42 matches
-
hazardez pe drumurile străinătății, convinsă fiind că altcineva ar face treaba asta mult mai bine decât mine. Iată încă un motiv în plus care m-a determinat să interpretez romanul plecând de la ultima voce narativă a cărții, "drăgălașul" robot Qrin, antropomorfizatul prin "ochii" căruia (prin componenta de înregistrare video) lumea începe să se vadă cu inocența unui copil care învață din mers să privească lumea complicată și cu stupizenia unei forme rudimentare de inteligență artificială, capabilă de a face calcule extraordinare
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
au părut apropierile între filmul lui Disney, Albă-ca-Zăpada și ilustrații ce exploatează fantasticul și fabulosul terifiant de Eugčne Grasset (Trei femei și trei lupi), Gustave Doré (Nocturnă cu elfi), Theodor Kittelsen (Trollul pădurii) și Arthur Rackham (cu numeroșii săi copaci antropomorfizați) sau chiar ale lui William Blake (la Divina Comedie) pentru secvența memorabilă a fetiței care aleargă prin pădure noaptea și vede copacii metamorfozați în ființe de coșmar ce încearcă să o prindă. Am întîrziat îndelung în fața volumelor ilustrate de acești
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
ale unui pictor autodidact. Naivitate: robustețea culorilor primare și a negrului care adesea le delimitează, lipsa de inhibiție, geometricul, spontaneitatea, elementarul liniei, bidimensionalitatea (lipsa de adâncime) compoziției. Rafinament: umorul, tensiunea contrariilor linie (negru)/ suprafață (culoare), natura aproape absența, debila sau antropomorfizata, prezența, în multiple deghizări, a portretului pictorului în tablou. Laconic, paradoxal și plin de umor, Ionesco se autodefinește cu precizie: “Sunt cel mai intelectual dintre pictorii naivi.”3 Cu apetitul și cu siguranță cu care un copil de “treizeci și trei de
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
toată lucrarea sa...” (Geneza, II, 2). Epuizarea totală, somnul profund căruia nu i se pot sustrage zeii cosmogoni (și nu numai dei otiosi) nu pot fi justificate ca fiind expresia unei simple oboseli biologice, chiar dacă unii dintre zei sunt puternic antropomorfizați. Sunt evident vulgarizate și târzii motivațiile „biologice” de tipul celor din legenda cosmogonică românească citată mai sus : „fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise defel în restimpul acesta”. Pierzându-și semnificația inițială, „epuizarea Demiurgului” a devenit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ori. Stingherit de zgomot, dar poate și de lumină, se legănase ușor spre stânga, încercând un unghi mai bun. Încercase să primească totul, abia apoi detaliile. Căuta, poate, și în acest tablou, ca în celelalte scene mitologice ale florentinului, copacul antropomorfizat ? Rămăsese multă vreme fără să se miște. Urechile mici erau roșii. De încordare, probabil. Căuta păduricea de mirt cu porumbițe ale Venerei, apoi se întorsese, din nou, spre amorașii ce țin coiful, scutul și toate celelalte arme ale lui Marte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vine, mai ales, prin ființele care populează Delta, de pildă crapul care ar înghiți coliba sau i-ar interzice să mai viseze, cormoranul care ar devora, la rându-i, sat după sat etc., iar vietățile necuvântătoare ale locului sunt adesea antropomorfizate. Culoarea locală este creată descriptiv, dar și prin alte mijloace, între care nume ale locuitorilor (popa Afanasie, mica Afimia, Evdochia, Prohor etc.), în consonanță cu toponimia (Mahmudia, Maliuc, Gorgova, Sarichioi, Sfiștovca, Jurilovca etc.), prin care fabulosul este pus într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ci artă adevărată. Prima Carte cu Apolodor, cea mai reușită literar, este poemul epic al aventurilor unui pinguin de la Circul din Târgul Moșilor, din București. Tenor admirabil la cor, "grăsuț, curat, atrăgător,/ în fracul lui strălucitor", bun prieten cu animalele antropomorfizate ale menajeriei circului, Apolodor nu are în comun cu suprarealismul decât orientarea artistică fermă a creatorului său. Naum a scris o poveste construită pe o matrice asemănătoare celor prezente în structura basmului: un erou inocent, copleșit de o nostalgie inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o, urletul cu care te despicarăm, Moarte,/ o, sângele pe buze al primului hymen!" (Prima fecioară a omului). Prezență dominatoare în teritoriul poetic circumscris între primul Rod și ultimul Jeu d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în