894 matches
-
Doamne, cum de nu mi-am dat seama, că toate acestea clipe sunt pentru mine? Cum am putut să trec, și-n egoismul meu, să nu vad tot ce-i frumos și mă înconjoară? Ridic capul și merg cu pas apăsat, pe care-l aud doar eu și-mi umplu plămânii de mirosul teilor și las vântul și soarele de primăvară să mă îmbrățișeze, și binecuvintez aceste clipe pline de magie și mă bucur că exist! Am fost om, dar viața
CLIPA PENTRU TINE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Clipa_pentru_tine_silvia_katz_1378055240.html [Corola-blog/BlogPost/340542_a_341871]
-
mă încrunt, însă văzând un bătrân neajutorat mi-am spus că, până la urmă, nu s-a întâmplat nimic grav și accidente se pot întâmpla oricui. Până la urmă m-a răcorit puțin. Abia când mi s-a adresat pe un ton apăsat (cu vocea lui inconfundabilă) cu „iartă-mă, eu de fapt voiam să te fac atent să nu verși tu paharul”, am realizat cine era, moment în care mi-a smuls un zâmbet și am răspuns că nu este nicio problemă
„Un pahar cu apă pentru un bătrân în suferință...” Zâmbetul trist cu care Mircea Albulescu a ieșit din lume by https://republica.ro/iesirea-din-lume-ultimele-ore-din-viata-actorului-mircea-albulescu [Corola-blog/BlogPost/338607_a_339936]
-
lume de tot felul și de prin toate orizonturile Bacăului, României, Europei..., Autogara. Aici e un han modern. „Hangiță” e, de fapt, Irina, frumoasa fată, cum nu și-o poate închipui nimeni, dacă nu o vede! Noi, în săraca Românie, apăsată tot mai greu, nimic altceva nu avem mai mult decât barurile și restaurantele. Ele sunt la tot pasul, la marginea a toate drumurile. Dar ca în Autogara Bacău, la Irina, puține-s! Oricât ar umbla prin gări, autogări sau răscruci
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
până la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calitățile înăscute ale lui Ovidiu, precum și toate câștigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1472153187.html [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
care o rabdă și cei care o petrec. Unii au legate de picioare pietre de moară, cu lanțuri greu de rupt! Sunt ca niște cocostârci triști, sunt suflete pustii, ca niște cumpene bătute de vânt la marginile câmpiilor! Tot mai apăsați și mai părăsiți de sus, n-ar mai vrea decât să aibă cu ce-și crește copii și cu ce să-și cumpere bătrânii medicamentele râvnite ca pietrele rare! S-a ajuns să se trăiască de azi pe mâine, tot
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Dring_mihail_lupu_izbanzi_aurel_v_zgheran_1372168719.html [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]
-
Scri-i-tor! Scri-i-tor!” Cei de pe margine, în mod intenționat, preluară imediat scandarea cuvântului pe care Solomon îl rostea cu mare mândrie zâmbind a izbândă: - Scri-i-tor! Scri-i-tor! Scri-i-tor! - scanda mulțimea acompaniind ritmul din palme, în timp ce matahala se apropia cu pași lenți și apăsați, ca un gâde spre victimă, cu ochii însângerați. Fiecare pas al lui Jery ridica tonul celor care scandau cabotinic, la o cotă mai înaltă, apoi și mai înaltă, până ce matahala ajunse, în cele din urmă, la o jumătate de pas
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
ne urgisească și copilașii! Mai urmară câteva replici, iar când deja primul conflict din viața lor era pe cale să izbucnească, deodată bărbatul o cuprinse gingaș cu brațele de mijlocel, o lipi de trupul său și fără nici un cuvânt o sărută apăsat și lung. Fata abia reuși să răsufle câteva secunde că un alt sărut îi asaltă buzele. Cuprinsă de vraja plăcerii își înmuie nervii și zâmbind șăgalnic, îi zise: - M-a cuprins furia la gândul că vei rătăci prin pădure alături de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
ochii și a strâns cu putere pleoapele din cauza amețelii și durerii ce o simțea la cap și picior, încercând să realizeze ce i se întâmplă. Totul a fost neașteptat și s‑a petrecut fulgerător. În acel moment, o voce bărbătească, apăsată, plină de răutate, aproape de urechea ei, a articulat câteva cuvinte de amenințare: - O vorbă dacă scoți, ești moartă, nenorocito! Paralizată de frică, a simțit doar cum i se smulge telefonul din mână și, parcă în același timp, portiera închizându‑se
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
