88 matches
-
anxioși; - modelare a participării prin care terapeutul prezintă, ca pe un model, un comportament non anxios într-o situație anxiogenă și invită pacientul să-l imite; - expunere gradată în imaginație sau in vivo, pe parcursul căreia subiectul se expune unui stimul anxiogen până la un nivel oarecare de toleranță; - expunerea în imaginație sau in vivo la situații care antrenează maximum de angoasă. Parametrii expunerii Aceste variante au permis identificarea celor mai eficienți parametri ai expunerii: - expunerea in vivo este mai eficientă decât expunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau interne. De exemplu, analiza unei disfuncții sexuale masculine scoate în evidență antecedentele istorice și o istorie de viață marcate de constrângeri morale anormal de severe. Variabilele contextuale indică o viață sexuală care, de la început, pune probleme, un comportament disfuncțional anxiogen și tensiuni la nivelul cuplului legate de „rigiditatea” afectivă a subiectului. Abordând tratamentul disfuncției, terapeutul trebuie, probabil, să se informeze asupra relațiilor din cadrul cuplului și asupra cognițiilor „rigide” ale subiectului. Fiecare acțiune desfășurată la acest nivel antrenează modificări în totalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de urmat TCC este tratamentul care trebuie luat în considerație cu prioritate în terapia fobiilor specifice. Unele substanțe care acționează asupra funcțiilor cognitive, cum ar fi D-cycloserine, ar putea facilita procesele de învățare implicate în tratamentul prin expunere la stimulii anxiogeni. 2. Tulburările de dispoziție Eficiența TCC a fost studiată în tratamentul depresiilor non bipolare, non psihotice, de intensitate mică, medie sau severă, tratate cel mai adesea ambulator. Eficiența TCC a făcut, de asemenea, obiectul mai multor studii asupra prevenției recăderilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de doi ani, care urmează după terminarea terapiei, permite terapeutului să se asigure că pacientul este capabil să: - identifice orice nouă situație problemă; - să prevadă posibila revenire a distorsiunilor cognitive; - să organizeze exerciții de confruntare; - să nu evite noua situație anxiogenă; - să continue să dezvolte relații sociale și să nu se izoleze. Pentru pacient, aceasta îi oferă ocazia: - să pună întrebări privind progresele sale; - să evoce eșecurile și perioadele de îndoială; - să remodeleze rolul de coterapeut al anturajului (partenerul de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
panică și complicația lor principală, agorafobia, sunt entități clinice recunoscute încă din sec. al XIX-lea. Starea de alarmă și hipervigilența pe care le provoacă favorizează dezvoltarea unei anxietăți cronice, care facilitează apariția unor noi atacuri de panică. Această spirală anxiogenă a tulburării de panică produce o suferință psihică intensă, care poate să conducă până la disperare. Conduitele de evitare asociate agorafobiei perturbă, uneori într-o manieră invalidantă, modul de viața și activitățile personale, sociale și profesionale ale celor care suferă de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dezvolte la pacient o capacitate de a înfrunta situația. Principiul expunerii se bazează pe reducerea progresivă și dispariția răspunsului psihofiziologic de teamă și extincția răspunsului de evitare. Pacientul experimentează descreșterea răspunsului anxios atunci când acesta se confruntă în continuare cu situația anxiogenă (fenomen de reducere progresivă și dispariție a răspunsului) și observă absența consecințelor pe care le anticipa (nu leșină, nu pierde controlul situației...). Expunere în imaginație și expunere in vivo Această expunere se pregătește în diverse moduri. Ea se poate realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin distorsiunea emoțiilor și gândurilor ce induc un răspuns tensionat. Terapeutul propune tehnici de reglare și control a respirației, cât și tehnici de relaxare. Tehnicile comportamentale se bazează pe expuneri treptate în imaginație și/sau in vivo după ierarhizarea situațiilor anxiogene. Tratamentul cognitiv se bazează pe procedeele de prelucrare ale informației, identificarea monologurilor catastrofice (săgeată descendentă), a distorsiunilor cognitive și modificarea acestora din urmă. Fiecare ședință este urmată de sarcini definite, în acord cu pacienta, și adaptate stadiului terapiei. Protocolul terapeutic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trebuie să rămână singură acasă, trebuie să-și facă cumpărăturile singură, la o oră de vârf și trebuie să meargă la restaurant