76 matches
-
op. cit., p. 491. 280 Idem, p. 726. 281 Cornel Mihai Ionescu, op. cit., p. 30. 282 O bună observație, în acest sens, la Mircea Muthu, Literatura română și spiritul sud-est european, Editura Minerva, București, 1976, p. 87: "Fără a fi totală, antropomorfizarea prin acțiune a Inorogului și a celorlalte lighioane nu înseamnă abandonarea, de către Cantemir, a platformei creștin-otodoxe." 283 Cel mai bun studiu asupra rolului sentențiilor și detentei moraliste a alegoriei cantemiriene este cel al lui Eugen Simion, Cantemir, moralistul, în vol
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pară. Dar pentru asta trebuie să fie veșnic atentă. Și am băgat de seamă la voi, prietenii mei bipezi, niște păcate. À propos: eu n’am niciunul, chiar dacă vouă vi se pare. Iată și primul păcat: În special al biologului, antropomorfizarea. Omul e mereu pe teren necunoscut. Asta pentru că promovează un progres, față de noi, ăștilalți, care ne mulțumim cu păstrarea a ce am moștenit, 258 pentru progresul general acceptând doar a fi Înlocuiți de alții; o specie de alta... Și atunci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moștenit, 258 pentru progresul general acceptând doar a fi Înlocuiți de alții; o specie de alta... Și atunci, pentru ca să vă formați o idee despre cărarea pe care călcați dar vă este ascunsă privirii de șerpuire, operați cu ipoteze. Aminteam de antropomorfizare. Păi așa Încercați să aflați de ce fac, eu sau altul, ceva, gândindu-vă la ce-ați face voi, singurii pe care Îi sau vă cunoașteți. Doar că fiecare specie e altfel, gândește și reacționează specific și, uman În ce ne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Un contract Mă mănâncă limbuța dar mi-e teamă că mulți mă vor Învinui de partizanat, când mă gândesc la proverbialul conflict dintre pisică și subiect: câinele... Deși eu n’am nimic cu el, zisa dușmănie fiind un soi de antropomorfizare, dezvoltată de voi, bipezii adică, de două milenii și jumătate cel puțin, de când Esop Își compunea fabulele. - Vrei să spui, Moti, că miauni sine ira et studio, adică pe românește „fără ură și părtinire“? - Exact. Și Întotdeauna. Căci În Natură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
16). Dacă pe primul palier de raportare la scriitor, discursul critic al Elvirei Sorohan utiliza termeni frecvent întâlniți în jargonul criticii și teoriei literare (imagine, figură, chip), fără prea multă forță referențial-descriptivă, care amorsau totuși câteva trăsături semice din sfera antropomorfizării, a caracterului de persoană și a perceptibilității vizuale, prin asocierea noțiunii de autor cu concepte din planul picturii (portret, autoportret, desen), viziunea asupra agentului creator se individualizează, îmbogățindu-se cu trăsături semantice legate de intenționalitate (autorul, ca efect de text
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
el, prin el ochii văd lumea, el face ca lucrurile să se întâmple așa cum se întâmplă. Lui Dumnezeu, Philon i-a atribuit forța și generozitatea creatoare. În interpretările sale, Philon a recurs la simbolurile biblice și a evitat cu grijă antropomorfizările. S-a folosit de alegorie pentru a descrie forțele naturii, care acționează însuflețite asemenea virtuților morale, de unde cu o coerență logică mai slabă se putea ajunge ușor la mistificarea fenomenelor. Transcendența era mediată prin idei, îngeri, arhangheli, descriși de Philon
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Pillat (Contribuții critice), publicată în 1947. Metoda critică este tot impresionistă, dar fără resurse, bazată pe observații directe asupra textului, lipsite de argumentare. Pillat ar fi panteist (ca și Eminescu) în descrierile de peisaj, unde ar arăta o predilecție pentru antropomorfizare. În ciuda acestui fapt, poetul e definit ca „un clasic al specificului românesc”, ceea ce înseamnă pur și simplu că e un adept al clasicismului, prin echilibru, altitudine intelectuală și gustul Antichității, și un poet național prin materialul reprezentat. Într-un articol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
