67 matches
-
Mihailopol - bazat pe corespondența celor doi și pe referirile din "Jurnal" - Leni Caler și Mihail Sebastian sînt puși, împreună, pe scenă, ca două personaje ale unei ficțiuni alimentate, cîndva, de viața însăși. Vocile lor, prezențele lor, amintirile lor, acutele sentimente, aparteurile fiecăruia. Pare o poveste-confesiune în care Leni Caler aduce trecutul, mai exact, episodul relației cu Sebastian, în prezentul bătrîneții sale. Ca și cum și-ar răsfoi propriul jurnal. Dialogul dincolo de timp estompează superficialitatea ei de odinioară. Precum și perspectiva asupra pasiunilor, iubirilor, trădărilor
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
incizia în materia istorică, în culisele Curții Vechi, pictură caracterelor și moravurilor șunt calități inegalabile în textul lui Rigas. Ele șunt amplificate prin coloritul lingvistic: turcisme și vocabule românești dau relief plastic monoloagelor sau replicilor; că și, de altfel, dozarea aparteurilor, comentariile de subsol ale autorului, conferind un pigment salvator ținutei pe alocuri didactic-expozitive. Curios, acest mic joc satiric - cu sarcasmul, fierea și cîteodată nuanță să exasperata - pare a ține mai degrabă de literatură noastră (chiar dacă scris în altă limbă!) într-atît
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
cele din urmă, să piardă controlul în universul atemporal și lipsit de spațialitate al Ficțiunii. De altfel, sarea și piperul cărții sunt date de fragmentele metatextuale (confesiunile directe făcute de narator cititorilor, în buna tradiție a literaturii medievale), de micile aparteuri, fără de care, probabil, nimeni nu ar fi înțeles nimic din această scriere. Combinația de document și ficțiune este explicată cu ironie postmodernă, într-un stil ce parodiază tânguirile vechilor cronicari: "Și iată-mă iar pus la cazne. Iubite cititor, câtă
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
două mari volume de eseuri ale lui Wagner. Elemente tematice disparate în cele două scrieri reapar încorporate în discursul romanesc sub forma unor contrapuncte: comentariile scurte, glosele cînd îngăduitoare cu personajele cărții, cînd ironice sau chiar sarcastice, ca într-un "aparteu", conferă romanului un statut aproape scenic și, pe alocuri, programatic. Efectul este congruent cu subiectul romanului, extras dintr-o întîmplare reală petrecută în urmă cu zece ani. Autorul își ia precauțiile de rigoare și menționează în prolog că orice asemănare
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
un subsol străbătut de țevi, cabluri, cu coridoare, camere și mobilier identice. În lumea cenușie, umbrele apar proiectate pe paviment, pe ziduri, ca în teatrul Nô, ele cresc amenințătoare sau reflectă o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este cenușiu și prăfos, o lume lipsită de culori, de viață, artificială. Și de neuitat, scaunul de tortură aflat la capătul unei punți metalice suspendat în mijlocul unui furnal dezafectat, scufundat într-o lumină difuză. Leitmotivul filmului îl reprezintă muzica
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
o formă rafinată de spectacol al cărui metteur en scene este, de data asta, Helmut Sturmer. Fotografii mari, asamblate pe suporturi de lemn, luminate poetic, subliniind, astfel, poezia luminii decorului din imagine, ansambluri de schițe, ele însele un fel de aparteu al scenografului cu libertățile interioare, aventuri savuroase ale graficii și caricaturii dublate de scurte comentarii pline de haz, ironie și autoironie, schele din fier greu pe care stau, ca într-o vitrină, măști grotești din spectacole, păpuși enorme surprinse, parcă
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
care își văd efortul didactic inutil. Laurent Cantet pornește de la o realitate care se oferă ca subiect mai degrabă documentarului, și deloc întâmplător, filmul său va purta această amprentă de cineverité, cu dezbaterile în "cancelarie", cu desfășurarea unor "lecții", cu aparteurile de pe coridoare între colegi. Cele două planuri alternează și regizorul face ca ele să se intersecteze, să intre chiar în conflict, fără ricoșeuri teziste, acele prefabricate mulaje educaționale despre emanciparea elevului de culoare excepțional căruia un profesor inspirat îi valorifică
