421 matches
-
acestuia, dar există și posibilitatea de a aprecia cantitativ tipologia utilizând dimensiunile razei (sau a arcului) unui cerc trasat prin conturul apexului (tabel 2.5). Ravensberger și colab. au evidențiat la nivelul circulației cerebrale doi factori geometrici de risc: un apex de tip B și un unghi larg de confluență aratând că variații ale geometriei vasculare duc la modificări localizate ale leziunilor aterosclerotice corespunzătoare modificărilor de distribuție ale fluxului arterial. Fluxul sanguin care sosește prin artera parentală la nivelul bifurcației se
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
modificări localizate ale leziunilor aterosclerotice corespunzătoare modificărilor de distribuție ale fluxului arterial. Fluxul sanguin care sosește prin artera parentală la nivelul bifurcației se separă aici și este redirecționat în arterele-fiice care au arii diferite și se desprind la unghiuri diferite. Apexul bifurcației este sediul stress-ului hemodinamic maxim din cauza unor procese ale dinamicii sângelui care se desfășoară aici: impactul, deflecția, separarea liniilor de flux sanguin și formarea de vortex-uri la nivelul unghiurilor laterale. Din punct de vedere hemodinamic există o forță măsurabilă
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
stress-ului hemodinamic maxim din cauza unor procese ale dinamicii sângelui care se desfășoară aici: impactul, deflecția, separarea liniilor de flux sanguin și formarea de vortex-uri la nivelul unghiurilor laterale. Din punct de vedere hemodinamic există o forță măsurabilă care acționează asupra apexului în particular deoarece unghiul de bifurcație al arterei parentale nu este niciodată 00. Impulsul crește în magnitudine dacă sângele, curgând cu o viteză mare lovește o arie mică (apex) într-un interval scurt de timp. Un alt factor (Hademenos GJ
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
punct de vedere hemodinamic există o forță măsurabilă care acționează asupra apexului în particular deoarece unghiul de bifurcație al arterei parentale nu este niciodată 00. Impulsul crește în magnitudine dacă sângele, curgând cu o viteză mare lovește o arie mică (apex) într-un interval scurt de timp. Un alt factor (Hademenos GJ. Biophysical mechanisms of stroke. Stroke 1997; 28: 2067-2077) este reprezentat de transferul de energie către peretele arterial de către fluxul sanguin care generează vibrații parietale continue ca răspuns la propagarea
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
mechanisms of stroke. Stroke 1997; 28: 2067-2077) este reprezentat de transferul de energie către peretele arterial de către fluxul sanguin care generează vibrații parietale continue ca răspuns la propagarea periodică a presiunii pulsului și care tind să slăbească integritatea structurală a apexului. Studiile experimentale au evidențiat modificări de aspect ale apexului bifurcației ca răspuns la modificarea presiunii transmurale. Diferența mare de presiune se translează întrun gradient crescut de presiune în arterele-fiice cu o creștere corespunzătoare a ratei fluxului și o scădere a
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
de transferul de energie către peretele arterial de către fluxul sanguin care generează vibrații parietale continue ca răspuns la propagarea periodică a presiunii pulsului și care tind să slăbească integritatea structurală a apexului. Studiile experimentale au evidențiat modificări de aspect ale apexului bifurcației ca răspuns la modificarea presiunii transmurale. Diferența mare de presiune se translează întrun gradient crescut de presiune în arterele-fiice cu o creștere corespunzătoare a ratei fluxului și o scădere a velocității fluxului în arterele fiice. Disiparea energiei kinetice la
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
ca răspuns la modificarea presiunii transmurale. Diferența mare de presiune se translează întrun gradient crescut de presiune în arterele-fiice cu o creștere corespunzătoare a ratei fluxului și o scădere a velocității fluxului în arterele fiice. Disiparea energiei kinetice la nivelul apexului bifurcației duce la oboseala structurală a peretelui arterial în această regiune. Studiile geometriei bifurcației au evidențiat importanța simetriei/asimetriei unghiurilor de desprindere a arterelor-fiice, curbaturii vasului și raportului diametru vase-fiice/ diametru vas parental. Un studiu a 70 de bifurcații aorto-iliace
