76 matches
-
Belpomme, viața celor doi prieteni/dușmani evocă grația ludică și fantezia debordantă a peliculelor lui Mack Sennett, dar și vivacitatea demonică a lui Donald Duck sau Woody. Banda desenată este, odată cu Pif și Hercule, nu numai ocazia de a experimenta antropomorfizarea animalelor, dar și spațiul în limitele căruia verosimilul este suspendat. Ceea ce se naște este o logică gravitațională sui generis. Confruntările dintre cei doi nu par să se termine niciodată, iar lumea din jurul lor este prinsă în acest vârtej de zgomote
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-o iei cumva pe ulei - sună vocea de bas a domnului Ilea Hera, ca toate zeitățile antichității precreștine, e o închipuire a oamenilor din acea societate. Atât, nimic mai mult. E o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv): Nicolae Turtureanu, în "Cronica", nr. 3-4, februarie 1997; Gabriela Gavril, în "Timpul", nr. 4
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau tactil, asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau, dimpotrivă, comprimarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
consolidează lumea poetică daniloviană. O lume care pare că încearcă totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grafice: supradimensionarea acroșajelor, sublinieri, încadrări, discontinuități în linearizarea mesajului), fotografic (cu efecte retorice de punere în scenă a obiectului, de manevrare a dimensiunilor și volumelor) și morfologic (în sens semiotic și ludic de poziționare a actanților umani și non umani: antropomorfizarea obiectelor și a "prestațiilor" lor, minimalizarea umanului redus la simplul rol de spectator al happening-urilor tehnicii etc.). Privilegiind valorile euforice (fericirea, bunăstarea, bucuria de a trăi la joie de vivre), mesajul publicitar diseminează valorile de integrare socială, de non
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dat în gând, ca să se împlinească Orsita, ori c-or fi murit de întristare." b. Vânătoarea Actul vânătorii posedă multiple semnificații în folclorul tuturor popoarelor. Basmul românesc nu face excepție, găsirea partenerei de căsătorie în urma unei aventuri cinegetice, în urma unei antropomorfizări tipice basmului, există în numeroase narațiuni și sub o largă varietate de scheme. Este încă o dovadă a faptului că în basmul românesc sunt antrenate mărturii existențiale arhaice, datând dintr-o perioadă în care agricultura nu se generalizase, iar vânătoarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
constituie o explicație, ci o speculație metafizică în caz că admitem că este vorba despre o imagine despre un simbol, practic al cărei punct de comparație este activitatea umană capabilă să creeze pornind de la o materie dată un produs preconceput. După recunoașterea antropomorfizării simbolice, imaginea comparativă este susceptibilă să evolueze, dar se înțelege de la sine că este important să nu pierdem din vedere faptul că toate detaliile dezvoltării nu sînt practic decît imagini. Întrucît imaginea "Creatorului intenționat" este o personificare simbolică, mitul are
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi formulată matematic este cea care ne obligă să tragem concluzia existenței unei misterioase forțe organizatoare. Imaginea mitică (Dumnezeu) personifică intenția misterioasă: fizica face din ea un concept abstract (forța). Dar imaginația și abstractizarea, imaginea și conceptul, nu sînt decît antropomorfizări ale misterului manifest. Ca să se constituie ca știință, fizica a debutat deci fără să-și dea seama prin proiectarea intenționalității psihice în lumea exterioară, așa cum făcea la modul primitiv și animismul. Pentru a îngloba legi, lumea și viața în cercetarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Mignonneau la Karl Sims dovedesc acest lucru cu prisosință. Spre exemplu, simulatorul de viață artificială pe Internet, „TechoSphere” (Prix Ars Electronica, 1997Ă, creat de Gordon Selley, Rycharde Hawkes și Jane Prophet, este un univers de ființe nonbiologice, rezistând tendinței de antropomorfizare a creaturilor virtuale, însă creându-și propria comunitate și propriile trăsături de specie. La fel ca majoritatea inițiativelor de acest tip, utilizatorii online intră în interacțiune cu aceste ființe numerice care coabitează în spațiul virtual în ritmuri diferite de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în accepția constitutivă de subiectivitate întrupată situată sau conturată la interfață (vezi Lupton, 1995 pentru un exemplu al relației emoțional-corporale a utilizatorilor cu computereleă. Raportul uman-mașinic, din perspectiva „dorinței” cyborgice, este caracterizat prin ambivalență: pe de o parte se produce antropomorfizarea artefactului tehnologic (computerul este supus umanizării pentru ca procesul simbiozei să pară cât mai „natural”Ă, devenit un „umanoid” cu o interfață prietenoasă, iar, pe de altă parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia ființei umane cu un calculator. Termenii psihologici
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
valorificând în același timp abilitățile umane. Cea de-a doua se referă la posibilitatea prin care oamenii creează ființe post-/transumane cu ajutorul tehnologiei genetice, al proceselor clonării sau prin dezvoltarea inteligenței artificiale. În oricare dintre aceste accepții, se păstrează perspectiva antropomorfizării, în timp ce alte voci, prezentând un grad mai mare de radicalitate, susțin emergența postumanului în alte dimensiuni, ontologice, sociale, politice, decât cele antropomorfe, pe care ființa umană nu le poate prevedea din cauza limitelor cognitive actuale. Totuși, aceste voci încearcă să speculeze