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
Leon Leh Beynar), medievist ca formație, profesor universitar, fost luptător în Armia Krajowa și în brigăzile antibolșevice, semnatar în 1964 a „Scrisorii celor 34”, devenit incomod pentru „organele” mereu vigilente, nu atât prin cărți incendiare, subversive, cât mai ales pentru aparteurile ironice și critica deschisă împotriva cenzurii. S-a speculat că cea de-a doua soție a sa a fost agent al poliției secrete, iar apariția filmului în Polonia a condus la un proces intentat de către aceasta pentru retragerea filmului pentru
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
o țară prea mică”. În acest complex se varsă însă și ceea ce Adrian Marino numea „complexul Dinicu Golescu”. Interesant e faptul că Vartic însuși vădește, nu o dată, că nu s-a desprins de acest ultim complex, exteriorizîndu- l în mici aparteuri militante cu parti-pris-uri regionaliste, „ardeleniste” și „central-europene”, ca de exemplu în capitolul „Prusia” de la granița Kakaniei, de pus în relație cu eseurile post-habsburgice ale lui Kundera și Magris, ale lui Cornel Ungureanu și Livius Ciocârlie. Nostalgia Imperiului austroungar manifestată de
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
două chestiuni (arzătoare și arătoase), Femeia și România, vor fi radiografiate din perspectiva seducției și a eternului feminin, într-o tentativă de a identifica sâmburele eșecului, al „mortalității” care se ascunde în niște premise doldora de excelență. Recunosc, într-un aparteu, că demonstrația convine parțial ideii mele despre feminitatea limbii române, întemeiată pe extraordinarele infinitive lungi (amestec de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
de gargui, prozatorul se ferește de judecăți. Introceptivii sunt o variantă specială de conceptivi. Ei mută instrumentarul în interior și mizează alb pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că la capătul
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Ana Aslan, Ana Lugojana, Ana Blandiana, Regina Ana, Sfânta Ana. Cum se poate deduce deja, e un prilej numai bun de a scrie un mic compendiu de istorie românească, întrerupt de considerații larg culturale, dar fără a lăsa deoparte micile aparteuri subiective („în această «altă Lume» a Anei Blandiana, eu mă simt ca la mine acasă”). Mai aflăm și că pretextul a fost o provocare din viața publică: ce chip feminin ar merita să fie imprimat pe bancnote? Tot astfel, în
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând să-și destructureze lumea ficțională abia conturată, în loc de a o construi și omogeniza. Vedem în paginile cărții - de un curat postmodernism - numeroase aparteuri, glisări de perspectivă, scene reluate din unghiuri și la momente diferite, relativizări și ambiguități voite. Lipsesc, în schimb, personajele pline, adâncite caracterologic, autonome prin fondul și expresivitatea lor. Meritoriu sub mai multe aspecte, La belle Roumaine nu e totuși romanul
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
s-a inspirat pentru personajul său Artaserse din viața Regelui Artaxerxes I al Persiei. Povestea este superb scrisă, iubirea nu pare doar, ci chiar este mai presus de orice, mai presus de complicități și trădări, de îndoială, de minciună, de aparteuri, de interese mici sau mari, de putere sub orice formă. Pasaje minute despre om și umanitate, despre fragilitate, despre ce înseamnă datoria și morala. O operă barocă de o intensitate profundă, plină de senzualitate, de pasiune și de dorință,o
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Bnicolae Băciuț, personalitate de prestigiu a literelor și culturii târgumureșene (editură la care am avut și eu bucuria de a scoate 7 din cele 9 cărți de poezie ale mele). Cărțile amintite, create în parageneză sunt în bună măsură un aparteu, o replică pentru sine, dar și lecții pentru cititori. Înaintea zodiei racului, din care provine ilustra noastră autoare, Doamna Mariana Cristescu și-a făcut sieși un splendid buchet de alese flori de talent, erudiție, competență în fața cărora tronează ca o
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