de metal prețios. Purta o rochiță roșie strălucitoare ca flacăra focului, ce-i scotea în relief fragilitatea și grația corpului tânăr și armonios construit de natură, cu un bust bine conturat și dezvoltat, ce tresărea continuu în ritmul pasului său apăsat și hotărât. În păr avea un micuț buchețel din flori roșii realizate de un designer talentat, care îi dădea o notă exotică și se asorta plăcut cu rochița sa elegantă. La vederea fetei, Cris a rămas uimit. Nu-i venea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405520483.html [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
liric al acestui definitiv poet stă dovada. Vasile BURLUI, după cele două volume lecturate cu maximă atenție și plăcere, semnează din start ca un poet de marcă, de o mare modestie, o voce adevărată. Poetul devine magicianul propriei sale vieți apăsate de luciditate, care este și suferința sa secretă. Este un poet al demistificării timpului, al ridiculizării acestuia- așa cum victima desfide în mintea sa călăul. În ''Philemon și Bancis'' sunt trei teme interogatorii, plăcut inegale: dialogul cu sine, cu cititorul și
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_este_ca_toti_poetii_mar_pompiliu_comsa_1334422618.html [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
ar trebui să o avem nu doar pentru a menaja sensibilități sau a respecta codul bunelor maniere, ci și pentru că demersul nostru poate fi riscant, ca un bumerang care ni se întoarce în față. Se aud azi intervenții de corectare apăsată a celorlalți, făcute de persoane care ele însele se exprimă greșit. Corectarea celorlalți, în special în cadrul exprimării orale, este pe cât de ridicolă, pe atât de temerară. Ar trebui să fim infailibili noi înșine, ca să ne putem aroga dreptul de instanță
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți by https://republica.ro/de-ce-nu-este-recomandat-sa-corectam-exprimarea-celorlalti [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
pe vârful mirării. M-am născut în decorul unui străin, expulzată de țipătul infernal al materiei. Am înfipt mâinile, precum o criminală, în pleoapele adevărului, în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe demente și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt în mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_s_ciobul_schilodit_pe_fruntea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
ca puhoaiele turce, noi suntem prieteni, dar, bieți copilași Te privim și ne arde, smochin plăpânjor, ce bine îți stă înmugurit; E sigur că Mirele-ți va apare să-ți ridice ocara, popor pedepsit. Istoria doare, prezentul vorbește în grai apăsat, lămurit, Ierusalimul încă dormitează, dar în pustie smochinu-a-nfrunzit, Noi te-am văzut. Urările noastre de bine, cetate a Marelui Împărat Pace-ntre zidurile tale, Shalom, cetate ce zaci încă-n păcat ! Te urgisește încă mânia ce cuprinde în horă rabini
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_unui_pelerin_visator_la_zidul_plangerii.html [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
să stau pe gânduri, i-am replicat pe un ton ridicat: - Da? Dar, dacă aș striga „Jos Ceaușescu!”? Tăcere mormântală... Asistentul m-a fixat cu privirea preț de câteva secunde bune, după care mi-a spus cu voce joasă, dar apăsată: - Nu știu, nu mă-ntreba, nu te cunosc! Referință Bibliografică: UN STUDENT PROBLEMĂ / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1427392742.html [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
cineva..., a îngăimat Valentin îmbrățișând-o cu privirea. - Sssst! Nu vorbi, ca să auzim, a șoptit Olga și s-a răsucit încet către el cu buzele pregătite pentru sărut. A primit-o cu brațele deschise și a sărutat-o lung și apăsat, pătruns de emoție și dorință, stârnit de ruga ei exprimată cu privirea și gura ușor întredeschisă. "Doamne, suntem nebuni amândoi și mai mult eu decât ea. Dar cât e de frumoasă! Ce trup și ce sâni și cât de dulce
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_9_.html [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
ma ascundeam Într-o capita sau în lan De grâu, cu boabe aurii Cu cartea lui la căpătai Privind înaltul cerului Albastru de seninul lui. Mi-e tare dor acum de Putna, Cu pietrele aspre de rău, Călcate sub pași apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Privind și gândind cu alean Aceea minune „Sară pe
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Dor_de_poet_rodica_elena_lupu_1389851195.html [Corola-blog/BlogPost/342102_a_343431]
-
