6 matches
-
este atestat la 26 ianuarie 1466. Dintr-un hrisov domnesc rezultă că Ogorilcu era proprietarul ocinei și al satului. Numele de persoana Ogorilcu ulterior modificat în structura toponimului, prin apropiere de Gorilcu (Horilcu) derivatul în -co>cu de la un hypocoristic antroponimic sau de la o poreclă a apelativului regional horilca (holerca) “țuică, rachiu”, a stat la baza denumirii satului, formată cu suf. -ani- Horilcani (Holercani). Localitatea e prezentată pe hărțile din sec. 18. Hartă lui Bowr din 1770 (1774) o fixează că
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
consolidare ca nume proprii, din ce în ce mai eficiente denominativ. Formele sub care se realizează această devenire sunt diverse, așa cum s-a putut observa din cele cîteva mostre oferite anterior: desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ, de regulă, dar în multe cazuri și antroponimic) demotivarea treptată (estomparea sau pierderea sensului generalizator inițial), dobîndirea statutului de membru al ansamblului (deci al sistemului) de nume proprii de locuri. Cercetarea toponimică modernă are în vedere aceste evoluții și a extins preocupările de la căutarea certificatului de naștere (în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de nume propriu, să l transfere, într-un fel sau altul, sau să-l părăsească etc. se prezintă ca o ipostază a toponimizării, un adevărat certificat de identitate al acesteia. Acest „certificat“ caracterizează desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ sau antroponimic), consolidarea treptată a funcției de individualizare și demotivarea apelativă sau antroponimică originară, întărirea statutului de nume propriu de loc prin integrarea în cîmpul (ansamblul sau sistemul) onimic din care face parte. Ipostazele care vor fi identificate cu ajutorul acestui algoritm complex
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de lent, leneș (în limba bulgară cuvântul „tutav’’ semnifică ceva lent, indolent, leneș), ceea ce se potrivește cu aspectul domol al Colinelor Tutovei. Trecutului îndepărtat aparțin toponimele de inspirație istorică, care ne informează despre mediul înconjurător, de exemplu „Dealul Bărboasei”. Cele antroponimice sunt de factură mai recentă, fiind consecința intervenției omului ca individ sau ca și colectivitate: La Livada, Iazul lui Lehănceanu, La Podul Morii, La Baraj, La Huștiu, La Cozma, La Punte, Foișor, La Moara sau La Lacul Porcului. Toponimele de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ea puterea să te înveți cu răul, azi duminică, slujbă la biserică, acolo se ține bătaia pentru bine într-un mod văzut! despicătură de gol înălțimea în sfîșiere de nori, dealurile negre, peronul cinstit de ploaie stația Mareșal Constantin Prezan antroponimic, numele uzual care? șesul locul potopit de oameni, zvîrlit în anexe gospodărești, garduri, bătături, ulițe crîncene, izlaz cu iarba tocită, se termină, intră ogoarele, plugul plagă, rana pămîntului, bine se păcălea etimologic cineva dintre latiniști! apucăm pe locuri vălurite, ierburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]