8,321 matches
-
rămas din cele câteva zile în care i-am fost în preajmă. Prima. Stăm singuri la o măsuță în barul hotelului Howard Johnson. Vreau să știu cum se poate scrie atât de mult (și de bine!) într-o singură viață, aparențele omului de lume - călătorii, interviuri, petreceri cu prieteni - fiind în același timp salvate. Scriind zilnic, scriind pur și simplu zilnic. Când sunt acasă, lucrez de la 11 dimineața la 6 seara, zi de zi, cu o singură pauză scurtă pentru un
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
rămînă din noi, în zilele și în nopțile timpului, o urmă cît de ape albe în ape, cît de goale oglinzi în oglinzi." Adică nimic. Dar un nimic fistichiu, pe care să-l poți, oricînd, privi fără vane dezamăgiri. Nimicul aparenței, care nu se prescrie, și care nu atîrnă la destin, fiindcă ,în fiecare clipă este cuprins ceva care nu se face trecut și care-i prisosește soartei." Un simplu joc, un amuzament de vîrstă barocă, din care Petru Creția face
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
că nu vede în culoare, asemenea lui Tițian, scopul ultim al picturii. Iar Tintoretto, care era fiul unui fabricant de vopsele, i-a răspuns acestuia destul de simplu: , se găsesc, gata pregătite, la Rialto". Citez acest schimb de replici, doar în aparență ironic și despre care nici măcar nu se știe dacă s-a petrecut cu adevărat sau dacă e doar o legendă, pentru că tocmai am terminat de citit o carte despre relația dintre om și simbol. Aș fi putut să încep altfel
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
vorbirii - unul credibil? Există apoi un moment Cassirer, unul Huizinga, un moment Panofsky. Un alt capitol dezvoltă înțelesurile vechiul radical grecesc per și vorbește despre simbolismul limitei în artele plastice. Gabriel Liiceanu inventariază patru sfere semantice ale vechiului radical, în aparență contradictorii, și propune termenul de peratologie pentru a desemna ,aura metafizică" a acestui semantism contradictoriu. Va descoperi cititorul în carte o interesantă descifrare a sculpturii lui Brâncuși, făcută din această perspectivă. Ultimele două capitole sînt dedicate momentului Nietzsche și momentului
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
Noica subliniază că și Eminescu a pornit tot de la un basm. Ca atare, spre deosebire de cel de-al doilea Heidegger, referințele literare ale lui Noica nu sunt surse solemne, din cultura înaltă. Dimpotrivă, ceea ce este avut în vedere este ceva în aparență umil și simplu: basmul. Să nu uităm însă că și primul Heidegger abordează ceva deopotrivă de umil: o ,fabulă", la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar la un geniu anonim și imemorial
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
iar seriosul spuselor sale este cu atât mai important cu cât el este mai mascat de caraghioslâcul și de comicul său. Interpretarea lui Dragomir vine așadar să ne atragă atenția asupra acestui mesaj, asupra acestui tâlc care zace ascuns, sub aparența rizibilului, în comediile lui Caragiale. Putem considera așadar că în acest aspect rezidă o anumită similaritate cu cel de-al doilea Heidegger, cel care vede în dialogul cu poeții tălmăcirea unui sens esențial și ascuns. În sfârșit, să ne întrebăm
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun sau pe pat: ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta în loc, respirînd sonor - era chiar el, în prima copilărie, sau altcineva
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo frunză din prim-plan tresărea abrupt, ca de o revelație sau de-o spaimă, eliberată de greutatea picăturii ce o covîrșise, reașezîndu-se într-o nemișcare mai înaltă" (CXXXV). într-un univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege: ,te crezuseși un tînăr poet, o speranță pentru literele românești... dar băbuța din colțul străzii, care n-avea curajul să cerșească, ci doar stătea în drumul oamenilor, privindu-te numai, văzuse ce văzuse..." (XXXVIII). Cuvintele ele însele sînt
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
imaginile, care, la rândul lor, depind direct de subiect. De aici dubla impresie pe care o inoculează un astfel de tip de documentar: cum că vezi lucrurile de sus (cartezianul punct de vedere al lui Dumnezeu), o perspectivă omniscientă în aparență. Abia la sfârșit îți dai seama că există delimitări clare ale viziunii și că ai rămas cu întrebări neelucidate. Datorită temei alese dar și abordării, documentarul în cauză nu suferă de acest defect, ci e un epitom al ,cunoașterii situate