Pillat, V. Voiculescu, A. Maniu, D. Botez, L. Blaga, G. Bacovia ș.a. (p. 276). Personificare Procedeu literar bazat pe similitudine și analogie prin care forme ale complexei dinamici umane se proiectează asupra celorlalte determinări particulare ale realului. Personificarea este o antropomorfizare fie a obiectelor însuflețite, fie a celor neînsuflețite, cărora li se atribuie în principal calitatea de a fi 171 grăitoare. S-a considerat că acest procedeu - larg utilizat în unele specii ca basmul sau balada - ar fi un caz particular
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
unind cele două entități într-o hierogamie spiritualizată. Din această direcție trebuie înțeles portretul din colinda de fată mare: „Roșu soare răsăriare/ Și-n obraz ni-o nimeriare/ Și fața ni-o d-argintare/ Și părul mi-l gălbinare” (MadaHunedoara). Antropomorfizarea ipostazei lunare (chipul argintiu cu aura aurie a pletelor) este, după Octavian Buhociu, „o întrupare a lunii pline”, frumusețea fetei simbolizând „creșterea vieții, fertilitatea însăși”. Legătura cu soarele devine una rituală în gestul de asemenea încărcat antropo- morfic de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rol cosmogonic, tulburarea ei provoacă „smintirea” creației înseși. Timpul primordial se reconstruiește hic et hunc, pe de o parte cu bourul fertilizator al apelor revărsate, pe de alta cu fata care-l domină și „țese” lumea asemeni lunii, a cărei antropomorfizare este. Universul întreg pare născut din lunar, acvatic și pământ, un univers specific principiului feminin aflat sub interdicția de a vedea lumina solară. Motivul țesutului peste apele revărsate are aceleași conotații ca actele eroice ale feciorului. Forța recuperatoare vine aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și, sub înrâurire sămănătorist-ortodoxistă, „pășunismul” se mută în plan celest: „Carul Mare a desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile,/ A lăsat boii să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
cetății, negarea lor fiind condamnată. Daimonul socratic nu părea să poarte cu sine un pericol de uzurpare pentru divinitățile tradiționale. Socrate nu făcea nimic împotriva zeilor, nici în locuri publice, nici în particular. Socrate era împotriva reprezentărilor relative prin intensa antropomorfizare. Socrate îndemna la evlavie. Învinuirea lui Anaxagoras, Protogoras, Socrate și probabil Prodicos, era neîntemeiată și incita la căutarea altor cauze. Socrate a militat pentru consolidarea adevăratei religii și a simbolurilor sale. Dacă patria ar fi știut să-l înțeleagă, Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
simplu pretext. Nu puține sînt însă cazurile în care comentatorul găsește formula justă, cuvîntul adecvat; într-un loc ni se spune, de pildă, că la A. E. Baconsky, "visul nu este niciodată nici iluzionare, nici iluzionism", altădată se vorbește de "antropomorfizarea materiei" (care cadrează, în fond cu tendința poetului de a interioriza peisajul), dar întotdeauna frapează neobosita rîvnă a comparatistului, a celui ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un aspect important - poate cîștigul cel mai mare al acestui volum - rămîne însă
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente , cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar în convenția tabloului. Civilizația bizară ( și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată albă pusă jos de luna,/și sperioși că se-mpreună/mugesc spre luna lung și timp"). De multe ori ironia se naște dintr-o, oricînd posibilă, antropomorfizare a lumii animale. Despre "cască metafizica" a lui Fundoianu (cum spunea Roll în alte împrejurări), despre poezia și atitudinile sale, comentatorii au o ocazie în plus să vorbească cu prilejul acestor două apariții extrem de binevenite. Fondane et l^avant-garde, Petre
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
artă primitivă", de o "sluțenie fenomenală", "tipuri monstruoase", acestea ar trebui să nu ignore modelele occidentale, desăvârșirea figurilor lui Rafael, Correggio, Murillo sau Michelangelo. Memorabil este articolul Liber-cugetător, liberă-cugetare. Gazetarul judecă neortodox, maniheist și vede în Dumnezeul Vechiului Testament "o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic și exclusivist", iar Geneza, o cosmogonie iudaică, este substituită de Biserica creștină cu interpretări simbolice sau, poate, chiar cu teze deiste. Așa cum este prezentată în această antologie, ortodoxia lui Eminescu este cam alunecoasă și inconsistentă