împreună cu prietenii; - să continue auto-observația, completând fișa cu trei coloane a lui Beck, pe care să noteze situațiile anxiogene, gândurile automate asociate, cât și nivelul credinței sale în aceste gânduri și în emoția trăită; - să continue să-și noteze administrarea de anxiolitice. Feedback La sfârșit se face rezumatul ședinței și pacienta prezintă un feedback foarte pozitiv: ea se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și am trăit întotdeauna în acest mod”. S-a luat decizia, deci, că următoarele ședințe vor fi axate pe un efort de restructurare cognitivă. Terapeutul cere pacientei să-și noteze gândurile automate și emoțiile resimțite în situațiile percepute ca fiind anxiogene, într-o manieră mai sistematică în ceea ce privește identificarea distorsiunilor cognitive care au reușit să activeze: inferența arbitrară, suprageneralizarea, eroarea de atribuire. Pacienta identifică maniera sa de a trata informația și va fi ajutată să manifeste o atitudine mai critică vis-à-vis de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
doar de ea însăși. Expunerile in vivo s-au desfășurat în condiții bune. Pacienta a reluat toate activitățile pe care le poate face singură, manifestând o anxietate moderată până la absența acesteia. In schimb, situațiile din care nu poate evada rămân anxiogene. Ea s-a expus, așa după cum au convenit, dar n-a mers mai departe. O expunere în imaginație a fost realizată (cinematograf împreună cu soțul său, locuri centrale, anxietate: 7/8). Ea se calmează în zece minute (2/8). Deși gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dacă nu trebuie să demisioneze pentru a găsi un loc de muncă cu orar redus. Terapeutul îi vorbește despre un program redus la jumătate terapeutic și despre demersurile care sunt necesare în acest sens. Cum aceste demersuri sunt administrative, deci anxiogene pentru ea, s-a realizat o expunere în imaginație. Terapeutul și pacienta revăd situațiile și gândurile introduse în fișă și constată că aceasta găsește mai ușor alternative pozitive. Terapeutul o felicită și o încurajează să continue. Tabel 6. Fișa pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru progresele sale, decât din cauza anxietății. Ea este conștientă de eforturile pe care trebuie să le mai facă, dar se simte încrezătoare în forțele sale. Sedința 13 Doamna S. este mulțumită de rezultatele sale. Ea a înfruntat mai multe situații anxiogene, fără a întâmpina dificultăți deosebite. Atmosfera familială este mai agreabilă și ea reușește să-și exprime dorințele personale. Spre mirarea sa, relația de cuplu s-a îmbunătățit datorită acestui lucru. Reluarea lucrului cu program normal este programată peste o lună
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care a trecut de la ultima ședință. In final, se face rezumatul ședinței și pacienta prezintă un feedback foarte pozitiv. Următoarea consultație este programată peste două luni. Sedința 14 Doamna S. este mulțumită observând capacitatea sa de adaptare la noile situații anxiogene. Ei îi era teamă că nu va mai fi capabilă să facă acest lucru după terminarea terapiei. Doamna S. a decis să reia lucrul după perioada de vacanță. Intr-adevăr, ea n-a obținut concediul dorit, care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de evaluare evidențiază menținerea rezultatelor în perioada de după ședința precedentă. In final, se face rezumatul ședinței și pacienta prezintă un feedback pozitiv. Consultația următoare este programată trei luni mai târziu. Sedința 15 Doamna S. este mulțumită. Ea înfruntă noile situații anxiogene, fără a avea dificultăți deosebite. Ea și-a reluat serviciul în program normal. Este obosită, dar mândră că a putut face lucrul acesta. A aranjat în așa fel încât să lucreze doar la raionul de vinuri, chiar și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Inainte de sfârșitul consultației, terapeutul efectuează un joc al întrebărilor și al răspunsurilor în legătură cu ședința. Sedința 3 Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeutul revine asupra chestionarelor și deschide discuția asupra unor itemi. Chestionarul lui Liebowitz permite abordarea unor situații sociale anxiogene care s-ar putea să nu fi fost luate în considerare în timpul convorbirilor precedente (a telefona, a utiliza toaletele...). Impreună cu Isabelle, el validează listele de exerciții. Tabel 3. Exerciții de expunere efectuate în timpul ședinței. Efectuate în timpul terapiei individuale: - Să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situațiile neplăcute sunt dificil de realizat și derularea lor este greu de controlat: contrar fobiilor simple, față de situații sau de animale, controlul cvasi complet al stimulului fobogen (celelalte persoane) este adesea imposibil de realizat (cum vor reacționa persoanele?); - situațiile sociale anxiogene sunt adesea de scurtă durată: salut, schimbarea câtorva cuvinte benigne, un schimb scurt de priviri cu alte persoane; în aceste condiții este necesar ca exercițiile să fie repetate la un interval de timp scurt (în aceeași ședință); - anxietatea socială nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
