22 matches
-
2000) și Finn (2002) definesc un factor numit căutare de excitație (excitement seeking), care se manifestă prin emoții pozitive atunci când persoana se află în situații unde activitățile sunt mai puțin predictibile și unde există oportunități pentru angajarea în anumite activități apetitive cum ar fi activități sexuale (flirt, contact sexual), consum de alcool sau droguri și activități sociale care sunt puțin predictibile. Căutarea de excitație este echivalentă combinației dintre factorii Dezinhibiție și Susceptibilitate la plictiseală și a fost asociat mai mult decât
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
În cadrul componentei iraționale care nu ascultă de rațiune sunt considerate ca fiind integrate facultatea vitală, cea de creștere, de naștere (seminală) și vegetativă (nutritivă). Acestea sunt considerate a fi conduse de către natură. Pe lângă acestea mai sunt adăugate componentele pasionale și apetitivă care aparține iraționalului care ascultă de rațiune. Astfel se ajunge la cea de-a patra problemă pe care o analizează Ioan Damaschinul se referă la perspectiva gnoseologică, căutând să identifice posibilitățile de cunoaștere. În primul rând sunt enunțate cele cinci
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu, de ei, În Împrejurările date. Învățarea prin explorare duce la formarea unui comportament exploratoriu adecvat diferitelor scopuri, printre care cel pentru detectarea drogurilor, activitate pe care câinele o desfășoară cu satisfacție, fără să consume sau să aibă o finalitate apetitivă. Instruirea câinelui În acest scop este destul de complexă și necesită multă răbdare din partea instructorului pentru a-i forma deprinderile exploratorii. Pe baza capacității olfactive extrafine cu care este dotat câinele-lup, acesta decelează mirosul specific drogurilor dintr-o Încăpere, mijloc de
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Hegel și valorizată de Kojève, care posedă un caracter "antropogen" în sensul în care "numai și prin această Luptă omul se poate crea plecând de la animal"216. Dorința recunoașterii și a libertății prin urmare nu un element rațional, ci caracterul apetitiv, care este negativitate este cea care pune în mișcare istoria ca proces de formare a umanității. Când omul, odată traversate toate căile și etapele descrise de Hegel, ajunge să se facă recunoscut ca liber și egal, cu alte cuvinte își
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și cea intelectiva sunt implicate în procesul cunoașterii, motiv pentru care, în cele ce urmează, voi analiza doar aceste două pa rti. Fiecare din aceste două părți ale sufletului are potente (potentia), sau puteri (vis), care pot fi cognitive sau apetitive. Pentru a desemna proprietăți ale sufletului sau ale compusului trupa suflet care sunt capabile de a produce operații și care sunt cunoscute prin aceste operații ale lor, Toma din Aquino folosește termenii potentia și vis că sinonimi, uneori recurgând chiar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
uneori recurgând chiar la termenul facultas. Dacă ar fi sa reprezentăm grafic hartă sufletului omenesc, luând în calcul doar elementele sale cognitive, aceasta ar putea lua forma următorului tabel: După cum se poate observa din tabel, există o corespondență între puterile apetitive și puterile cognitive, întrucat ceea ce este cunoscut și ceea ce este dorit (appeto, appetere) sunt unul și același obiect, privit însă sub rațiuni diferite; unul și același obiect poate fi cunoscut senzorial și intelectiv, dar poate fi considerat și ca fiind
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și ceea ce este dorit (appeto, appetere) sunt unul și același obiect, privit însă sub rațiuni diferite; unul și același obiect poate fi cunoscut senzorial și intelectiv, dar poate fi considerat și ca fiind potrivit sau bun, sub aș pectul puterilor apetitive. Întrucât cercetarea puterilor apetitive depășește aria de interes a acestui volum, voi lăsa această problemă deoparte, concentrându-mi în schimb atenția exclusiv asupra puterilor cognitive (1.A și 2.A din tabel). În acord cu întrebarea care dă titlul acestui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
