se mai spune Drăgaica, Ziua Soarelui, Ursina, Amuțitul Cucului. Se spune că sânzienele sunt zâne, că sunt fete-flori. Sunt personaje mitice ce stau sub semnul unei tainice antropomorfizări a plantei cu același nume. În unele locuri li se spune drăgaice. Spre deosebire de Rusalii, care sunt frumoase și rele, Sânzienele sunt frumoase și bune. Trăiesc în cete, ascunse de ochiul omenesc, și își fac simțită prezența doar în noaptea de
Bate la poartă Noaptea de Sânziene…. [Corola-blog/BlogPost/92417_a_93709]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Vizual > DAN CARAGEA - METAMORFOZĂ ȘI ANTROPOMORFIZARE Autor: Dan Caragea Publicat în: Ediția nr. 975 din 01 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Corpul uman nu se înscrie doar în stereotipiile culturale cunoscute, puse în circulație prin literatură și artă, ci este, la drept vorbind „măsura tuturor lucrurilor
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
privat dar și public, revelat și ascuns, expus și camuflat, spectacol și dramă, reprezentație și simbol, un corp a cărui figură oximoronică este înșelătoare precum frumusețea mărului putred. Dan CARAGEA București 31 august 2013 Referință Bibliografică: Dan CARAGEA - METAMORFOZĂ ȘI ANTROPOMORFIZARE / Dan Caragea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 975, Anul III, 01 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
lumii "ca un tentacul acaparator", dar raporturile omului cu mediul nu sunt limpezite, socotește C. Rădulescu-Motru, ci doar netezite, "prin răspândirea unei atmosfere calde, emoționale"180. Gigantismul emotiv și mistic caracterizează definitoriu prima formă de personalitate. Atitudinea ei proprie este antropomorfizarea. Starea sa difuză nu-i permite o exprimare coerentă "în afară", deși aptitudinile crescute pe fondul ei sufletesc sunt legate de energia cosmică. Totuși, această energie nu și-a găsit, prin aptitudinile omului primitiv, forma de actualizare căutată, "finală". Evoluția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
găsit, prin aptitudinile omului primitiv, forma de actualizare căutată, "finală". Evoluția către aceasta este abia la început, dar sensul ei este de pe acum dat. Atitudinea posesivă a eului mistic se însoțește cu difuziunea emoțională necontrolată și cu tentația și realizarea antropomorfizării elementelor lumii. Aceste gesturi prinse pe o unitate sufletească determină un mod specific de existență. El este diferit de formele anterioare de actualizare a energiei, toate nepersonalizate, dar și de cele viitoare, determinate ca forme ale personalității. Homo divinans, specific
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de atenția voluntară; b) el nu știe să "proporționeze" materialul dat de simțuri și este atras de faptele extraordinare; c) gândește în intuiții concrete, nu în cuvinte abstracte; d) la copil nu este prezentă judecata obiectivă, manifestându-se tendința de antropomorfizare. Problema personalității copilului și a analogiei sale cu personalitatea primitivului este discutată și în Cursul de psihologie (îndeosebi Partea a IV-a, II, 1). Și aici autorul pledează pentru considerarea copilului nu ca un "matur redus", ci ca o individualitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cărei unitate sufletească presupune o anumită diferențiere a aptitudinilor; este un produs nou față de mistic, datorat cristalizării operate de eu în structura sufletească a omului. Tipul (individual) provoacă diferențieri aptitudinale, din care se nasc deprinderi relativ constante și unitare. Patosul antropomorfizării se diminuează, crește interesul pentru muncă. Dar deprinderile, deși ordonate într-un gen de muncă, nu sunt dublate de conștiinciozitatea muncii, iar creația, întâmplătoare încă, nu-și are temeiul în aptitudini selectate de eu și întărite prin așezarea lor în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
decât cea a lui Ch. Renouvier, conservă și aspecte formale ale filosofiei lui Kant. S-ar părea că personalismul energetic, așezând omul în acest rost, la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, antropomorfizează. Dar, mai întâi, posibilul antropocentrism nu presupune antropomorfizare; în plus, centrul reprezentat de om nu se află "peste tot și nicăieri". C. Rădulescu-Motru îl limitează cât mai mult cu putință, iar ceilalți constituenți ai lumii au demnitate existențială necondiționată prin om. Astfel, natura (condiționată prin ea însăși și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cetății, negarea lor fiind condamnată. Daimonul socratic nu părea să poarte cu sine un pericol de uzurpare pentru divinitățile tradiționale. Socrate nu făcea nimic împotriva zeilor, nici în locuri publice, nici în particular. Socrate era împotriva reprezentărilor relative prin intensa antropomorfizare. Socrate îndemna la evlavie. Învinuirea lui Anaxagoras, Protogoras, Socrate și probabil Prodicos, era neîntemeiată și incita la căutarea altor cauze. Socrate a militat pentru consolidarea adevăratei religii și a simbolurilor sale. Dacă patria ar fi știut să-l înțeleagă, Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
226 echivalentele sunt aceleași, interschimbabile. „Milostiv”, „îndurător” sugerează însă o distanță între cel care are sentimentul sau atitudinea de milă, de compătimire și obiectul acestora, distanța pe care raƒóm nu o implică. În plus, nu este vorba neapărat de milă. Antropomorfizarea atinge punctul culminant în acest nume. Propunem transferarea acestui nume cu „plin de dragoste”. Semnificație de bază: cel care are și manifestă un sentiment necondiționat de iubire și compătimire. 3.1.14.3. H"sd/rab hesed: „milostiv”/„mult
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și, sub înrâurire sămănătorist-ortodoxistă, „pășunismul” se mută în plan celest: „Carul Mare a desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile,/ A lăsat boii să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
un moto lămuritor („Les chiens sont des candidats à l’humanité”, aparținând lui Jules Michelet), exprimă „o lirică «a câiniei»” (G. Călinescu), evocând câteva din momentele scurtei existențe a micului animal și durerea la dispariția prietenului patruped. Poetul procedează la antropomorfizarea câinelui, transformat în „interlocutor” tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
Pillat (Contribuții critice), publicată în 1947. Metoda critică este tot impresionistă, dar fără resurse, bazată pe observații directe asupra textului, lipsite de argumentare. Pillat ar fi panteist (ca și Eminescu) în descrierile de peisaj, unde ar arăta o predilecție pentru antropomorfizare. În ciuda acestui fapt, poetul e definit ca „un clasic al specificului românesc”, ceea ce înseamnă pur și simplu că e un adept al clasicismului, prin echilibru, altitudine intelectuală și gustul Antichității, și un poet național prin materialul reprezentat. Într-un articol
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]