67 matches
-
care își văd efortul didactic inutil. Laurent Cantet pornește de la o realitate care se oferă ca subiect mai degrabă documentarului, și deloc întâmplător, filmul său va purta această amprentă de cineverité, cu dezbaterile în "cancelarie", cu desfășurarea unor "lecții", cu aparteurile de pe coridoare între colegi. Cele două planuri alternează și regizorul face ca ele să se intersecteze, să intre chiar în conflict, fără ricoșeuri teziste, acele prefabricate mulaje educaționale despre emanciparea elevului de culoare excepțional căruia un profesor inspirat îi valorifică
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
Mihailopol - bazat pe corespondența celor doi și pe referirile din "Jurnal" - Leni Caler și Mihail Sebastian sînt puși, împreună, pe scenă, ca două personaje ale unei ficțiuni alimentate, cîndva, de viața însăși. Vocile lor, prezențele lor, amintirile lor, acutele sentimente, aparteurile fiecăruia. Pare o poveste-confesiune în care Leni Caler aduce trecutul, mai exact, episodul relației cu Sebastian, în prezentul bătrîneții sale. Ca și cum și-ar răsfoi propriul jurnal. Dialogul dincolo de timp estompează superficialitatea ei de odinioară. Precum și perspectiva asupra pasiunilor, iubirilor, trădărilor
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
cele din urmă, să piardă controlul în universul atemporal și lipsit de spațialitate al Ficțiunii. De altfel, sarea și piperul cărții sunt date de fragmentele metatextuale (confesiunile directe făcute de narator cititorilor, în buna tradiție a literaturii medievale), de micile aparteuri, fără de care, probabil, nimeni nu ar fi înțeles nimic din această scriere. Combinația de document și ficțiune este explicată cu ironie postmodernă, într-un stil ce parodiază tânguirile vechilor cronicari: "Și iată-mă iar pus la cazne. Iubite cititor, câtă
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
două mari volume de eseuri ale lui Wagner. Elemente tematice disparate în cele două scrieri reapar încorporate în discursul romanesc sub forma unor contrapuncte: comentariile scurte, glosele cînd îngăduitoare cu personajele cărții, cînd ironice sau chiar sarcastice, ca într-un "aparteu", conferă romanului un statut aproape scenic și, pe alocuri, programatic. Efectul este congruent cu subiectul romanului, extras dintr-o întîmplare reală petrecută în urmă cu zece ani. Autorul își ia precauțiile de rigoare și menționează în prolog că orice asemănare
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
de gargui, prozatorul se ferește de judecăți. Introceptivii sunt o variantă specială de conceptivi. Ei mută instrumentarul în interior și mizează alb pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că la capătul
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Leon Leh Beynar), medievist ca formație, profesor universitar, fost luptător în Armia Krajowa și în brigăzile antibolșevice, semnatar în 1964 a „Scrisorii celor 34”, devenit incomod pentru „organele” mereu vigilente, nu atât prin cărți incendiare, subversive, cât mai ales pentru aparteurile ironice și critica deschisă împotriva cenzurii. S-a speculat că cea de-a doua soție a sa a fost agent al poliției secrete, iar apariția filmului în Polonia a condus la un proces intentat de către aceasta pentru retragerea filmului pentru
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând să-și destructureze lumea ficțională abia conturată, în loc de a o construi și omogeniza. Vedem în paginile cărții - de un curat postmodernism - numeroase aparteuri, glisări de perspectivă, scene reluate din unghiuri și la momente diferite, relativizări și ambiguități voite. Lipsesc, în schimb, personajele pline, adâncite caracterologic, autonome prin fondul și expresivitatea lor. Meritoriu sub mai multe aspecte, La belle Roumaine nu e totuși romanul
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
o țară prea mică”. În acest complex se varsă însă și ceea ce Adrian Marino numea „complexul Dinicu Golescu”. Interesant e faptul că Vartic însuși vădește, nu o dată, că nu s-a desprins de acest ultim complex, exteriorizîndu- l în mici aparteuri militante cu parti-pris-uri regionaliste, „ardeleniste” și „central-europene”, ca de exemplu în capitolul „Prusia” de la granița Kakaniei, de pus în relație cu eseurile post-habsburgice ale lui Kundera și Magris, ale lui Cornel Ungureanu și Livius Ciocârlie. Nostalgia Imperiului austroungar manifestată de
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Ana Aslan, Ana Lugojana, Ana Blandiana, Regina Ana, Sfânta Ana. Cum se poate deduce deja, e un prilej numai bun de a scrie un mic compendiu de istorie românească, întrerupt de considerații larg culturale, dar fără a lăsa deoparte micile aparteuri subiective („în această «altă Lume» a Anei Blandiana, eu mă simt ca la mine acasă”). Mai aflăm și că pretextul a fost o provocare din viața publică: ce chip feminin ar merita să fie imprimat pe bancnote? Tot astfel, în
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
două chestiuni (arzătoare și arătoase), Femeia și România, vor fi radiografiate din perspectiva seducției și a eternului feminin, într-o tentativă de a identifica sâmburele eșecului, al „mortalității” care se ascunde în niște premise doldora de excelență. Recunosc, într-un aparteu, că demonstrația convine parțial ideii mele despre feminitatea limbii române, întemeiată pe extraordinarele infinitive lungi (amestec de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
s-a inspirat pentru personajul său Artaserse din viața Regelui Artaxerxes I al Persiei. Povestea este superb scrisă, iubirea nu pare doar, ci chiar este mai presus de orice, mai presus de complicități și trădări, de îndoială, de minciună, de aparteuri, de interese mici sau mari, de putere sub orice formă. Pasaje minute despre om și umanitate, despre fragilitate, despre ce înseamnă datoria și morala. O operă barocă de o intensitate profundă, plină de senzualitate, de pasiune și de dorință,o