appeto, appetere) sunt unul și același obiect, privit însă sub rațiuni diferite; unul și același obiect poate fi cunoscut senzorial și intelectiv, dar poate fi considerat și ca fiind potrivit sau bun, sub aș pectul puterilor apetitive. Întrucât cercetarea puterilor apetitive depășește aria de interes a acestui volum, voi lăsa această problemă deoparte, concentrându-mi în schimb atenția exclusiv asupra puterilor cognitive (1.A și 2.A din tabel). În acord cu întrebarea care dă titlul acestui subcapitol, în cele ce
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de suflete menționate, si un suflet intelectiv, ceea ce înseamnă că, din tre facultățile sufletului intelectiv, cel puțin una este res ponsabila pentru ac tualizarea inteligibilității lucrurilor. Sufletul intelectiv nu are doar facultăți cognitive, intelectul agent și intelectul posibil, ci și apetitive, însă acestea din urmă nu joacă nici un rol în procesul de cunoaștere, ceea ce înseamnă că doar intelectul agent și cel posibil sunt în măsură să actualizeze caracterul inteligibil al obiectelor. Cum doar oamenii au inte lect agent și intelect posibil
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
totuși, lucrurile nu stau deloc așa. Cum se știe bine, întregul dialog Republica este întemeiat pe o analogie de bază între sufletul individual și structura politică (politeia) a Cetății. Analogia ține de numărul și funcția părților sufletului (părțile rațională, pasională, apetitivă), respectiv ale Cetății (filosofii-regi, paznicii, agricultorii), de relațiile dintre ele în cazul „normal” - raționalul, respectiv filozofii trebuie să conducă -, de virtuțile care sunt identice în cazul individual și cel colectiv (dreptatea, cumpătarea, curajul, înțelepciunea), cât și, în final, de stadiile
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
filosofii, gardienii și producătorii, și sufletul va fi descris în mod analogic constituit din trei atitudini psihologice: partea rațională (care are ca principală „pornire” cea înspre înțelepciune, care armonizează și echilibrează), cea pasională (care se bazează pe curaj) și cea apetitivă (care are ca scop satisfacerea dorințelor primare prin mijloace materiale. Diviziunea sufletului stabilită în cartea a IV-a devine mult mai îndrăzneață în continuarea ei din cărțile a VIII-a și a IX-a, prin modelele imaginative ale explicațiilor psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
continuarea ei din cărțile a VIII-a și a IX-a, prin modelele imaginative ale explicațiilor psihologice. Aici Socrate sugerează că diferiți oameni au diferite constituții psihologice. Pe scurt, lumea este împărțită în oameni conduși de atitudini raționale, pasionale sau apetitive, primul va iubi înțelepciunea și adevărul, al doilea victoria și onoarea, iar al treilea banii. Astfel, atitudinea rațională va căuta doar ceea ce este bun pentru acea persoană, dar și înțelepciunea. Deși pare o bifurcare teleologică stranie, dacă ne întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de o căutare unificată, nu doar a ceea ce se consideră că este bine, ci a ceea ce este cu adevărat bine. Prin contrast, atitudinea pasională urmărește preeminența socială și onoarea. Adjectivul predicativ organizator devine „onorabil” sau „convenție”. Și în fine, atitudinile apetitive, cele mai lipsite de valoare, caută doar satisfacerea materială a dorințelor corpului, lucru posibil prin mijloace bănești. * Prin extrapolarea localului la universal, Platon va generaliza principiul oikeiopragiei la nivelul cetății ideale. Astfel, cetățenii acesteia vor urma un program paideic comun
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
robi”. Având stabilită doar până într-un punct teoria dorințelor sau atitudinilor psihologice, Socrate consideră că aceasta trebuie continuată în acest moment pentru că în constituția omului tiranic se petrec anumite transformări. Este deja clar că avem câteva feluri de atitudini apetitive: unele necesare, unele nenecesare, dar legitime și unele nenecesare, necontrolate. Putem să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atitudini apetitive: unele necesare, unele nenecesare, dar legitime și unele nenecesare, necontrolate. Putem să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică (condusă de atitudinea apetitivă nenecesară) și cea tiranică (condusă de atitudinea apetitivă necontrolabilă). Analiza acestei ultime categorii prezintă un interes major în înțelegerea cazului omului tiranic. Acesta condus fiind de dorințe nelegitime și necontrolabile, va avea un comportament care
