2,819 matches
-
care imita foarte bine pluta și contrasta puternic cu lumina mobilierului. Mama lui Maur chiar se întrecuse pe sine. Fereastra acoperită în întregime de o draperie de pluș stacojie, nu permitea nici unei raze de lumină să intre. Oana simți o apăsare grea în piept. Spiritul ei liber devenea captiv ... era de nesuportat. Ar fi vrut să fugă, dar mâna lui Maur o strângea cu atâta putere. La deschiderea ușii dormitorului, surpriza era de nedescris. Toate nuanțele de albastru erau așternute, pe
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
fost receptat la editură, s-a dus la Consiliul Culturii, la o lectură... suplimentară. Stau blocat în București, pe căldură mare, în așteptarea verdictului. Treburi urgente pe care le aveam de împlinit, le amân mereu din cauză că n-am dispoziție, sub apăsarea așteptării, ca să le scriu. Nici sănătatea nu mi-e bună, au fost niște muște meteorologice care mi-au dat bătaie de inimă oribilă. Dar oi trece și peste astea... Ce faci? Mi-a părut rău că n-ai găsit (poate
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
a spus soțul său. Începea să nu-l mai creadă. Prea multe lucruri contribuia la îndoiala sa referitoare la onestitatea lui. De la data când avu loc această convorbire trecură cam două săptămâni. În casa senatorului și profesoarei Zbihli se simțea apăsarea unei tensiuni acumulată în timp, însă amândoi făceau eforturi vădite de a o ascunde sau măcar să o minimalizeze. Într-o zi Georgeta voia neapărat să se întâlnească cu soțul său, să plece împreună la țară să-și vadă mama care
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454999698.html [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
Astăzi, drag mi-a fost să văd cum româncele au mâncat atât mucenici moldovenești cât și muntenești (în zeamă), unii copii chiar pentru prima dată. Atmosferă a fost destinsă, agreabilă, s-au făcut multe cunoștințe... dar eu aveam totuși o apăsare pe suflet... moartea tragică a unui român, de numai 28 de ani cu o seară înainte, datorită excesului de viteză. Am reușit să vorbesc astăzi cu prietena băiatului, care este în momentul de față la Spitalul General din Larnaca și
9 MARTIE 2014: PĂSTRAREA TRADIŢIILOR ROMÂNEŞTI ÎN CIPRU de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/Veronica_ivanov_9_martie_p_veornica_ivanov_1394583168.html [Corola-blog/BlogPost/350382_a_351711]
-
o adunătură de condei Vopsită în călimara frunzelor de castan Sau o sculptură în gerurile troienite De primele zăpezi ale planetei Ooo, tu, chemare degeaba mă strigi Caravanele mele au ajuns de mult în pustiul Unde oazele au secat sub apăsarea buzelor Ultimilor însetați de libertate Și totuși ele mai vor alergare de urme În stepele copilăriei Cu tunete dezlănțuite de furtuna naivitații Să simtă iar carnea crudă Cum ascultă povești cu năzbatii Scrise de înțelepții templelor Neprihăniti de vraja cuvintelor
EXTRAS DIN MEMORIA REMINIŞCENŢEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430679700.html [Corola-blog/BlogPost/379732_a_381061]
-
satisfacție de amor propriu, el se considera oarecum ca organul accidental, prin care însăși poezia se manifesta, așa că ar fi primit cu aceeași mulțumire să se fi manifestat prin altul”. A treia etapă, etapa de la „Timpul” a fost trăită sub apăsarea grijilor materiale și a epuizării fizice, acum chipul poetului se umbrește treptat. Prins între viața de boem a capitalei și de ziarist, Eminescu este văzut diferit de politicienii timpului. Trecând zilnic pe la Cameră și Senat, el culegea din discursurile lor
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Ce mult ți-ai iubit profesia! Când deschideam ochii și conștientizam realitatea, doream să mă întorc în vis ... Ai plecat! Moartea a fost o trecere la viața veșnică, cea fără de sfârșit. Tăcerea se așternuse definitiv între noi. A urmat acea apăsare a pleoapelor reci, pentru a-ți pregăti somnul lung, liniștit, până după sfârșitul acestei lumi, mâinile pe piept în semn de rugăciune, să te poți ruga încet pentru iertarea păcatelor și pentru odihna ta veșnică ... De câte ori mă duceam la Biserică
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
dor de cineva, atunci... îmi este dor de tine. Dacă spre ceruri gândul mi se va-nălța aș vrea să-ți admire strălucirea sufletului. Dacă uneori inima mi-e tristă, aș dori să mă înveți noblețea suferinței. Dacă voi simți apăsarea vieții aș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta, înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt pereche atunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi. Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspine aș
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 by http://confluente.ro/ligia_gabriela_janik_1432891220.html [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