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lumii "ca un tentacul acaparator", dar raporturile omului cu mediul nu sunt limpezite, socotește C. Rădulescu-Motru, ci doar netezite, "prin răspândirea unei atmosfere calde, emoționale"180. Gigantismul emotiv și mistic caracterizează definitoriu prima formă de personalitate. Atitudinea ei proprie este antropomorfizarea. Starea sa difuză nu-i permite o exprimare coerentă "în afară", deși aptitudinile crescute pe fondul ei sufletesc sunt legate de energia cosmică. Totuși, această energie nu și-a găsit, prin aptitudinile omului primitiv, forma de actualizare căutată, "finală". Evoluția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
găsit, prin aptitudinile omului primitiv, forma de actualizare căutată, "finală". Evoluția către aceasta este abia la început, dar sensul ei este de pe acum dat. Atitudinea posesivă a eului mistic se însoțește cu difuziunea emoțională necontrolată și cu tentația și realizarea antropomorfizării elementelor lumii. Aceste gesturi prinse pe o unitate sufletească determină un mod specific de existență. El este diferit de formele anterioare de actualizare a energiei, toate nepersonalizate, dar și de cele viitoare, determinate ca forme ale personalității. Homo divinans, specific
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de atenția voluntară; b) el nu știe să "proporționeze" materialul dat de simțuri și este atras de faptele extraordinare; c) gândește în intuiții concrete, nu în cuvinte abstracte; d) la copil nu este prezentă judecata obiectivă, manifestându-se tendința de antropomorfizare. Problema personalității copilului și a analogiei sale cu personalitatea primitivului este discutată și în Cursul de psihologie (îndeosebi Partea a IV-a, II, 1). Și aici autorul pledează pentru considerarea copilului nu ca un "matur redus", ci ca o individualitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cărei unitate sufletească presupune o anumită diferențiere a aptitudinilor; este un produs nou față de mistic, datorat cristalizării operate de eu în structura sufletească a omului. Tipul (individual) provoacă diferențieri aptitudinale, din care se nasc deprinderi relativ constante și unitare. Patosul antropomorfizării se diminuează, crește interesul pentru muncă. Dar deprinderile, deși ordonate într-un gen de muncă, nu sunt dublate de conștiinciozitatea muncii, iar creația, întâmplătoare încă, nu-și are temeiul în aptitudini selectate de eu și întărite prin așezarea lor în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
decât cea a lui Ch. Renouvier, conservă și aspecte formale ale filosofiei lui Kant. S-ar părea că personalismul energetic, așezând omul în acest rost, la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, antropomorfizează. Dar, mai întâi, posibilul antropocentrism nu presupune antropomorfizare; în plus, centrul reprezentat de om nu se află "peste tot și nicăieri". C. Rădulescu-Motru îl limitează cât mai mult cu putință, iar ceilalți constituenți ai lumii au demnitate existențială necondiționată prin om. Astfel, natura (condiționată prin ea însăși și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
Cântă puiul cucului. Cântă, cântă, pui de cuc / Vine vremea să mă duc... / Să mă duc în sat străin, / Unde n-am nici un vecin, / Numai frunza și iarba, / Care-i în toată lumea..."306 Tragismul unui destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care devine confesor liric: "Cucule cu pene sure, / Du-te la maica de-i spune / Că unde m-a dat nu-i bine! Patu mi-i de mărăcine / Și perna-i de rogojine. Foicică foaie lată, / Lasă vântul să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce nu poate fi nici măcar presimțit. El ego-grafiază un spațiu al verticalității, contribuind, prin repetiție, la permanentizarea unor forme (lingvistice, imagistice) care În mod normal refuză antropomorfizarea. Corpul și sufletul, două entități care au marcat Întreaga istorie a gândirii omenești, sunt, În jurnalul intim, simple elemente de legătură pentru un construct mental În care autorul are pretenția că se recunoaște. Dacă descrierea fizică poate flata cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
226 echivalentele sunt aceleași, interschimbabile. „Milostiv”, „îndurător” sugerează însă o distanță între cel care are sentimentul sau atitudinea de milă, de compătimire și obiectul acestora, distanța pe care raƒóm nu o implică. În plus, nu este vorba neapărat de milă. Antropomorfizarea atinge punctul culminant în acest nume. Propunem transferarea acestui nume cu „plin de dragoste”. Semnificație de bază: cel care are și manifestă un sentiment necondiționat de iubire și compătimire. 3.1.14.3. H"sd/rab hesed: „milostiv”/„mult
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sale ființe dăruită frumosului. Se simte bine în liziera unei păduri, în vecinătatea unei straduțe pitorești, pe malurile unei ape sau la țărm de mare. Are înțelepciunea de a transfera peisajului atributele unei umanități sensibile și prin acest proces de antropomorfizare se simte împlinită atît în etic cît și în estetic. Altfel spus, întîlnirea fastă cu realul nu este altceva decît privirea răsfrîntă în oglinda ființei interioare. Ceea ce vede preexistă în zestrea ei de imagini memorabile și amintirea le restituie cu
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
aezii, rapsozii și, În general, poeții sunt depozitarii lui (subcapitolul 3.6). Chiar dacă este o simplă povestire, acest mythos trebuie narat cu Înțelepciune, dând formă cuvintelor, așa cum Îi spune Alcinousxe "Alcinous" lui Odiseuxe "Odiseu" (Odiseea, XI, 367-368). Instrument privilegiat al antropomorfizării zeilor, trăit ca istorie, mitul Întemeia și legitima prezentul grecilor. Dacă atenienii considerau că originea democrației lor descinde de la Tezeuxe "Tezeu", prin intermediul anticului rege Erihtonios, născut din sămânța risipită a lui Hefaistos În Încercarea de a o silui pe Atenaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]