52 matches
-
în comun, dar și în acest context se justifică totuși și forma de singular, pentru că aceasta accentuează credința personală a fiecărui ins în parte, care-și asumă și mărturisește liber și conștient acest Crez. [6] Termenul ανελθόντα provine de la ανήλθον, aorist al verbului ανέρχομαι, și poate fi tradus prin „a urca” (pe niște trepte), „a [te] cățăra”, „a [te] sui”. Deci, în contextul dat, trebuie tra-dus: „S‑a suit” - cum a tradus și Sfântul Dosoftei al Moldovei, dar nu „S‑a
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
tatălui ei de pe deal și și-a făcut, vrednică, toată treaba. Iar acum, când a apărut din senin străinul acesta magnetic, așteaptă să se usuce straiele la soare. Construcții aberante de imperfect, cârduri de particule, atematice groaze, supletivism, forme ionice, aoriste fără augment, misterioase pasive, pronume înviate și regăsite, dualul, uitatul dual, hapax legomena, politeți numai la a doua singular, șuvoaie de cuvinte necunoscute, unele țăndărite metri gratia, alte mai lungi decât e legiuit prin glosare, tmeze, craze, anafore, rejeturi, asindetoane
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
gramaticale ale verbului: numărul, persoana, diateza, conjugarea, modul ... – Modurile verbale (indicativ, conjunctiv, imperativ, infinitiv, participiu) ... – Timpurile indicativului (prezent, imperfect, aorist, perfect, mai mult ca perfect, viitor durativ, viitor momentan, viitor anterior) ... – Timpurile conjunctivului (conjunctivul prezent, aorist, perfect) ... – Timpurile imperativului (prezent, aorist) ... – Timpurile participiului (participiul prezent activ, participiul perfect pasiv) ... – Timpurile infinitivului (infinitivul aorist activ, infinitivul aorist pasiv) ... – Adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția - tipuri/clasificare; recunoaștere; ortografie, ortoepie și punctuație ... ● Organizarea propoziției și a frazei – Enunțul. Tipuri de enunț - propoziții, fraze; enunțuri asertive, interogative
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Provine în idiomul spoitorilor din forma pozitivă a imperfectului nedeterminat turcesc. Formarea în turcă: la tema timpului prezent-viitor se adaugă sufixele predicative ale timpului trecut determinat. Schema: tema timpului aorist (rădăcină verbală + sufixul -(V)r) + sufixul imperfectului nedeterminat -dV (V are 4 variante fonetice) În spoitorească imperfectul indicativ turcescoid se obține de la rădăcinile verbelor de conjugarea “turcească” sufixate cu -(V)r, prin atașarea sufixului -dV. Radicalele verbale terminate în vocală
INDICATIVUL IMPERFECT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373047_a_374376]
-
din iarnă”, LCF, 1982, 4; Val Condurache, Fantezii critice, Iași, 1983, 106-111; Diaconescu, Dramaturgi, 66-70; Faifer, Dramaturgia, 123-130; Marcea, Concordanțe, 236-246; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 136-138; Odangiu, Romanul, 21-27; D. Bălăeț, Regăsirea continuă, Craiova, 1986, 191, 202-204; Băileșteanu, Aorist, 140-151; Stănescu, Jurnal, III, 121-125, 144-158; Cosma, Romanul, I, 98, II, 182-185; Cristea, A scrie, 248-261; Dicț. scriit. rom., I, 83-85; Paul Anghel, DRI, I, 32-50; Micu, Ist. lit., 499-500; Ghițulescu, Istoria, 401-403; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 674-677
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
voit doar să marcheze o relație istorică specială, argumentând că, într-un astfel de caz, ar fi folosit o expresie de tipul „Emmanuel”; nu este de acord că imperfectul ebraic marchează intrarea în scenă, el fiind cel mai adesea un aorist ce face abstracție de timp și este folosit ca atare la enunțarea unor maxime generale. Yahweh este Cel ce este, natura lui fiind cel mai bine caracterizată de Ființă; în vreme ce toate fiintele limitate se definesc prin esență, Dumnezeu nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.), ho sÀizÄn (3.1.16.1.), ho phylássÄn (3.1.16.4.), ho poimaínÄn (3.1.16.6.), ho parakalÄÎn (3.2.1.10.4.); - prezente medii: ho epistámenos (3.1.9.3.), ho lytroúmenos (3.1.16.2.); - aoriste: ho ktísas (3.1.10.1.), ho poiesas (3.1.10.4.), ho katadeíxas (3.1.10.2.); - participii prezente active: ainÄÎn (3.1.6.8.), dokimázÄn (3.1.9.4.), etázÄn (3.1.9.4.-5.), suniÄÎn (3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