praf, urină, grăsime...). Unora dintre ei le este teamă să nu fie murdăriți prin contact cu o altă persoană. Alții, întâlniți mai rar, suferă de „poluare mentală” (a gândi murdar înseamnă să fii murdar). Aceste temeri antrenează evitări ale situațiilor anxiogene și spălări ale mâinilor, dușuri, schimbări ale hainelor și curățirea obiectelor contaminate (mânerul ușii, încălțăminte, genți, cumpărături, chei, bani, hârtii...). Spălările și evitările iau amploare pe măsură ce boala se instalează. Subiecții „verificatori” se tem să nu facă o greșeală, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin jocuri de rol, să reziste cererilor de reasigurare ale unui subiect „verificator”. In cazul unui subiect care suferă de tulburare obsesională compulsivă, sunt utilizate, concomitent, două tehnici în timpul unei ședințe de expunere: expunerea (reală sau în imaginație) la stimulul anxiogen și prevenirea răspunsului (interdicția de a emite ritualuri pentru a diminua anxietatea). Expunerea cu prevenția răspunsului Expunerea cu prevenția răspunsului constă într-o expunere la situația anxiogenă timp de cel puțin două ore: pacientul completează la intervale regulate o scară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tehnici în timpul unei ședințe de expunere: expunerea (reală sau în imaginație) la stimulul anxiogen și prevenirea răspunsului (interdicția de a emite ritualuri pentru a diminua anxietatea). Expunerea cu prevenția răspunsului Expunerea cu prevenția răspunsului constă într-o expunere la situația anxiogenă timp de cel puțin două ore: pacientul completează la intervale regulate o scară de cotare a anxietății sale și constată că angoasa sa descrește, împiedicând în același timp apariția răspunsului ritualizat. Trebuie să reamintim câteva reguli necesare: - înaintea oricărei expuneri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aibă încredere și să-l pregătim pentru a se confrunta cu unele situații penibile; - terapeutul nu cere niciodată pacientului ceea ce el însuși nu poate face. Ierarhizarea situațiilor Inainte de a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că este la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că este la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile de abandon pe parcursul terapiei și amplifică participarea activă a pacientului. Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile de abandon pe parcursul terapiei și amplifică participarea activă a pacientului. Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca anxietatea să nu se diminueze, deci problema să se agraveze. In timpul unei ședințe, terapeutul nu abordează decât câte o situație anxiogenă pe rând, și nu trece la cealaltă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca anxietatea să nu se diminueze, deci problema să se agraveze. In timpul unei ședințe, terapeutul nu abordează decât câte o situație anxiogenă pe rând, și nu trece la cealaltă decât atunci când anxietatea s-a diminuat cel puțin până la jumătate (paliere ale habituării). Terapeutul nu-l liniștește pe pacient: el utilizează reformularea și empatia, asigură evaluarea regulată a anxietății și, dacă este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și nu trece la cealaltă decât atunci când anxietatea s-a diminuat cel puțin până la jumătate (paliere ale habituării). Terapeutul nu-l liniștește pe pacient: el utilizează reformularea și empatia, asigură evaluarea regulată a anxietății și, dacă este necesar, reamintește situația anxiogenă. Durata ședințelor de expunere este o variabilă importantă. Un criteriu care poate fi luat în considerație pentru întreruperea ședinței este diminuarea anxietății cu cel puțin 50% din intensitatea maximă atinsă de subiect. La sfârșitul ședinței, terapeutul se asigură că anxietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să îndeplini sarcina indicată. In timpul ședinței următoare, sarcina efectuată este abordată înaintea oricărei alte ședințe de expunere. Expunerea în imaginație Desfășurarea ședințelor Expunerea în imaginație are la bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]