noastre, de flora și fauna, diferite și ele de ce aveam acasă. Au fost momente sublime, mă desfătam cu singurătatea atât de dorită încă din copilărie. Eram, totuși, sociabil cu lumea nouă, diferită și ea, dar au apărut și momente de apăsare, de dor de casă, de ai mei. Această stare neobișnuită m-a împins la renunțarea vieții mele și m-am apucat să păstrez manuscrisele, ba, mai mult, am început să le adaug la scrisorile trimise acasă. Surpriza a fost mare
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
răi ți-au bătut piroane în fală, Și acum copiii lor, călăi fiind, au vândut a lor țară. Ridică-te, Ioane, ridică-te, Ioane! Și spune-le și învață-i despre țară. PÂNĂ CÂND ? Trup învechit în sânge, Istovit fiind în apăsare, Sufletu-ți fidel din născare Te ridici ca și-un rege. Om căzut într-un ungher de istorie, Culegându-ți fala ta pierdută-n glorie, Devenit un rob al păcatului Jucând piesa, tragedia veacului. Până când, până când, vei sta în beznă
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
eu. Deocamdată am început să fug de lume prin poveștile lumii. Anna: - Ceea ce am scris în seara asta continui eu însămi să studiez. Nu rămân la imaginea vizualizată, la simpla percepție.Toată ziua am fost preocupată, abătută, amețită. Am simțit apăsare puternică fizic și psihic. Știam că va veni "ceva" care să adune tot ceea ce am citit, practicat, studiat în ultima vreme. Poate că este o prostie, poate că nu. Nici eu nu știu.Continui căutările. Ești primul om în fața căruia
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473881985.html [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
ironiei aflăm că poeta își duce existența pe propriul făgaș: Sunt istoria dintr-o filă uitată/ Cu importanța sentimentelor târzii,/ În ochii tăi de aș putea să mă mai nasc odată,/ Doar pe tine, știu: (Te voi iubi!) Cu toată apăsarea tristeții, autoarea își amintește mereu că doar iubirea este cea care îi dă sens vieții. Sunt și poezii în care pulsează setea de iubirea care luminează și dă speranțe. Și pentru astă clipă sunt a ta,/ Tu, iartă-mă de
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Viața iubește vasul în care se-agită -/Inima ce bate singuratic în piept...// Cu toate acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere„. În alte pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
mult când te-ai născut, decât în ce mentalitate ai crescut? Despre cei născuți în comunism se poate pretinde că s-au născut atei?! Am văzut ce frumos și cât de amplu a reînflorit spiritul religios al poporului nostru după apăsarea reală și amenințătoare a polițismului bolșevico-ateu, dacă s-a păstrat tot timpul în căldura ascunsă a familiei! Mutatis mutandis, nici despre unii din generația de acum nu se poate pretinde că s-au născut necorupți. Darul cu generația religioasă, iată
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_leu_1417955295.html [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
așa rece și de ce simțeam că picurii de ploaie ne rănesc, în loc să ne bucurăm de binecuvântarea lor? Dimpotrivă, pe noi ne întristau căci vărsăm lacrimi amare de despărțire... Simt uneori că lumea e atât de grea încât mă copleșeste cu apăsarea ei Aș vrea să găsesc ceva de care să mă agăț pentru a mă îndrepta , dar nu există nimic care să mă ajute și simt cum tăcerile mele sunt ca o răzvrătire. Mi se părea că cerul era atât de
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1401515861.html [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
prevederilor respective, memorandumul stipulând ceea ce se dorește în vederea unei viitoare puneri în practică. Iar criminala paranteza a republicii socialiste trăită de noi vreme de o jumătate de veac în plus față de alții, până la recunoașterea de facto a unui asemenea memorandum, apăsarea unei dictaturi pentru care nu eram decât într-adevăr „supuși”, a condus la exacerbarea birocratică a unor asemenea instituții de stat care se ocupau doar cu administrarea supunerii noastre încât și astăzi, chiar oameni cultivați, specialiști în acele domenii cum
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_sensibilitati_de_corneliu_leu_1354864772.html [Corola-blog/BlogPost/351681_a_353010]
-
răului. În drumul său trecu pe lângă o fântână și gândi să bea oțâră de apă să-i treacă și setea, și spaima cuibărită la inimă. Scoase o ciutură, o-nclină și sorbi câteva guri. Parcă-i luă cu mâna toată apăsarea... Se trase deoparte și se-nchină la crucea troiței de lângă colacul fântânii. În smerenia ei, sărută taman vârfurile degetelor Domnului răstignit, din care se prelingeau, neșterse de vreme, picături din sângele Lui. Plecă apoi. Nu făcu nici doi pași că
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1428821281.html [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