procedeu folosește Nicolae Breban în romanul „Buna Vestire” în care se întreabă mereu (întrebându-l pe cititor, în același timp): „Ei, Brebane, acum să te văd ce mai faci? Îl omori pe erou sau nu?” Sau în notațiile de Jurnal, aparteuri de felul: „Ce voiam să spun înainte de a divaga, era că...” Informația livrescă strecurată adesea în pagină, cu dibăcie și, exact la locul potrivit, are rolul ei exemplificator sau lămuritor. Foarte bine informat, autorul uzează de livresc în mod frecvent
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin Titel), „moral” cu moraliștii (George Cușnarencu). Stilul, de multe ori flamboaiant - apar paranteze, adresări, interjecții, aparteuri, note de subsol cu alt rol decât cel strict funcțional -, antrenat și de ceea ce B. numise în volumul anterior „ispita analogiilor”, transformă Comentariile... într-o carte mai degrabă de literatură critică, un fel de jurnal al lecturilor critice. SCRIERI: Țepeneag
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
Stoiciu, Aurel Pantea, Aurel Dumitrașcu, Paul Daian, Radu Țuculescu, Mariana Ionescu, în timp ce capacitatea de sinteză e relevată de texte precum Lampadoforii poeziei de mâine, succint și foarte corect tablou al literaturii române contemporane. Savoarea paginii provine din afirmații aluzive ori aparteuri ironice. Interesat de fenomenul literar, nu doar de autori, S. lansează sarcastice discursuri împotriva „literaturii futile”, fără valoare, „false”, cu subspeciile ei, dintre care „critica futilă” e „cea mai periculoasă”, întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu există ca
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie, „aparteul” sugrumat al poemului însuși. Într-o antologie a expresiilor revoltei care au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate de V. și trecute fatal sub tăcere de critică în anii cenzurii s-ar vădi reale piese de rezistență. Critica
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
universitar. Dar noi citim și, în general, ne însușim, bune, rele sau indiferente - orice cuvinte englezești înșirate într-o scrisoare ne captează atenția de parcă ar veni de la însuși Prospero.) Vreau să vă avertizez că, de aici încolo, nu numai că aparteurile mele or s-o ia razna năvalnic (nu sunt sigur, dar s-ar putea să recurg și la vreo două note de subsol), dar chiar intenționez ca, din când în când, să-i sar cititorului în spinare ori de câte ori o să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am înșelat. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. — Doamna O’Toole se simte bine? întrebă Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o pe femeie în cameră. E doar un pic agitată, îi spuse într-un aparteu lui Vultur-în-Zbor. îi trebuie odihnă, atâta tot. îți propun ca noi doi să ne plimbăm. Să mai pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
francezi se bucurau de aprecierea lui Ravelstein. El nu se sinchisea de nebunescul curent antiamerican. Nu simțea nevoia să fie iubit sau răsfățat de parizieni. În general, Îi plăcea mai mult afuriseala lor decât politețea. Parisul (și acesta este un aparteu interesant) a fost locul În care Ravelstein și Vela au avut primul lor conflict. El se găsea la Paris când Vela și cu mine am sosit acolo ca să accept un premiu decernat scriitorilor străini. Am tras la hotelul „Pont Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai putin brutal. Sensul generat în acest mod ar fi acela că personajul este înfrânt fizic sau psihic, devenind o marionetă în mână destinului. 1.2. Convențiile teatrului vs. convențiile filmului Convențiile specific teatrale (că al patrulea perete), monologurile și aparteurile (că modalități de acces la interioritatea personajului), spațiul polimorf sau abordarea dramaturgica a timpului sunt străine filmului. În construirea sensului prin limbajul filmului este importantă relația pe care aparatul de filmat o are cu subiectul pe care il filmează și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
niciodată, dar ne aflăm pe domeniul dragostei profane, unde relațiile se construiesc versatil în contigent. Există o ușoară disonanță între rumoarea stârnită de acest grup și grația cu care cei care-l alcătuiesc coboară scara. Armonia este brizată de aceste aparteuri. Și cuplul mirilor beneficiază de un grup raisoneur, compus tot din trei femei. De asemenea, dacă în cazul Dragostei spirituale, pieptul miresei este expus, posibilă sugestie mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]