555 matches
-
juridice a individului și, implicit, a sancționării faptelor acestuia legate de schimbările comportamentale sub influența consumului de alcool. Predispoziția către alcool a dus la descrierea în psihopatologie a unei „personalității a băutorului” cunoscută și sub numele de „alcoolomanie”. Alcoolomania este apetența morbidă pentru alcool și se consideră că ea are la bază o anumită „predispoziție”, un „alcoolism latent” care poate fi întâlnit la ascendenții bolnavului, în „istoricul familial” sau antecedente patologice familiale ale acestuia. Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
complexuale, în special complexe de inferioritate, - situații de dependență. Am putea considera aspectele mai sus enumerate ca fiind proprii naturii individului, sau având un caracter „endogen”. La acestea se mai adaugă o serie de factori exteriori, „exogeni” care contribuie la apetența persoanei cu „predispoziție” pentru alcool. În acest al doilea caz, „apetența pentru alcool” trebuie înțeleasă ca o „conduită de refugiu” sau ca o „situație de compensare” a unor eșecuri personale. În sensul acesta menționăm următoarele aspecte: - eșecuri în viața socială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considera aspectele mai sus enumerate ca fiind proprii naturii individului, sau având un caracter „endogen”. La acestea se mai adaugă o serie de factori exteriori, „exogeni” care contribuie la apetența persoanei cu „predispoziție” pentru alcool. În acest al doilea caz, „apetența pentru alcool” trebuie înțeleasă ca o „conduită de refugiu” sau ca o „situație de compensare” a unor eșecuri personale. În sensul acesta menționăm următoarele aspecte: - eșecuri în viața socială sau familială, - situații de abandon, separări sau divorț, - conflicte de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor situații psihopatologice speciale. Alcoolismul periodic constă în consumul excesiv de alcool la intervale variate de timp, în perioade scurte, sau de durată variabilă, urmate de lungi intervale de timp în care individul nu mai manifestă nici un fel de interes sau apetență pentru alcool. În acest caz, dipsomania maschează fie o afecțiune periodică din seria afectivă (PMD), fie este expresia unei predispoziții larvate de factură epileptoidă. În orice caz este pusă din nou în discuție o anumită „predispoziție” specială, de factură psihopatologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
putea pune în valoare pe sine. Este concomitent și expresia unor complexe de inferioritate și de culpabilitate. Este modalitatea de a „lupta în mod laș” a persoanelor slabe și instabile, complexate. Tulburări psiho-morale caracterizate prin tendința de compensare morbidă a apetențelor Eului personal, frustrat sau cu carențe emoțional-afective, de educație, lipsa modelelor parentale cu o situație oedipiană deviantă sau chiar absentă. Acestea sunt reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: furtul, colecționarismul adesea absurd, inutil, la întâmplare, lipsit de criterii valorice, refugiul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care-i conferă o anumită configurație psihică (psihotip) și somatică (biotip) și care poate constitui terenul neobligatoriu, pe care se pot dezvolta anumite tulburări psihice. Torpoare: încetinirea progresivă a activității psihice, cu ușoară dezorientare, care apare în sindromul confuzional. Toxicomanie: apetența anormală și prelungită, devenită obișnuință, pentru consumul de droguri psihotrope sau psihodisleptice, cu consecințe patologice grave, psihologice, neurologice, somatice și sociale pentru individ. Travestismul: adoptarea de către individ a ținutei vestimentare, a modului de conduită și atitudini specifice persoanelor de sex
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt surprinse cu un ochi proaspăt, atent la detaliul de epocă, în ceea ce are el savuros, pitoresc. Notația realistă face loc adesea unor „inserții poematice” (Mircea Zaciu), dar se remarcă mai ales deschiderea către fantastic (Întâlnire în casa veche) sau apetența pentru surprinderea contururilor grotești ale unor siluete, precum mătușile Nebunei, domnișoara Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor amintiri înrămate provine nu neapărat din povestea de tip bildungsroman, deși autoarea dovedește talent de povestitor, ci din recompunerea „impresionistă” a unei atmosfere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială o merită volumul de interviuri Biografia debuturilor (1978), care grupează o serie de convorbiri cu scriitori și cărturari (din diferite generații, dar mai degrabă vârstnici, aflați la apogeul notorietății) cuprinzând, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