baciul Ioan îi crescuse de mici, alăptându-i și îngrijindu-i ca pe copiii lui. Știa că vom veni, așa că ne aștepta semeț în fața stânii. Cum ne-a văzut nici nu a așteptat salutul nostru că vocea lui domoală și apăsată s-a auzit în ecoul muntelui: No, seară-bună, bine ați venit dragii mei. Apelativul dragii mei este un semn de mare prietenie și apropiere sufletească în graiul omului român de la munte și, în special, al ardeleanului. El gândește mult până
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
ce vrei tu să mă întrebi. În timpul mesei, nu a scos nimeni niciun cuvânt, se auzeau doar lingurile de lemn care loveau străchinile frumos ornamentate, din lut ars, desfacerea cepei de frunzele uscate care fâșâiau sub degetele noastre și plescăirea apăsată a unchiului Mărin. Baciul s-a ridicat și a coborât în pivnița pe care și-o săpase în dreapta ușii de la intrare, în interiorul casei, acoperită cu un chepeng din scânduri, peste care erau bătute, pentru a forma o placă sigură, altele
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
pasionat de creșterea păsărilor! Porumbei, prepelițe, păuni și câțiva fazani, chiar. Numai eu bântui pe aici ca o nălucă, fără nici un rost anume! sesiză Lea, întristându-se brusc. Carlos alarmat o luă de braț, distrăgându-i atenția cu un sărut apăsat și pasional. Dacă nu o luăm din loc, mă tem că vom naufragia inevitabil pe bancheta aceea cochetă și nici chiar toate tufele de trandafiri din parcul acesta, nu ne vor putea ascunde privirilor indiscrete. Hai să controlăm dacă nu
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1492117061.html [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Numai_poetul_mihai_eminescu_rodica_elena_lupu_1389701594.html [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
izbutite ale volumului ,,Izvoarele” se intitulează ,,Stâlpul” și este un autoportret, abia întrezărit, al delicioasei autoare, Cristina Mariana Bălășoiu. Cu vibrații fierbinți, roș-galbene-portocalii, specifice ochilor ce te privesc din celebrele troițe ale lui Ion Țuculescu -, poema ,,Stâlpul” începe în pas apăsat, de ciuleandră: ,,Tu ești stâlp, în astă lume,/ Să fii de folos... - anume/ Să stai să-mi numeri stelele, în noapte,/ Să nu-mi spui că visul meu este departe.// Să mă alinți, de câte ori am nevoie,/ Să-mi dai tot
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
a întins mâna Soniei pentru a pecetlui înțelegerea. Femeia i-a prins mâna și a reținut-o mai mult decât trebuia. Bărbatul a privit-o în ochi, apoi a dus fără grabă, mâna la gură și a depus un sărut apăsat. Femeia a lăsat capul pe spate, așteptând ca buzele lui Eugen să o sărute pe gura. Îl plăcea, dar gândul ei era la patron, Pupezescu era dragostea ei, prima iubire, omul care o făcuse femeie, până acum el fusese o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1475420463.html [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
la Zăvoia, cu alți prieteni. Valeria îi vindea tablourile iar bunicul avea mare încredere în ea. Îi depunea banii într-un cont, acolo. Nu știu însă ce sumă deținea. Gândul comisarului fugi spre biografia pictorului. - Perfect! Pronunță pe un ton apăsat, comisarul. Ai numărul de telefon al scriitorului? - Da. - Cu siguranță vom afla amănunte din manuscrisul acestuia. Depinde pe ce aspecte s-a bazat mai mult. În curând apăru menajera. Și ea făcea parte dintre protagoniștii dosarului abia început. Când dădu
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_iii_gina_zaharia_1360002440.html [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
încurcat ca un ghem de mohair. -Abe, m-am hotărât. Dacă expoziția are succes, aș dori ca un procent din vânzări să meargă spre donații și fundații de caritate! Numai așa semnez contractul. S-a sprijinit intr-un cot.. Sărutul apăsat, prelung, fără sfârșit, era plin de tandrețe: -Minunat! L-am cuprins în brațe, îndeplinind un moft...mi-am lipit buzele de vena groasă de sub ureche sărutând apăsat. *** Era târziu. În holul mare încercam să ne despărțim fără scene lacrimogene. Unul
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
Ce în zbor îl alergam Și de pașii mei lăsați Prin livada de pe deal. Dor în lacrimi curg pe poarta, Unde urma mâinii mele, Mai mângâie și acum, Mâna maicii singurele. Dor îmi e de mă sugrumă, Dor nebun și apăsat, Dor de ușa, unde maica, Mă striga pe înserat, Vai ce dor, ce sete-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1471550351.html [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]