9.4.), etázÄn (3.1.9.4.-5.), suniÄÎn (3.1.9.7.), ktízÄn (3.1.10.1.), themeliÄÎn (3.1.10.3.), diatQrÄÎn, phylássÄn (3.1.12.3.), euilateúÄn (3.1.15.1.), aphairÄÎn (3.1.15.2.); - participii aoriste: themeliÀsas (3.1.10.3.). - numeral: hežs (3.2.1.4.1.) - adverb: eggýs (3.1.14.5.) - expresii alcătuite din: - două substantive legate prin conjuncție: tò Alpha kaì tò Ä méga (3.2.1.3.4. și 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Vocația constructivă”, LCF, 1983, 33; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 117-124; Cristea, Modestie, 151-160; Sorescu, Ușor cu pianul, 39-48; Ungureanu, Proza rom., I, 666-687; Rotaru, O ist., III, 775-788; Mihai Ungheanu, Un mare destin literar, LCF, 1988, 33; Băileșteanu, Aorist, 134-139; Cosma, Romanul, I, 129-132; Alex. Ștefănescu, Povești de dragoste, RL, 1990, 39; Mircea Popa, Ion Lăncrănjan, TR, 1991, 11; Constatin Cubleșan, Opera literară a lui Ion Lăncrănjan, Alba Iulia, 1993; Ion Bălu, Destinul unui prozator, ST, 1994, 10-11; Dicț
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
124-132; Zaciu, Cu cărțile, 120-129; Tomuș, Mișcarea, 192-195; Dobrescu, Foiletoane, II, 86-93; Marcea, Varietăți, 238-241; Steinhardt, Critică, 129-132; Moraru, Textul, 150-154; Odangiu, Romanul, 144-147; Ungureanu, Proza rom., I, 178-196; Iorgulescu, Prezent, 196-202; Cosma, Romanul, I, 281-285; Tuchilă, Privirea, 43-51; Băileșteanu, Aorist, 128-133; Simion, Scriitori, IV, 61-74; Cornel Munteanu, Nivele ale fantasticului în proza lui Laurențiu Fulga, F, 1990, 10; Negoițescu, Ist. lit., I, 243; Lovinescu, Unde scurte, IV, 158-162; Glodeanu, Dimensiuni, 91-97; Dicț. analitic, II, 46-49; Dicț. esențial, 317-319; Cornel Munteanu
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Eugen Simion, Pactul autobiografic, FLC, 1984, 36; Eugen Simion, Morala „omului învins”, CC, 1985, 3-4; Gabriel Dimisianu, Fâșii de viață, CC, 1985, 3-4; Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, București, 1986; Băncilă, Portrete, 245-256; Dimisianu, Subiecte, 39-57; Anghelescu, Textul, 184-188; Băileșteanu, Aorist, 99-103; Lovinescu, Unde scurte, I, 430-440, III, 235-246; Heinrich Stiehler, Panait Istrati, Frankfurt pe Main, 1990; Nicolae Manolescu, Spovedania unui dezamăgit, RL, 1991, 8; Romul Munteanu, Panait Istrati. Revoltă, eros și moarte, L, 1991, 13; Mircea Țicudean, Așteptându-l pe
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
îngr. și pref. Paul Dugneanu, București, 1987; Poetica romanului românesc, îngr. Mircea Regneală, pref. Radu G. Țeposu, București, 1987, 119-126, passim; Craia, Fețele, 68-78; Stancu Ilin, Liviu Rebreanu în agora, București, 1988; Tihan, Apropierea, 19-34; Zamfir, Cealaltă față, 11-20; Băileșteanu, Aorist, 104-115; Popovici, Eu, personajul, 104-108, 144-157; Holban, Literatura, 116-126; Niculae Gheran, Rebreanu. Amiaza unei vieți, București, 1989; Ungureanu, Imediata, II, 247-252; Velea, Interferențe, 24-30, 102-113, 243-244; Regman, Nu numai, 72-78; Negoițescu, Ist. lit., I, 213-216; Mircea Zaciu, Liviu Rebreanu în
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Oprișan, Opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1986; Drăgan, Clasici, 237-263; Popa, Clasici, 31-34; Nicolae Frigioiu, Romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu, Iași, 1987; Natura în opera lui Mihail Sadoveanu, îngr. și introd. Ion Bălu, București, 1987; Anghelescu, Textul, 178-183; Băileșteanu, Aorist, 42-98; Cândroveanu, Lit. rom., 87-91; Craia, Fețele, 118-123; Ornea, Interpretări, 306-311; Popovici, Eu, personajul, 81-104; Radu, Pagini, 37-46, 205-211; Ion Apetroaie, Orfeu și Aristarc, Iași, 1989, 142-154; Holban, Literatura, 269-280; Velea, Interferențe, 37-41, 83-86, 126-133; Florescu, Itinerarii, 103-263; Negoițescu, Ist.