de tânăr care îngemăna în sine puritatea etnică și valorile supreme ale nației. Acest cult excesiv, oficiat neîntrerupt de mai bine de un secol de dascăli și politicieni deopotrivă, ignoră, cu bună știință, datele reale ale figurii eminesciene, dominată de apetență enciclopedică, de rigoare critică, de profesionalism, de bună cuviință și de atitudine civică inflexibilă. Spasmele orgasmatice ale fetelor bătrâne schelălăind duios sub bătaia florilor de tei, ca și jeremiadele apocaliptice și ipocrite ale politicienilor care "nu sunt lăsați să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
într-o relație profesională cu cultura, imaginea cărturarului fiind secondată de cea a profesionistului intelectual. Definiția de dicționar - de altfel simplistă și lipsită de rigurozitate - atribuie eticheta de "intelectual" persoanei ce desfășoară în mod obișnuit o muncă intelectuală, cu o apetență spre domeniul spiritual. Dar fiindcă mecanismele gândirii sunt puse în funcțiune de fiecare individ, la un moment dat, indiferent de activitatea desfășurată, o astfel de definiție ar "intelectualiza" întreaga omenire. Gânditorul marxist Antonio Gramsci subordona intelectualitatea clasei muncitoare și deosebea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
dintre care o sută inedite), prezentate și adnotate de nora romancierului, Caroline Mauriac. Paradoxal, poate, grăbiții noștri contemporani, care nu se mai dedau unor practici revolute cum ar fi redactarea de scrisori sau jurnale, au dezvoltat în contrapartidă o rară apetență pentru acest gen de pătrundere în intimitatea unei personalități. Parcă nicicînd nu s-au publicat atîtea autobiografii, jurnale și volume de corespondență ca în această perioadă care nu le mai consideră elemente formatoare definitorii. Scrisorile lui Mauriac debutează la 13
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aserțiuni pardoxale, fără a se imobiliza însă într-un impas al gîndirii. Orice s-ar spune, Cioran nu e niciodată cu spatele la zid, căci chiar și pesimismul său exemplar este combătut de ceea ce am numi fondul său românesc de toleranță și apetență pentru contradictoriu. Există o mulțime de proverbe, bancuri sau ghicitori populare românești care ating paradoxul, pentru a sugera complexitatea vieții, pentru a introduce un anume relativism ontologic, dar și pentru a șoca, a descumpăni auditoriul, unele mai limpezi, altele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
triviale; eludarea unor expresii insultătoare sau care ar putea fi interpretate astfel de către receptori; rezolvarea unor tabuuri religioase, deseori cu valoare onomastică. Ca procedeu discursiv, eufemismul are la bază o interdicție verbală menită să protejeze sensibilitatea auditoriului. În limbajul politic, apetența pentru eufemism se explică, pe de o parte, prin tendința de cosmetizare a actelor politice și a liniștirii publicului larg, iar pe de altă parte, prin dorința de neutralizare a sensurilor peiorative și de evitare a exprimărilor încărcate conotativ. Folosirea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Fitts l-a reluat în Anthology of Contemporary Latin-American Poetry (1942), ambele ocurențe desemnând "o reacție minoră la modernism"37. De altfel, Federico de Onís teoretizează despre "tranziția de la romantism la modernism. 1882-1896", "postmodernism. 1905-1914" și "ultramodernism. 1914-1932", manifestând o apetență specială pentru periodizare. Postmodernismul este în viziunea acestui autor "o reacție conservatoare în interiorul modernismului însuși, atunci când acesta din urmă se consolidează și devine retoric, asemenea oricărei revoluții literare victorioase"38. Critici avizați ai fenomenului postmodern, precum Steven Best și Douglas
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
făcute în cunoștință de cauză". Pentru Lipovetsky, aceste caracteristici ale consumului și ale subiectului consumator sunt specifice stadiului al treilea, al hiperconsumului, iar dispariția stadiului oglinzii pare a aduce în scenă un "cogito hiperconsumativ", care, în lipsa proiectelor colective și a apetenței pentru autocunoaștere pe alte căi decât cele ale reflectărilor care-i vin din exterior, pare a-și manifesta puterea în calcule și strategii aplicate bunurilor și consumului. La conturarea lipsei de transcendență contribuie și o noțiune des utilizată în prima
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj din Zburătorul Totuși, Heliade are o mai mare apetență decît alții pentru lumina crudă a zilei. Evenimentele importante din poezia lui se petrec sub protecția luminii solare. Pentru a „Înmia” (sublima) obiectul, el nu se bizuie pe lumina confuză, incertă a lunii. Figura lirică nu urmărește Încețoșarea, Înnoptarea obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
consecințele bolii (repaosul absolut), și nu boala însăși (simplu "mijloc") reprezintă "împlinirea" propensiunii sale contemplative, singura preocupare pe care o găsește acceptabilă fiind tot "de ordin estetic și speculativ, și deci dezinteresat". De fapt, "miasma tare a nihilismului", lipsa de apetență vitală (un determinant psiho-temperamental, deci) "cheamă" cu adevărat boala fizică, pentru a distruge "germenul voinței de putere firesc tinereții, pentru a-l trece prin cuptorul marilor renunțări și purificări, pentru a-l concentra asupra lui însuși și a-i deschide