special textele poetice grefate pe obsesia cuvântului, și nu neapărat ca marcă a creației, ci ca semn al ființei, ca memorie și înscriere în temporalitate. Dintre ele, aș cita un poem sugestiv în care actantul este chiar Cuvântul, entitate antropomorfizată, dezabuzată și totodată nostalgică după un fel de eden infantil, acum aproape pierdut prin trădare (recte uitare), în care erosul, prin extensie lumea sentimentelor, își avea o aură imperială: "Cuvântul și-a făcut casă unde să locuiască/ el și trompeta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care în mod obișnuit nu sînt legate din punct de vedere tematic. Astfel, tot în Leçon de choses (p. 154 și 155, 93, 99), o scenă erotică e influențată de un peisaj marin și, invers, un decor marin se regăsește antropomorfizat: (84) Cînd trec pe lîngă ea, simte mirosul lor pătrunzător amestecat cu aroma mării. Simte miros pătrunzător de scoici și de pămînt din părul des și negru aflat între picioarele bronzate, acolo unde membrul face mișcări de du-te-vino, uneori mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a necesitat două luni de lucru cu tehnologii de ultimă oră. De ce o astfel de investiție? Asemănarea dintre un automobil și ființa umană este unul dintre resorturile pe care le folosesc publicitarii pentru a atrage spre produs. Automobilul este adesea „antropomorfizat”, adică prezentat ca un obiect înzestrat cu caracteristici umane, care îl ajută pe consumator să se proiecteze și să se identifice mai bine cu el. Un studiu a arătat că această strategie putea crește real intențiile de cumpărare ale consumatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se preface mort; cere să i se elibereze o mână; obține permisiunea de a cânta dintr-un instrument (care ese, de fapt, un semnal pentru tovarășii săi); etc. Personajele pot fi grupate astfel: 1. personaje mitologice; 2. personaje animaliere parțial antropomorfizate; 3. mame cu calități excepționale, acționând în numele unor principii superioare; 4. personaje din lumea păstorească; 5. personaje „zise istorice”; 6. personaje obișnuite puse în situații excepționale. Din punct de vedere compozițional, stilistic: - balada este model e simplitate și de rafinament
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
că n-oi vara, / Mi-a cântat cucul toamna"; Cântă, cuce, limba-ți pice, / Corbii carnea ț-o mănânce, / Că bine mi-ai cântat mie / Să-mi trăiesc fără soție, / Să lucru fără simbrie!"284 În creația populară, cucul apare antropomorfizat ca argat, îndrăgostit de o fată de împărat, slugă, ca tâlhar care fură caii lui Sfântul Petru, haiduc, părinte, soț care pedepsește infidelitatea soției, blestemând-o să-l caute și să-l strige între Blagoviștenie și Sânziene, amant sau este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de „imposibila întoarcere” la mentalitatea și simțirea arhaică, este preponderentă și în romanul Sufletul nostru dintâi (1984), un fel de poem în proză cu alură memorialistică și presărat cu elemente fantastice de coloratură neoromantică, figurând un peisaj état d’âme antropomorfizat. Intenția regăsirii de sine, nutrită și de nevoia confesiunii, trădează propensiunea spre interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
deviere În sens civic și politic. Regimul riguros endogamic al panteonului, care fusese expresia extremă a calității etnice a religiei grecești, și rolul central Îndeplinit de familie În tradiția mitică traduc acum complexul Închis al cetății. Zeii, personali și puternic antropomorfizați, fuseseră și mai erau Încă o modalitate de a reprezenta și gândi lumea. Astfel, când spațiul individului a ajuns să coincidă cu spațiul cetății, În care cetățeanul recunoștea sursa capabilă să Îi satisfacă nevoile și locul privilegiat al propriei existențe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atena sau Nuda Veritas silește spectatorul la o confruntare lucidă cu viziunea existențială căreia ea îi servește de intercesor, cu umanitatea aflată sub semnul decadenței. Schorske se întoarce la mitologia greacă pentru a evidenția caracterul ambiguu, amfibiu al Hygeei, ipostaza antropomorfizată a șarpelui. Simbol falic cu conotații bisexuale, șarpele joacă, prin excelență, rolul de mediator între lumi. Cel de-al treilea tablou le depășește în virulență pe cele două, Klimt "transformă spațiul, răstoarnă structura și radicalizează iconografia"101. Tabloul este împărțit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]