554 matches
-
duce neapărat la o interpretare care să fie ea însăși, în esența ei, platoniciană. În plus, găsim de-a lungul lecturii o serie de teme care îi sunt foarte proprii lui Dragomir însuși: de exemplu, raportul dintre intim și vileag, apetența pentru concret, problema viitorului și a trecutului și înțelesul timpului în genere. Personal, sunt mai degrabă tentat să cred că Dragomir i-a acordat o prioritate lui Platon dintr-un anumit tip de modestie, în sensul că n-a vrut
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
casele în care trăiau, uneori adevărate palate, dar și de împodobirea orașului cu monumente și cu edificii publice, de uz religios sau cultural. Și acestea îi exprimau. Cele două teatre, "Comunal" și "Lyra", cinematografele "Passalaqua" și "Trianon", bibliotecile, muzeele, vădesc apetențe culturale. Biserica greacă, pictată de Tattarescu, este măreață. Orologiul cu patru cadrane, datând din 1909 și funcționând și azi, este impunător și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă citim
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
și seminarele celor doi, G. Călinescu și Tudor Vianu. Exaltate, admirative, amănunțite cele despre Călinescu, scurte și seci cele despre Vianu. Parcurgînd acest jurnal liniar se vede însă și cum se degradează imaginea magistrului. Fără să fi demonstrat niciodată vreo apetență pentru bîrfa literară, pentru cancanurile lumii intelectuale, jurnalul lui Radu Petrescu reține însă în 1956 o notație care nu poate fi decît reflexul unei imense dezamăgiri: "aflu că acum aproximativ un an G.C. a fost găsit de nevastă-sa la
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
sine, ori, cum ar spune Valéry, definind un anume tip de poezie, "un compromis între a transmite un fapt și a produce o emoție - sau o anume proporție a celor două funcțiuni". Deși își declară, de la o vreme, lipsa de apetență pentru modul suprarealist, care l-a ispitit totuși în accentuată măsură, poetul nostru păstrează din atmosfera avangardei cel puțin o năzuință spre realiile "nefardate", dezarmant de simple. E un soi de coborîre la nivelul zero pentru regenerarea energiei creatoare. Sfidînd
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau nu "generației optzeciste" (fie și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e un poet singular. Dezvolîndu-se, grație apetenței d-sale polimorfe, pe linia unei sinteze, a unei întruniri de modalități ce depășesc granițele unei generații, grupări, școli, el ni se pare înrudit cu personalități inclasificabile precum, bunăroară, Ion Vinea sau Petre Stoica. Desigur că ineditul, fie și aproximativ
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
că e "aproape o capodoperă", pentru ca mai târziu, fără complexe, să facă pulbere critica lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Cu aceeași dezinvoltură și lipsă de inhibiții scrie despre Virgil Ierunca, Gh. Grigurcu, Paul Goma, față de operele cărora nu are nici o apetență. Curajos și liber scrie și despre "avocatul literaturii române", Nicolae Manolescu. Mai puțin curajos însă pare să fie când este vorba despre Eugen Simion, de pildă, care face parte, chiar dacă tânărului critic îi e greu să recunoască, din grupul scriitorilor
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
recunoaștem autorului o anumită vocație experimentală autentică, fără de care nu ar fi posibilă nici mînuirea abilă a rețetelor, nici răsucirea bizară a scriiturii spre ea însăși. Pe de altă parte, identificăm în textul lui Daniel Pișcu, îngroșată pînă la caricatură, apetența generației optzeci pentru tot ceea ce ține de "textistență"; nu numai că autorul percepe realul ca pe un uriaș text care se autogenerează (de aici coexistența tendințelor "realiste", cu cele ludic-manieriste), dar reușește să păstreze în scrierea sa ceva din ritmul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Jackson Pollok, către misticismul iudaic al lui Rothko și spre faza expresionistă a lui Dubuffet și Wols. Din această fază există și în România câteva lucrări marcate de experiența cinematografică și coregrafică a lui Brauner în același timp cu mari apetențe mistice, totul obținut printr-un sistem de colaje mentale și tehnice, ca de pildă în pictura dedicată lui Gellu Naum, într-un grupaj de nuduri și o lucrare evident aluzivă la Miró.