abia după ce sunt bine coapte”. Simțea încă strânsoarea acelor brațe, umezeala sărutărilor. Mai târziu, când poamele se copseseră suficient, ea plecase, iar Florin nu o putuse privi plecând. Nu se potrivea ceva! Ea era la Cluj, el rămăsese acasă. O apăsare cruntă pe piept îi tăie aerul și îi întunecă privirea. Peste durerea sufletului, se aruncă, sălbatică, durerea trupului. Lacrimile îi porniră șuvoaie, singure. Nopțile la stână, cerul e limpede, plin cu stele strălucitoare, care par să fie gata să-ți
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Acasa > Poezie > Imagini > FANTASME SE PICTEAZĂ PE RETINĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Decor în negru, de sunete pictat, A nopții apăsare o destramă. Un răsărit ce ziua prinde-n ramă, De razele de soare-i desenat. Se recompune verdele-n albastru, Când patriarhul cerului privește Și prin pădurea deasă risipește, Ca miez fierbinte galbenul de astru, Se conturează creste pe fundaluri
FANTASME SE PICTEAZĂ PE RETINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1437211926.html [Corola-blog/BlogPost/344000_a_345329]
-
nu spui aproape nimic sau să expui o mică (sau o mare) prostie. S-a scris în Biblie: „La început a fost cuvântul”. Azi s-ar putea adăuga: „La sfârșitul sfârșitului va fi tot cuvântul”. Sau, poate, doar o „simplă” apăsare pe buton! ---------------------- Zoltan TERNER Israel, 24 februarie 2017 Referință Bibliografică: Zoltan TERNER - DESCHIDE GURA ȘI VORBEȘTE / Zoltan Terner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2249, Anul VII, 26 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zoltan Terner : Toate Drepturile Rezervate
DESCHIDE GURA ŞI VORBEŞTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1488063401.html [Corola-blog/BlogPost/368359_a_369688]
-
mine trup înainte de a rupe lupii ultima fașă de carne cu care mai atingeam aerul aerul tău sunt liniște acum seara nu mă mai amenință cu împăduriri despuiate din care să curgă noapte noapte noapte noaptea devenit eu eu singura apăsare din pământ neastupată cu genunchiul cuiva îmi strig mâinilor tăceți foarte subțire și sticlos cuvîntul a ramas în sufletul meu să șteargă urmele absenței să îmi închege sângele în forme de piatră neșlefuită înainte de a trece prin mine ultima zicală
STAREA DE TINE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Starea_de_tine_george_adrian_popescu_1372212929.html [Corola-blog/BlogPost/346177_a_347506]
-
Nimeni nu poate spune ca râsul lui Lucian, homeric (poate chiar isteric), de descătușare, de la sfârșitul cărții Omul care vine din Est (Editura Mașina de scris, București 2012, 287 pp.) nu este râsul unui om eliberat de toate apăsările unei vieți trăite, din păcate, sau poate din fericire pe viu, pentru că, de fapt, personajul ei principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuși, paiața râde de-o paiață. Autorul trebuia să scrie această carte ca să se elibereze de
Dan Ghițescu – omul care vine din est by http://uzp.org.ro/dan-ghitescu-omulccare-vine-din-est/ [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
unei vieți trăite, din păcate, sau poate din fericire pe viu, pentru că, de fapt, personajul ei principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuși, paiața râde de-o paiață. Autorul trebuia să scrie această carte ca să se elibereze de apăsările unui trecut, dar și de apăsările unui viitor incert, sperat, dar nu neapărat luminos. Este râsul unui om care, după experiența cu suișuri și coborâșuri a unei vieți plină de peripeții și de riscuri, ajunge la concluzia, care-i lasă
Dan Ghițescu – omul care vine din est by http://uzp.org.ro/dan-ghitescu-omulccare-vine-din-est/ [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
poate din fericire pe viu, pentru că, de fapt, personajul ei principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuși, paiața râde de-o paiață. Autorul trebuia să scrie această carte ca să se elibereze de apăsările unui trecut, dar și de apăsările unui viitor incert, sperat, dar nu neapărat luminos. Este râsul unui om care, după experiența cu suișuri și coborâșuri a unei vieți plină de peripeții și de riscuri, ajunge la concluzia, care-i lasă un gust leșios, ca un fel
Dan Ghițescu – omul care vine din est by http://uzp.org.ro/dan-ghitescu-omulccare-vine-din-est/ [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
Jumătățile de măsură nasc jumătăți de măsură. Un rotund va naște întotdeauna un rotund mai mic, și altul și altul, în cercuri concentrice precum apa. Întreaga scriere, chiar dacă nu ar fi fost intitulată astfel, conferă un aer de tristețe, de apăsare, de înfrângere și de neputință. Așa cum se confesează, autoarea scrie sub impulsul dorului pentru persoana iubită, mai bine zis, sub impulsul absenței. Lumea se învârte în jurul acestei iubiri (imposibile?) și de aici deznădejdea. Aproape obsesiv se reia fraza, ori măcar
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]