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
dreptatea, CNT, 1977, 7; Piru, Debuturi, 94-96; Iorgulescu, Ceara, 238-244; Livescu, Scene, 201-204; Marcea, Varietăți, 257-260; Râpeanu, Memoria, 93-103; Stănescu, Jurnal, II, 120-140; Moraru, Textul, 155-161; Odangiu, Romanul, 132-139; Ungureanu, Proza rom., I, 720-726; Rotaru, O ist., III, 864-869; Băileșteanu, Aorist, 158-162; Cosma, Romanul, I, 148-151; Bogdan Popescu, Un pariu câștigat, CC, 1993, 10-12; Ierunca, Dimpotrivă, 211-213; Lovinescu, Unde scurte, IV, 147-152; Bogdan Popescu, În pripă, CC, 1995, 3-4; Perian, Pagini, 142-148; Petria, Vâlcea, 356-358; Răzvan Voncu, O tragedie țărănească la
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
naratorului, RL, 1987, 29; N. Steinhardt, Guica sau Imanența exasperată, ST, 1987, 7; Ion Vlad, Marin Preda, condiția povestitorului, TR, 1987, 32; Nicolae Manolescu, „Scrieri de tinerețe”, RL, 1987, 50; Liviu Petrescu, Marin Preda - scriitor abisal, ST, 1987, 12; Băileșteanu, Aorist, 120-127; Cosma, Romanul, I, 114-124; Cristea, Fereastra, 69-71, 119-122; Dimisianu, Subiecte, 88-90; Holban, Profiluri, 27-37; Rotaru, O ist., III, 605-629; Ștefănescu, Prim-plan, 103-120; Popovici, Eu, personajul, 108-116, 173-181; Tuchilă, Privirea, 18-30; Zamfir, Cealaltă față, 201-220; Holban, Literatura, 294-304; Ungureanu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
intim, TR, 1985, 33; Roxana Sorescu, „Succes moral”, RL, 1985, 46; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 53-56; Constantin Cubleșan, „Viața fiecărui om este un roman”, RL, 1988, 19; Mircea Zaciu, Fișă biobibliografică, RL, 1988, 19; Băileșteanu, Aorist, 173-176; Tihan, Apropierea, 80-83; Mircea Muthu, Dalta și condeiul, LCF, 1990, 8; Vlad, Lect. prozei, 317-321; Constantin Cubleșan, Memorialistul Ion Vlasiu, ST, 1993, 5; Olga Caba, Cheia personajelor romanului autobiografic „Drumul spre oameni”, JL, 1995, 21-24; Iulian Boldea, Reflecție și
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
113-121; Sultana Craia, „Fragmente din Muzeon”, LCF, 1982, 18; Ciobanu, Opera, 174-177; Stănescu, Jurnal, II, 57-63; Gheorghiu, Reflexe, 91-97; Tuchilă, Cetățile, 281-310; Cândroveanu, Printre poeți, 108-114; Dobrescu, Foiletoane, III, 23-29; Tartler, Melopoetica, 67-70; Grigurcu, Existența, 276-280; Cistelecan, Poezie, 91-99; Băileșteanu, Aorist, 99-103; Nicolae Manolescu, Cimitirul vesel, RL, 1993, 16; Claudiu Constantinescu, Tantrisme, RL, 1993, 16; Constantin, Complicitatea, 178-183; Negoițescu, Scriitori contemporani, 233-237; Ulici, Lit. rom., I, 89-92; Dumitru Augustin Doman, Poetul, „Calende”, 1996, 4; Radu Mareș, Dreptul la disperare, TR, 1997
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
146-153; Leonte, Prozatori, I, 93-101, II, 23-31; Titel, Cehov, 139-142; Flămând, Intimitatea, 88-96; Ungureanu, Proza rom., I, 154-177; Iorgulescu, Prezent, 170-173; Scarlat, Ist. poeziei, III, 21-23, 32-33; Ștefănescu, Prim-plan, 55-62; Cristea, Fereastra, 85-106; Rotaru, O ist., III, 542-555; Băileșteanu, Aorist, 116-119; Holban, Literatura, I, 97-107; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 5-10; Marin Mincu, De la „Flori de mucigai” la „Poemul invectivă”, RL, 1990, 6; Pop, Avangarda, 269-287; Ierunca, Românește, 127-130; Negoițescu, Ist. lit., I, 222; Mihai Cimpoi, „Basarabia, țară de pământ”, RL
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
169-174; Stănescu, Jurnal, I, 192-197; Zaciu, Lancea, 74-78; Felea, Aspecte, II, 108-112; Sângeorzan, Conversații, 42-55; Cândroveanu, Poeți, 73-77; Zaciu, Cu cărțile, 69-77; Martin, Paranteze, 71-83, 132-137; Ciobanu, Opera, 152-155; Munteanu, Jurnal, III, 74-78, 194-210, VII, 195-198; Marcea, Atitudini, 148-151; Băileșteanu, Aorist, 152-157; Micu, Limbaje, 209-222; Cosma, Romanul, I, 174-178; Lovinescu, Unde scurte, I, 372-375; Ion Buzași, „Vase de Tanagra”, TR, 1993, 51; Poantă, Scriitori, 43-46; Irina Petraș, Ion Brad - 65, ST, 1994, 10-11; Micu, Scurtă ist., II, 372-375, III, 362-366; Dicț