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
la acest mod de utilizare: un bizar ton de popularizator pe care îl putem detecta uneori chiar și în trimiterile sale cele mai savante. Fără să-mi pot explica pe de-a-ntregul de unde această impresie, îmi pare evidentă o anume apetență vieneză pentru observația comună sau pentru înțelepciunea colectivă, poate aceeași care îl motiva pe Freud în Interpretarea viselor (1899) să-și justifice unele dintre premisele sale prin interpretări populare. S-a remarcat, altminteri, că "prin aria sa vastă de interese
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
mai adesea percepută literatura basarabeană, Vladimir Beșleagă consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
dispersiune al unei personalități". E o judecată critică severă și surprinzătoare, dar care nu are alți adepți decât I. Negoițescu. Opera lui Nicolae Iorga mi se pare mai rezistentă în latura sa de proză artistică, oscilând între înclinațiile romantice și apetențele realiste. Călător infatigabil prin întreaga țară, din Bucovina și Basarabia până în Maramureș sau Dobrogea, Nicolae Iorga își adună impresiile în câteva sute, dacă nu mii de pagini. El are o perspectivă universalistă a furnicarului uman care este întregul glob, pentru că
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
celestă apare contrabalansată de vectorul teluric al ființei sale duale: "zadarnic bat în porțile cerești/ ținutul ochiului descarcă ceața/ vîslește-n mine dis-de-dimineața/ și-un sol din lumile sub-pămîntești" (Ritual șsolulț). Avem a face așadar cu încă o variantă a "dublei apetențe" a lui Baudelaire către Dumnezeu și către Satana, căreia Arghezi i-a creat la noi cea mai expresivă paradigmă. De atunci încolo numeroși poeți români arghezianizează nu neapărat mimetic, ci, în bună măsură, ca efect al unei psihologii comunitare. Căci
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
acasă; în peregrinările sale, fiecare eveniment constituie o țintă virtuală; e avid după impresii, pe care le adună din toate muzicile întîlnite pe drum. Originalitatea lui este, prin urmare, analiză și sinteză. Postmodernismul a legitimat din plin identitatea compozitorului-peregrin, descătușîndu-i apetența totalizatoare, globalizatoare. Liniile strîmbe ale caricaturii desenate de explorator s-au mai îndreptat: la început un crochiu, apoi un tablou și, de ce nu, o frescă. Toți acești călători sunt, în fond, niște music-trotteri, ce au străbătut în lung și în
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
depinde de ea, tatăl lui Faye pare să o urască, parcă prevenind astfel bieții bărbați inocenți seduși de fiica sa. E șocant că această protagonistă concentrează toate relele reproșate naturii feminine încă din Evul Mediu: lipsa rațiunii și a autocontrolului, apetența pentru manipulare, minciună, păcatele cărnii, vorbăria goală etc. Regizorul John Schlesinger (Midnight Cowboy) e departe de a fi simplist - finalul filmului încearcă să restaureze umanitatea pierdută a lui Faye, ceea ce e dificil, dacă nu imposibil. Plus că mai rămâi cu
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
Gheorghe Grigurcu De altminteri, stilistic, Barbu e totuși mai apropiat decît de Șerban, de "nenea Nicu" (Streinu), prin apetența formulei extrem-ceremonioase, avansînd pînă la o prețiozitate ce, în aura sa poetică, poartă reflexele unei maniere retro (manieră care, ierte-mi-se preferința, n-o putem socoti decît ca o variantă a normalității; nu vechiul limbaj era artificializat, ci e
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
fiind cuprinsă în volumul 7 din Opere). Revenit în țară, Vianu începe încă din februarie 1924 să țină cursuri la Facultatea de Filosofie din București, urmîndu-și pînă în anul morții vocația profesorală. Scrie permanent, fără răgazuri nejustificate, cu aceeași inepuizabilă apetență a cunoașterii. Este convins că doar un temperament problematic (în contrast cu unul contemplativ leneș) poate deveni generator de mare artă. "Pentru mine - spune el - interesanți sînt acei care gîndesc". Chiar dacă aici îi are în vedere mai ales pe poeți (Poeta faber
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
Dedalus, și J.R., eroul filmului lui Scorsese. Și chiar dacă ultimul nu se confruntă cu Ignațiu de Loyola, epifania lui e mult mai strict religioasă, mai puțin artistică, decât a personajului lui Joyce... Ca și scriitorul irlandez, Scorsese nu are vreo apetență pentru cursivele narațiuni lineare; preferă să spună povestea prin intermediul impresiilor, deci prin detalii, prin mobilitatea camerei. Un băiat din mica Italie, Elizabeth Street (Harvey Keitel în rolul său de debut), se îndrăgostește de o fată (Zina Bethune); relația e fundamental
