8 matches
-
fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noi, nici o împreunare și unitate [a] unor asemenea, fără acea unitate a conștiinței care premerge tuturor datelor intuițiunilor și la care referindu-se toate reprezentațiile despre obiecte devin abia cu putință. Această conștiință curată, primordială și neschimbăcioasă o voi numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai pură obiectivă, adică acea a noțiunilor apriorice (spațiu și timp) nu-i cu putință decât referindu-și intuițiunile la ea. Unitatea numerică a acestei apercepțiuni e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai pură obiectivă, adică acea a noțiunilor apriorice (spațiu și timp) nu-i cu putință decât referindu-și intuițiunile la ea. Unitatea numerică a acestei apercepțiuni e așadar apriori în fondul tuturor noțiunilor, precum varietatea spațiului și timpului e-n fondul intuițiunilor sensibilității. Tocmai această unitate transcendentală a apercepției face însă și din toate fenomenele posibile, cari-ntr-o experiență de bine de rău pot fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea toate fenomenele posibile, o au cu apercepția primordială, în care apercepție toate celea trebuiesc să se supuie neapărat condițiilor unității pertraversante a conștiinței de sine, adică funcțiunilor generale ale sintezei, și anume ale sintezei după noțiuni, înăuntrul căreia numai apercepțiunea poate să probeze apriori identitatea ei inesceptantă și necesară. Deci noțiunea unei cauze nu e nimic alta decât o sinteză (a celora ce-și succed în timp cu alte fenomene) și după noțiuni; iar fără o asemenea unitate, care-și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
transcendentale a imaginației devine posibilă chiar afinitatea fenomenelor și, prin aceasta, reproducerea după legi, 131 v c-un cuvânt experiența; căci fără ea noțiuni despre obiecte n-ar putea să conflueze într-o experiență. Căci Eul permanent și stabil (al apercepțiunei pure) este corelatul tuturor reprezentațiilor noastre, întru cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele diverse numai așa cum ele apar în intuițiune, d. es. forma unui triunghi. Însă prin raportul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
semn caracteristic, proba, ca să zic așa, a culturei, este că ea e în stare de-a urmări progresul consecutiv al științelor, invențiunilor, aflărilor, clarificărilor și de-a urma dezvoltarea principiilor. Această facultate a priceperei celor nouă sau înaintate (facultate de apercepțiune ) nu presupune pe atât o știință complectă pe cât o înțelegere exactă a stărilor precedente a științei. Cultura include va să zică în sine și treapta aceea a vieței spirituale, și anume gradul acela de activitate spirituală în puterea căruia un om e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afecte - o bucată de psicologie. Schopenhauer. Feu[e]rbach, dar nicăiri sub rubrica psicologiei. Englezi. Herbert Spencer, cu rezervă. "Reprezentanții unei direcții mai bune. Un fiziolog, Flourens, Psychologie comparative, Instinct = Genie, (tatăl ***). Aflătorul însemnat * al raporturilor între creierul mare și apercepțiunile. Este o cărticică mică. Jessen, 1855. Empiric deși superficial. Psicologia este un semn al decadenței filozofice. Psicologia popoarelor. Doctrina despre însușirile sufletești ale popoarălor. Ceea ce nu-i psicologie în ea este poate mai bun. Locke, Hume, Kant. Principiile (... ) Doctr[ina
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]