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
în repetate rînduri muzica, mi-am dat seama că cei care au interpretat opusurile sale ca fiind genuri clasate, datate, reînviate, cu forma lor, cu apartenența lor la clasicism sau romantism, cu feelingul lor specific, s-au lăsat înșelați de aparențe. într-o vreme în care tot ce putem facem este o muzică a epuizării (cum ar spune Bart), Dieter Acker renovează, rescriind perspectivele vivante și funcționale de altădată. Muzicile sale ilustrează straturi ale unui imaginar melancolic în care sunt readuși
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
asta. Ulcerul se tratează astăzi mai lesne decît blenoragia. Iar ridurile sînt doar un disconfort firesc care vine odată cu bătrînețea. Dacă-i întrebi, unii nici nu mai știu pentru ce studiază. Sînt multi care-și închipuie că dă bine. Dar aparențele înșală. Dacă te plimbi afectat pe plaja din Vama Veche mototolind în mînă o broșurica Galimard și comentînd acid castelul noului Mitocan, o să te trezești creditat în alb că absolvent de Litere sau Arhitectură. Dacă n-o să fii în stare
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
banal: într-o competiție deschisă cu o sărbătoare laică, cum este cea de 1 mai, Biserica va fi făcută KO încă înainte că meciul să înceapă. Aparent, Biserica nu a putut evita această confruntare și își accepta resemnata soarta. Dar aparențele înșală: sunt dintre cei care își mai aduc aminte de nenumăratele îndemnuri la unificare pe care defunctul Papă Ioan Paul al II-lea le-a adresat bisericilor ortodoxe. Unul dintre punctele de dispută era dată sărbătoririi Paștilor: în ciuda unui elementar
1 mai 2005: No volare Resurrection! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83073_a_84398]
-
socotind că libertatea nu e numai un drept, ci și o obligație, nu e normal să înlăturăm orice tabuizare? Am mai putea nutri simțămîntul unei libertăți autentice acolo unde ne împiedicăm de prefabricate ale judecății, fie ele și avînd o aparență "onorabilă", din care derivă cutuma complezenței? Spre cinstea d-sale, dl. Mihai Zamfir nu pregetă a incrimina comportamentul Bisericii Ortodoxe Române, care, în duhul deloc invidiabil al fundamentalismului, se năpustește furibund asupra unui adversar mai curînd inventat decît real și
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt străbătute de obsesii constante care le dau cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii, fie de onestitate), a pretențiilor de accesibilitate a teatrului, a teatrului bulevardier primar
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
literar ale cărui reguli le-a fixat oficialitatea din anii de imediat după ascensiunea lui Ceaușescu (și n-au mai putut fi clintiți cînd Ceaușescu însuși a regretat libertățile inițiale sau, mai bine zis, n-a mai avut nevoie de aparența de democrație din anii '60), sau scriitorii au profitat de laxismul ideologic din interregnul Dej-Ceaușescu și au stabilit reguli pe care oficialitatea și cenzura n-au vrut să le strice la început, iar mai apoi n-au mai putut. Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
fi omis ceva notabil, fără regrete cum că am fi comis o nedreptate. Odată ce pătrundem în teritoriul dramelor oferta devine mai bogată: vom întîlni drame psihologice ar spune ei, drame casnice am considera noi (vezi Infidelă), drame de război în aparență, drame pur și simplu în esență (vezi Am fost cîndva soldați și tineri). în această ordine vom prezenta succint cele două titluri amintite. La prima vedere Infidelă este un film centrat pe adulterul unei femei căsătorite care își redescoperă feminitatea
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
stilului", din care ia naștere ritmul ce animă parada măștilor care-l preocupa în chip fundamental pe marele dramaturg. Spectacolul nu atinge însă tocmai acest centru nucleic al piesei, nu-i explorează și nu-i exploatează ambiguitatea, minimalizează raportul dintre aparență și esență în jurul căruia se organizează de fapt neîntrerupta goană a personajelor unul după altul, goană ce reprezintă principiul însuși de coeziune a textului. Sunt oarecari semne că Ion Sapdaru a încercat, cel puțin parțial, să-și susțină scenic ideea
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