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nenecesare, dar legitime și unele nenecesare, necontrolate. Putem să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică (condusă de atitudinea apetitivă nenecesară) și cea tiranică (condusă de atitudinea apetitivă necontrolabilă). Analiza acestei ultime categorii prezintă un interes major în înțelegerea cazului omului tiranic. Acesta condus fiind de dorințe nelegitime și necontrolabile, va avea un comportament care îl va defini ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică (condusă de atitudinea apetitivă nenecesară) și cea tiranică (condusă de atitudinea apetitivă necontrolabilă). Analiza acestei ultime categorii prezintă un interes major în înțelegerea cazului omului tiranic. Acesta condus fiind de dorințe nelegitime și necontrolabile, va avea un comportament care îl va defini ca fiind cel mai nefericit. Aceste dorințe neleguite se află
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau panică; un alt exemplu este nevoia banală de a mânca sau dorința de necontrolat care poate să ducă la canibalism. Unul dintre cele patru sisteme corespunde centrului plăcerii (pe care acest cercetător preferă să o numească dorință) și motivațiilor apetitive sau de apropiere; acestea sunt: foamea, setea, sexul, nevoia de somn etc. Aceste nevoi sunt provocate de stimulări interne; de exemplu, scăderea glicemiei declanșează senzația de foame; astfel, în hipotalamus a fost descoperit centrul foamei, care dispune de receptori ai
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
după Panksepp, 1982) Fiecare sistem este preprogramat genetic și răspunde unui număr redus de incitatori naturali care declanșează reacții specifice, instinctive. Panksepp preferă să vorbească despre „dorință” mai degrabă decât despre plăcere, deoarece ea trimite la ceea ce fiziologii numesc „motivațiile apetitive” (căutarea hranei, a unui partener sexual etc.). Autorul face observația că plăcerea apare atunci când frica sau mânia încetează, distingând din acest motiv plăcerea de dorință; dar acest argument este discutabil și ne putem întreba dacă plăcerea își face într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
-mi nesoco tește scrisul de astăzi fiindcă „nu produce nimic“, nici chiar cât manualele lui de botanică, cu care nu Îndrăznesc să mă măsor. Ca un larg câmp de experimentare și de Încercare a puterilor noastre asimilatoare, a facultăților noastre apetitive și a inte ligenței noastre culinare, peste drum de hanul Vlasto, În chiar spatele bisericii Sf. Dumitru, era birtul La Curcan, cu bucătă ria lui văzută din stradă, unde-și Împrăștia aburii și mirodeniile tingirilor, cratițelor, tigăilor și cuptoarelor, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nivelul sistemului nervos (Bandler și Keay, 1996; Panksepp, 2000; Siegel și Schubert, 1995). Panksepp (Panksepp, 2000, p. 147) presupune, de exemplu, că furia poate avea statut de emoție pozitivă atunci când manifestările ei succesive se soldează cu succes, determinând o condiționare "apetitivă" (agreabilă) a sistemului de explorare. Sensibil la recompense, acest sistem va stabili cu furia o relație bazată pe principiul antitezei. Procesele de întărire, activate de fluctuațiile sistemului de explorare și de comportamentele de consum ce-l însoțesc, i-ar atribui
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Sensibil la recompense, acest sistem va stabili cu furia o relație bazată pe principiul antitezei. Procesele de întărire, activate de fluctuațiile sistemului de explorare și de comportamentele de consum ce-l însoțesc, i-ar atribui furiei un statut de răspuns apetitiv și instrumental. Acest tip de învățare este asigurat de o condiționare clasică sau operantă și observarea directă sau indirectă. În afară de determinismul biogenetic și neuronal, educația are de asemenea un rol important în controlarea agresivității cu condiția ca ea să înceapă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]