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Ipoteza McMillan (1985) sugerează faptul că stress-ul de forfecare este multidimensional (fluxul vascular este un flux 3-D cu fluxuri secundare importante) ceea ce determină apariția unei distribuții specifice ale stresului de forfecare cu regiuni cu stress de forfecare redus în vecinătatea apexului și la nivelul pereților laterali 55. În pofida interesului mare pentru stressul parietal de forfecare și a ratei stressului de forfecare se cunoaște relativ puțin despre aceste valori în vivo, problema fundamentală a determinării noninvazive a ratei de forfecare referindu-se
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
în vasele secundare. Dacă A1 = A2 rezultă că: Demonstrația se poate extinde și la ramuri inegale și la un număr de peste două ramuri. Fluxul se divide la nivelul bifurcațiilor și profilul parabolic al velocității se deformează în mod important către apexul bifurcației (fig. 4.16). Stratul cu velocitatea cea mai mare se deplasează de la centru către apexul bifurcației, fluxul sanguin exercitând astfel un stress de forfecare mai mare la nivelul peretelui intern al arterelor fiice decât la nivelul vasului parental 67
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
și la un număr de peste două ramuri. Fluxul se divide la nivelul bifurcațiilor și profilul parabolic al velocității se deformează în mod important către apexul bifurcației (fig. 4.16). Stratul cu velocitatea cea mai mare se deplasează de la centru către apexul bifurcației, fluxul sanguin exercitând astfel un stress de forfecare mai mare la nivelul peretelui intern al arterelor fiice decât la nivelul vasului parental 67. Separarea fluxului este un fenomen observat la nivelul bifurcațiilor sau al anevrismelor existând zone unde velocitatea
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
trebuiesc comparate cu datele experimentale. Utilizând metoda trasorului laser monocromic într-un model simplificat de plexiglas al bifurcației aorto-iliace Mahinpey și colab. evidențiază la nivelul bifurcației patru arii de flux bine precizate: la intrarea în bifurcație - un flux Poiseuille-like; deasupra apexului o regiune de flux secundar ca urmare a deformării secțiunii transversale înaintea punctului de bifurcare; la nivelul proximal al arterelor fiice există o arie cu rate de forfecare mari de-a lungul pereților interni (momentum-ul la nivelul conturului) și
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
grupat în: -fibre transseptale - cement - cement, între doi dinți vecini; -fibre alveolare marginale oblice - cement - corticala limbusului alveolar extern; -fibre intraalveolare - orizontale - cortico-cementare, oblice - de sus în jos, cele mai numeroase fiind de la corticala la cement și radiale în zona apexului. În desmodonțiu se mai găsesc celule osteoblaste, cementoblaști, osteoclaști și celule epiteliale. Sunt de asemenea prezente numeroase vase sanguine și limfatice alcătuind plesnii vasculare, filamente nervoase mielinice și amielinice. Prin morfologia și structura sa, desmodonțiul participă la realizarea funcțiilor parodonțiului
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
structura în jurul vaselor de neoformație ce apar în centrul deschiderii clopotului. Rădăcina se formează din multiplicarea celulelor epiteliale de la limita joncțiunii smalț-cement. Aceste celule formează o teacă epitelială (Hertwig) în jurul unei coloane mezenchimale, structurând viitoarea rădăcină. Această structură fixează poziția apexului, care rămâne constantă, rădăcina dezvoltându-se ascendent, pe verticală. Odontoblaștii care căptușesc în interior teaca vor da naștere dentinei radiculare. Parodonțiul se formează din mezenchimul din jurul clopotului, în această fază fiind structurat ca un sac. Se diferențiază fibroblaștii, cementoblaștii, osteoblaștii
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
etapa activă secundară, care asigură caracterul de continuitate a procesului de erupție prin compensarea uzurii coronare. Aceasta se produce prin dispunerea de cement periapical. Anormalitatea în erupție se nominalizează prin: - Erupția pasivă - proces involutiv prin care inserția epitelială coboară spre apex, mărind coroana dentară clinică și realizând un nou nivel al coletului; - Erupția activă accelerată - dintele, după ce pierde contactul cu antagonistul, extruzează sau egresează. Dacă procesul alveolar nu însoțește migrarea activă a dintelui și coroana clinică crește în înălțime, este vorba