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
am înșelat. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. — Doamna O’Toole se simte bine? întrebă Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o pe femeie în cameră. E doar un pic agitată, îi spuse într-un aparteu lui Vultur-în-Zbor. îi trebuie odihnă, atâta tot. îți propun ca noi doi să ne plimbăm. Să mai pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie, „aparteul” sugrumat al poemului însuși. Într-o antologie a expresiilor revoltei care au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate de V. și trecute fatal sub tăcere de critică în anii cenzurii s-ar vădi reale piese de rezistență. Critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
din dialog; - personajul își rostește gândurile, își analizează anumite sentimente și rațiuni ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
exprimării în stil direct; ceea ce înseamnă că poate marca o opoziție între persoanele verbale (pers. a III-a / pers. I); - este un artificiu prin care narația progresează; - este, nu neapărat, o formă de exteriorizare a unor trăiri intime și preconștiente. Aparteul: - este un scurt monolog într-o piesă de teatru; - este rostit cu glas scăzut de acor, către spectatori;marcând astfel, că este spus pentru sine și auzit numai de aceștia; nu este auzit și de partenerii săi de scenă. Discursul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
principală și alta secundară; - textul dramatic este o succesiune dinamică, progresivă și continuă de replici; întrebări, răspunsuri, comunicări, dispute, etc.; deci și mijloacele adecvate: dialogul și antiteza, care sunt dominante, comparația Ț implicită etc.; acestea se realizează și prin: monolog, aparteuri, metatext, etc.; (!!) dialogul este modul de expunere caractersitic; de altfel, piesa de teatru este dezvoltarea dialogului până la acoperirea acțiunii; textul este integral dialogat; intrepătrunderea dialogului cu acțiunea se face atât de strâns, încât o anihilează total; - din dialog derivă și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este integral dialogat; intrepătrunderea dialogului cu acțiunea se face atât de strâns, încât o anihilează total; - din dialog derivă și câteva procedee artistice: apostrofa, invocația, interogația retorică, etc.; - adeseori este folosit monologul, de unde rezultă anumite valențe lirice; - alteori este folosit aparteul, care poate să apară ca o formă a monologului ca un început de dialog cu spectatori, numai că replica locutorului spectatorului este dată prin : gesturi, râs, aplauze, etc.; (!!) descrierea este făcută numai de către personaje; - câteva elemente transpar uneori din metatext
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
timpului și a spațiilor. Regia, tonusul reprezentației, recuzita, totul este la înălțimea unei montări fastuoase"470. Fiecare articol joacă rolul unui act în cadrul spectacolului pe care îl regizează jurnalistul, iar tehnica dialogului dramatizat este complinită de virtuțile monologului și ale aparteului, cu efecte retorice deosebite: "Multe am avut de zis când ai noștri au trecut Dunărea și cu grijă am întrebat de tocmele de zapis și chezășie, ca Stan pățitul, care nu crede cu una cu două câte i se spun
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3.1. Versul în discuție / 84 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului / 86 4.3.3. Motivarea povestirii / 90 5. "Iluzia de prezență" / 92 5.1. Unitatea de timp / 93 5.2. Unitatea de loc / 98 6. Estetica purității / 104 6.1. Definiția tradițională a genurilor dramatice / 105 6.2. Forme noi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în mod verosimil, în locul lor, cei pe care îi reprezintă, și să-i fac să vorbească en honnêtes gens29, și nu ca Autori." Un număr oarecare de forme care subliniază convențiile de teatru, folosirea versului, recurgerea la monolog sau la aparteu, introducerea unor lungi povestiri, riscă să dăuneze verosimilului dialogului. 4.3.1. Versul în discuție Versul este un limbaj foarte îndepărtat de conversație. Toți autorii dramatici sunt de această părere în epoca clasică, chiar dacă Corneille prezintă, în Aviz cititorului 30
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare, din cauza pompei și emfazei care îl caracterizează, în secolul al XVIII-lea, când este considerat ca impropriu pentru a imita limbajul vieții. 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului În teatru, se presupune că actorii dialoghează în fața spectatorilor, ca și cum între ei s-ar stabili o adevărată conversație. Monologul, aparteul, care, ca și versul, contribuie la sublinierea artificialului, distrug acest efect căutat. De aceea teoreticienii dramaturgiei clasice se străduiesc să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce este mai rău, pentru a se preface că nu-l aude, să fie obligat să facă mii de grimase forțate și nefolositoare." Corneille, care a avut totdeauna, așa cum declară el însuși în Examen la Mincinosul, o "aversiune firească (...) pentru aparteuri", nu recurge la ele decât foarte rar. El preferă să le înlocuiască cu unele confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească, cu aparteul, un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru aparteuri", nu recurge la ele decât foarte rar. El preferă să le înlocuiască cu unele confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească, cu aparteul, un limbaj artificial. Dacă utilizează, contrar a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu unele confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească, cu aparteul, un limbaj artificial. Dacă utilizează, contrar a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]