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
1979). Prozatori contemporani ca Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel, Constantin Țoiu, Francisc Păcurariu sunt prezentați în volumul Refracții (1980), pe când Geo Bogza, Laurențiu Fulga, I. Lăncrănjan ș.a., alături de clasicii Liviu Rebreanu, Jean Bart, sunt comentați în paginile din volumul Aorist (1988). Revenind la poezie, B. consacră două sinteze monografice unor autori de prestigiu: Grigore Vieru (1995) și Marin Sorescu (1998). Mai multe comentarii care au un orizont deschis spre filosofia culturii și le-a reunit în volumele Eseuri (1982), Personalități
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
și le-a reunit în volumele Eseuri (1982), Personalități culturale românești din străinătate (1999) și Fețele rostirii (2002). SCRIERI: Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1977; Abside, București, 1979; Poeta ludens, București, 1979; Refracții, București, 1980; Eseuri, București, 1982; Aorist, București, 1988; Grigore Vieru, București, 1995; Marin Sorescu, București, 1998; Personalități culturale românești din străinătate, București; 1999; Fețele rostirii, București, 2002. Antologii: Mihail Sadoveanu interpretat de ..., pref. edit., București, 1973; Alexandru Macedonski interpretat de..., pref. edit., București, 1975. Ediții: Mihail
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
Început să aprecieze pereții de sticlă de pe Middlesex. Lefty spăla geamurile. Făcându-se util, ca Întotdeauna, și-a asumat sarcina sisifică de a menține Într-o stare impecabilă de curățenie toate acele suprafețe moderniste. Cu aceeași concentrare cu care exersa aoristul verbelor din greaca veche - un timp atât de obosit, Încât denumea acțiuni care poate nu aveau să fie Încheiate niciodată -, Lefty curăța acum imensele ferestre cu perspectivă, geamurile aburite ale serei, ușile glisante care dădeau În curte și chiar luminatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
întâmplă cu toate propozițiile construite cu perfectul simplu care impun o succesiune de alte forme la perfect simplu sau un imperfect ce nu poate fi interpretat decât cu dificultate, fără avea la bază o propoziție care să prezinte un timp aorist. În ceea ce mă privește, constrângerile morfo-sintactice și semantice care exclud (14), (15) și (16) dintr-o succesiune strict narativă de propoziții nu trebuie separate de considerațiile secvențiale. Este o constrângere datorată modului de înlănțuire care, în ultimă instanță, face posibilă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
baza duratei lor, ceea ce este de cele mai multe ori eficace: adică, diferențiind între anacronismele punctuale și cele durative. Acești termeni au fost împrumutați de la distincția lingvistică a aspectelor verbale. Punctualul corespunde preteritului din engleză și spaniolă, trecutului simplu din franceză și aoristului din greacă [perfectului compus sau perfectului simplu din română]. Durativul arată că acțiunea durează mai mult: în franceză, spaniolă [și română] imperfectul este folosit pentru a indica aspectul durativ (continuu), în engleză el este exprimat prin utilizarea formei progresive. Punctualul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
opoziția lui Benveniste persoană/non-persoană, pe baza corelației de personalitate), într-o povestire evenimentele par să se nareze de la sine. Fiecare plan dispune de un sistem temporal și de un sistem pronominal specific: prezentul și deicticele personale caracterizează discursul, în vreme ce aoristul și persoana a treia (non-persoana la E. Benveniste) sînt particularitățile povestirii. Dihotomia ridică însă și o serie de dificultăți, cea mai evidentă fiind imposibilitatea de a include toate tipurile de enunțuri în una dintre cele două categorii (astfel, proverbele sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]