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
perspectivele literaturii române stau în capacitatea ei de integrare europeană. De aceea inițiativa editorială a unor antologii ca aceasta, care să fie promovată în afară ca un blazon al romanului basarabean, e întotdeauna binevenită. Ea va declanșa interesele de lectură, apetența pentru comparații, care vor determina, în cele din urmă, introducerea cărților importante într-un circuit cultural de promovare. Basarabia nu există în sine, prin sine și pentru sine (iertată să-mi fie prețiozitatea filosofică a formulării unui deziderat); sau, mai
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
astfel, prin disimulare și imitație, este deci mediată: ,Este ca și cum am spune că numai un al treilea, amantul în cazul iubirii-pasiune, copilul, în cazul iubirii-agapé, răscumpără banalitatea cuplului, restituindu-l iubirii." În acest caz, sexualitatea se constituie ca ,manipulare a apetențelor într-o rețea de relații de putere". Iubirea-senzualitate înseamnă iubirea a ceea ce ceilalți iubesc. Al treilea model ontologic, în limitele căruia gîndim astăzi, după cum afirmă Aurel Codoban, și care conturează un alt tip de iubire este cel psihanalitic, formulat de
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
și spînzurat/ sau legat, cum îi obiceiu' la români,/ de cozile a patru cămile". Poate din acest scepticism față de sine (un complex de inferioritate ținut "la secret"), Mihail Gălățanu adoptă masca unui "Dracula sexual", care nu pregetă a-și exhiba apetențele "scandaloase": "Acolo, între picioarele lor despărțindu-se la coapse,/ simt ele geniul nostru./ Acolo s-a pitit, evlavios și pudic,/ talentul nostru cît e el.// Nouă ne place cu ele amîndouă odată,/ Poetu' le excită organul erectil al metaforei/ Criticu
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Un subiect interesant, inedit în cultura română, dar tratat simplist, într-o cărțulie care se înfățișează mai degrabă ca un colaj comentat de texte din autori greci (p. 12-64) și latini (p. 65 184), autoarea nepărând să aibă nici un fel apetență pentru vreo orientare teoretică sau metodologică recentă (vezi, totuși, p. 8, nota 10), care să-i deschidă o perspectivă interpretativă novatoare. Alexandra Ciocârlie folosește o bibliografie minimală, nu indică edițiile de izvoare folosite, nu integrează decât firav informațiile despre cetatea
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese curajul să-și spună adevărul: Iar după ce aș lua-o, aș bea-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai trece vremea asta
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
spune acești „aleși” tinerilor din familiile lor? Care le este moștenirea? Nu se grăbește aproape nimeni din această clasă eșuată să-și asume eșecul și să lase locul să se aerisească! Pe de altă parte, avem generația 50+, cu aceeași apetență de a arunca zilnic cu noroi în ceilalți; niciodată nu sunt ei de vină, că deh, așa au văzut până aici, afurisita de doctrină și nenorocita de nepricepere i-au aruncat pe toți de la stânga la dreapta ca într-un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
o arhitectură în mare măsură armonios articulată. Pe drept cuvânt s-a scris despre poezia lui Emil Brumaru că se încadrează în tipologia liricii intimiste, a universului mărunt, a spațiului interior, cu certe inflexiuni ale sensibilității rococo și cu o apetență deosebită pentru suprafețele lucrurilor. Vizualitatea este calitatea preponderentă a poetului, facultatea sa dominantă, felul său de a-și anexa realul, cu multiplele sale înfățișări și metamorfoze. Pe de altă parte, poemele lui Emil Brumaru nu sunt altceva, la o analiză
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
alta estetică, relevând un simț parodic activizat de o atitudine elegiacă". Cu poezia Elegia se deschide volumul de debut al lui Emil Brumaru, Versuri (1970). Aflăm, în această poezie, toate datele și trăsăturile acestui lirism de esență epicureică, în care apetența senzorială și dinamica languroasă a imaginilor se conjugă cu recursul la amintire, cu rememorarea candidă și gingașă. Apelul la senzații (vizuale, gustative, olfactive, tactile) traduce, în fond, nevoia de materialitate a eului liric. E vorba însă nu de materialitatea cotidiană
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]