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet, / Înmulțeam peștii din albiile moarte, / Pâinea din grâul de piatră, / Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe gura vântului, câinele pământului” (Exodul de nouri). Lirismul conjugă interiorizarea ideilor cu apetența pentru sensurile etice și valorizează atât sursele foclorului, cât și modele poetice moderne. Voce înzestrată cu o anume gravitate, S. cartografiază traseele ascunse prin care lirismul epic, cu ecouri din Walt Whitman, transformă realitatea într-o configurație hieratică, după cum mărturisește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
în proporții considerabile chiar. La fel ca Stalin, Mao considera că partidul pe care îl conduce este asediat, atât din exterior, cât mai ales din interior, de dușmani. Aceștia trebuiau, firește, eliminați (Tsetung: 1971, 143-144). De asemenea, nu îi lipseau apetența pentru eroism și conflict, ambele considerate ca având un rol regenerator pentru societățile umane (Meisner: 2008, 29-30). Apoi, la fel ca Stalin și ca semi-discipolul său, Ceaușescu, Mao nu avea încredere în tendințele "mic-burgheze" ale intelectualilor; spre deosebire însă de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
geopoltică din care considera că putea extrage beneficii mult mai mari. Fără a dezaproba utilitatea practică a raționamentului, se poate afirma că genul acesta de pragmatism este total opus militantismului leninist; forța motrică a oricărui tip de leninism constă în apetența sa revoluționară, în utilizarea oricăror mijloace pentru realizarea, mai devreme sau mai târziu, revoluției globale. Nemaifiind animat de obiective revoluționare și de credința în posibilitatea distrugerii, pe toate planurile, a realității "burgheze", preferând să coexiste cu aceasta fără a încerca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
e o acumulare sagace de observații mărunte. Instinctul său cel mai sigur se aplică la prelevarea episodicului, segmentului. Când trece la judecăți globale, cade nu o dată în suprainterpretare sau în alte tipuri de falsificare evaluativă. O cauză ar fi slaba apetență, chiar o anumită mefiență față de teorie și conceptual. Articolele oarecum teoretice sunt plate și, până la urmă, vânează tot accidentalul. Cecitatea conceptuală („critica în genere, cronica literară îndeosebi, când devine - chiar pentru scurtă vreme și fragmentar - ancilla, serva fidelă a modelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Catapetesme sau din ciclul Ultimul învins, al căror spirit se resimte de înrâurirea lui St. O. Iosif, Octavian Goga și Aron Cotruș, îl așază pe N. în rândul dezrădăcinaților mesianici care își cântă durerea în accente patetice, cu o evidentă apetență mistică: „L-am poftit să ia loc, să șadă la masă.../ - Doamne - i-am zis - a venit ceasul întoarcerii acasă?/ M-a privit tăcut, apoi și-a întors în altă parte fața,/ și-am înțeles atunci că prin străini aveam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
diminuat față de perioada precedentă, căpătând în schimb un rol strategic din ce în ce mai important odată cu începuturile penetrării puterilor occidentale (britanici, francezi, spanioli) în regiune. Tot din evul mediu datează întemeierea de către arabi a primelor porturi pe coasta meridională a peninsulei arabe, odată cu apetența emirilor locali pentru expansiunea către Africa de est și odată cu dezvoltarea rutelor comerciale între Europa șiAsia de sud.Așa s-au dezvoltat nucleele portuare Masqat,Aden, folosite până în prima jumătate a secolului al XIX-lea drept baze de plecare către
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
produs finit poartă pecetea eternității: "în singurătate, Caragiale era și el un depresiv, cam ca și Eminescu. Își regăsea buna dispoziție între oameni, glumind și râzând ca Figaro, ca să nu plângă"73. Observația lui Cioculescu este relevantă pentru sociabilitatea, pentru apetența comunicativă a scriitorului comic necesitând organic un cadru de desfășurare în care râsul să se poată "propaga cu ecou"74. Sterilitatea anilor de la Berlin se poate explica prin dezrădăcinarea dintr-un mediu social ale cărui vibrații le-a augmentat ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pune de regulă nu poate primi răspuns decât din partea celui care a formulat-o.206 Reprezentând mai mult decât simple strategii de captare a atenției și de amuzament facil care împodobeau publicistica umoristică, aceste pilule spirituale denotă o dată în plus apetența caragialiană pentru comic și abilitatea neîntrecută de a-l făuri din explorarea tuturor resurselor, nu doar a celor identificate în situații sau tipologii rizibile, ci și a celor oferite de discrepanțele de la nivel lingvistic. I. L. Caragiale are și incontestabilul merit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]