să observați că toate aceste sondaje nu sunt interesate să afle părerea cetățeanului. Ele au drept scop manipularea lor. Induse meșteșugit, ideile care l-au determinat astăzi pe Adrian Năstase să iasă în prim-plan și să le dea o aparență de realism ("chiar sondajele cer ca dl. Iliescu să mai candideze", a rostit fără să clipească premierul, de parcă sondajele s-ar autogenera!) există de multă vremea în mintea celor mai nesătui dintre toți stăpânii țării, de la fanarioți încoace. Deocamdată, Ion
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
Cătălin Constantin Ce mi-e drag nu mi-e urît. Formularea, în aparență tautologică, e extrasă dintr-un text de poezie populară și e aleasă de Lucia Terzea-Ofrim ca titlu al cărții sale de curînd apărută la Editura Paideia. La prima vedere subiectul nu pare tocmai agreabil: urîtul, între categorie estetică și stare
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
înaintea lui nu sînt niște actori în carne și oase. Cultural vorbind, e împlinit visul lui Maeterlinck, de la 1890, de a înlocui, în teatru, ființa umană "cu o umbră, cu o proiecție de forme simbolice, cu ceva care să aibă aparența vieții fără să aibă viață" (Maeterlinck parcă definește, aici, cinematograful ce avea să vină!). Emoțional vorbind, pariul e cîștigat: "minimalismul" regizoral (psalmodierea unui text, capete imobile, în întuneric) are un efect răvășitor. Tehnica se sublimează într-un poem al anxietății
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
lunii"), romane ("Frost" - "Înghețul", "Die Ursache" - "Cauza", "Der Keller" - "Pivnița", "Der Atem" - "Respirația", "Die Kälte" - "Răceala", ""Holzfällen" - "Tăietorii de lemn", "Auslöschung" - "Stingerea", etc.), piese de teatru ("Der Stimmenimitator" - "Imitatorul de voci", "Der Weltverbesserer" - "Cel care îndreaptă lumea", "Der Schein trügt" - "Aparențele înșală", "Einfach kompliziert" - "Simplu complicat", "Heldenplatz" - "Piața eroilor" etc.). Sălbatic crește floarea mâniei mele și fiecare vede ghimpele care înțeapă cerul din soarele meu picură sânge crește floarea amărăciunii mele din această iarbă care îmi spală picioarele pâinea mea o
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
Scriem mereu aceeași carte" Trebuie să înțeleg că ai gîndit tot timpul această a doua carte ca fiind destinată publicului românesc? Nu sînt prima care am spus că scriem în totdeauna aceeași carte. Am descoperit și eu asta. Numai în aparență subiectele sînt diferite. Există un fir curgător, pe care eu îl simt. De exemplu, în prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în care indici, cu precizie, gramajul și în care scrii "mămăliguța se face
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
târziu aveau să-i apară primele volume ale celebrei Standard Edition, oferă publicului de limbă engleză o a doua versiune a celor Trei eseuri. în ceea ce privește edițiile românești, el a fost tradus pentru prima dată la Editura Pasărea Măiastră (după toate aparențele, din limba franceză) imediat după '89. în 1994 cititorul român beneficiază de o nouă versiune, semnată de Leonard Gavriliu, de această dată după originalul german și la Editura Științifică. O dată cu traducerea de la Editura Trei, realizată în premieră chiar de către un
Freud, reeditat by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15289_a_16614]
-
în tablă, calde și friguroase în aceeași măsură, și chipuri, o lume halucinantă de chipuri adormite pe crucile nimănui (,,Arta lui Florin Mitroi nu este un joc secund, fac eu iarăși puțină arheologie în propriile-mi texte, o reprezentare a aparențelor, o simplă flatare a iluziei și a tranzitoriului, ci o formulă de comunicare directă cu arhetipul, de încarnare a ideii pure. Mitroi nu pictează obiecte, el developează noțiuni. Opțiunea sa pentru un atemporal spirit al clasicității, în care importante nu
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
univers cu siluete ale căror contururi devin din ce în ce mai estompate); un spațiu în care comerțul predomină pînă la saturație, în care "I'm a material girl" nu este numai o melodie a Madonnei (cu haz citată în film); o lumea a aparenței în care sentimentele se află întotdeauna în spatele cortinei (aici atît la propriu cît și la figurat) ori într-o ieftină cameră de hotel cinic intitulat "L'amour". Leit-motivul filmului, al vieții înseși este "The show must go on" ceea ce ne
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]