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
să aibă măcar puțintică răbdare; editorii-l trag mai rău decît cămilele pe Ion Vodă cel Cumplit): în cel procedural și-n cel așa-zicînd tematic. În primul, Diana e de o candoare absolută, lucrînd cu toată încrederea la personificări sau antropomorfizări temerare și construind pe ele calamități spăimoase: „Liniști cu sînii proaspeți/ urlă din noi ca-n ziua apocalipsei./ Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
genul „Cerului i-a căzut un dinte și alții doi/ se clatină” etc. etc.). În atîtea jurii care au premiat-o pe Diana (pe merit, fără-ndoială) s-ar fi putut găsi, totuși, cineva care să-i spună că sunt „antropomorfizări” care se fac și multe de tot altele care se evită din pricină că-s ridicole. Ba ar fi putut-o chiar sfătui să le evite pe toate cît poate, fiind vorba de un procedeu cam rudimentar. În tematică, Diana e și
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
oferi o definiție a urîtului în context ritual. Analiza continuă cu descrierea în context neritual - lirica folclorică, legenda, cîntecul epic, basmul și snoava. Imagistica urîtului se dovedește surprinzător de bogată. Interesant e, de exemplu, urîtul ipostaziat, devenit obiect liric, o antropomorfizare doar aparentă, pentru că sugestia rămîne la jumătate de drum. O atenție deosebită merită paginile despre basm. Dincolo de text, autoarea descoperă formidabila memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificații astăzi ocultate. E interesant faptul că pretext de
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
Și multe altele. Întreaga existență legată de ideea Tribunalului reluat în diverse înfățișări de religii, ideologii, ca și răsplata sau pedeapsa hărăzite celor ce le merită în fața unui Zeu absolut, neiertător, gelos pe oricine încearcă să-i concureze mărimea, o antropomorfizare la scară generală. Peste cinci mii de ani, viața de acum va fi mai apropiată de viața celor abia ieșiți din caverne prăbușindu-se cu fața la pămînt cînd tună sau fulgeră. Umbra care sporește relieful lucrurilor. Fata în doliu, minijupă, schițînd
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
înlănțuire imprevizibilă de situații, străină cu totul naturii sale. Însă astfel i se revelează elementul de superioritate al omului, pentru care iubirea este aproape inevitabil legată de suferința ce devine sursa lui paradoxală de putere. Efectul acestei descoperiri este chiar antropomorfizarea îngerului, simultan pedeapsă și răsplată divină, pentru îndrăzneala de a cunoaște lumea omului mai mult decât se cuvenea. Este cuprinsă aici și o posibilă rescriere a poemului eminescian, "chipului de lut" lăsându-i-se posibilitatea de a-și dezvălui rațiunile
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente, cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar în convenția tabloului. Civilizația bizară (și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Pillat, V. Voiculescu, A. Maniu, D. Botez, L. Blaga, G. Bacovia ș.a. (p. 276). Personificare Procedeu literar bazat pe similitudine și analogie prin care forme ale complexei dinamici umane se proiectează asupra celorlalte determinări particulare ale realului. Personificarea este o antropomorfizare fie a obiectelor însuflețite, fie a celor neînsuflețite, cărora li se atribuie în principal calitatea de a fi grăitoare. S-a considerat că acest procedeu - larg utilizat în unele specii ca basmul sau balada - ar fi un caz particular al
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fost înlocuită de automobile vii, concepție care se pliază de altfel perfect pe umanizarea explicită în text. Dorina Lazăr, Antoaneta Zaharia și Pavel Bartoș sunt mașina/mașinul ciupite și încercate pe viu. Schimbarea are un efect comic extraordinar pentru că punctează antropomorfizarea cu pedală absurdă. Turneul Teatrului Odeon a avut loc la invitația Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, al Primăriei Municipiului București și al Institutului Cultural Român din București și Paris. Despre Block Bach la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]