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală). 6.2. Rădăcina dentară - componentă a dintelui, situată intra-alveolar, delimitată de coroană prin colet. Anatomic, este porțiunea din dinte acoperită de cement radicular cuprinsă între coletul anatomic și apex. Clinic este porțiunea invizibilă a dintelui, situată sub nivelul joncțiunii epiteliale. Funcțional, asigură fixarea intraalveolară a dintelui și transmiterea forțelor funcționale de la nivelul coroanei osului susținător. În funcție de numărul rădăcinilor, dinții pot fi monoradiculari, cu o singură rădăcină, sau pluriradiculari, cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sau pluriradiculari, cu 2, 3 sau mai multe rădăcini (Fig. 35). În cazul dinților pluriradiculari, sub coletul anatomic se află trunchiul radicular. Din trunchi se separă rădăcinile, formând “furcația radiculară”. Spațiul interradicular se numește “ambrazura interradiculară”, iar poligonul descris de apexuri, “poligon de susținere” (de implementare). Rădăcinile își primesc denumirea după poziția spațială (mezial, distal, vestibular, oral). 6.3. Coletul dentar - anatomic este locul de unire a coroanei anatomice cu rădăcina anatomică, materializat de joncțiunea amelo-cementară. Are formă de linie sinuoasă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
protuberanței de la acest nivel). 7.2. Particularități de grup Grupul incisiv - Incisivii centrali și laterali temporari seamănă cu cei permanenți, dar au dimensiuni mai reduse; coroanele au formă mult mai constantă, iar rădăcinile sunt relativ mai lungi față de coroane, având apexul curbat vestibular. Grupul canin - Caninii temporari au formă asemănătoare cu cei permanenți, dar sunt mai lați (raportat la înălțime) și mai ascuțit. Coroanele sunt mai scurte și se termină cu un cuspid ascuțit. Segmentele marginii incizale se întâlnesc cu fețele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
aspect de cuspid (dinte monocuspidat). Fețele proximale sunt triunghiulare, eu baza situată cervical și convexitatea maximă în treimea incizală și vestibulară. Sunt dinți monoradiculari, cu rădăcini lungi, ovalare, aplatizate mezio-distal, cu câte un șanț longitudinal pe fețele respective și cu apexul înclinat spre distal. Prezintă o cameră pulpară voluminoasă și au un canal radicular. 8.3. Grupul premolar (8 dinți, 4 maxilari și 4 mandibulari, câte 2 pe fiecare hemiarcada). Se dezvoltă din lama dentară secundară și erup în perioada 10-12
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sunt dinți pluriradiculari. Rădăcinile pornesc dintr-un trunchi comun situat sub linia coletului și care, de regulă, prin șanțuri verticale vestibulare, concretizează șanțurile orale la acest nivel. Rădăcinile se separă prin ambrazuri radiculare de dimensiuni variabile de la molar la molar, apexurile circumscriind perimetrul de sprijin. Camera pulpară este voluminoasă, având un număr de coarne pulpare corespunzător numărului de cuspizi și se continuă spre apex cu trei canale radiculare orientate după direcția rădăcinilor. Fac excepție molarii de minte, care nu au o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
orale la acest nivel. Rădăcinile se separă prin ambrazuri radiculare de dimensiuni variabile de la molar la molar, apexurile circumscriind perimetrul de sprijin. Camera pulpară este voluminoasă, având un număr de coarne pulpare corespunzător numărului de cuspizi și se continuă spre apex cu trei canale radiculare orientate după direcția rădăcinilor. Fac excepție molarii de minte, care nu au o morfologie constantă CAPITOLUL 9 CARACTERISTICI MORFOLOGICE INDIVIDUALE ALE DINȚILOR PERMANENȚI Din descrierea individualizată a fiecărui dinte se evidențiază datele de identificare pe arcadă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mare; -unghiul disto-incizal este puțin rotunjit comparativ cu cel al incisivului central; -fața distală are dimensiuni mai reduse decât cea mezială; -marginea incizală este ușor oblică dinspre mezial spre distal și dinspre incizal spre colet. Rădăcina este mai voluminoasă, cu apexul înclinat spre vestibular sau spre distal. Caracteristici pentru identificare: -dimensiuni coronare și radiculare mai mari decât ale incisivului central mandibular; -marginea incizală nu formează unghiuri drepte cu fețele proximale, unghiul disto-incizal fiind ușor rotunjit; -fața mezială a coroanei este mai
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
-coronar VP = 8 mm -cervical VP = 7 mm Erupe la 11-12 ani. Coroana are formă proprie, piramidală, ce poate fi asemănată cu un vârf de lance. Fața vestibulară are un contur pentagonal, cu următoarele margini: cervicală - semicerc, cu convexitatea spre apex; incizală - cu formă de unghi sau de “V” cu cele două laturi inegale, latura mezială fiind mai scurtă decât cea distală, care este și mai ascendentă. De aceea, vârful “V”-ului este mai aproape de marginea mezială și de unghiul mezio-incizal
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dislală). Din fosa centrală pornesc trei șanțuri: șanțul mezio-distal și centro-lingual, prin unire au forma literei Y. Rădăcina este unică, dar cu dimensiuni mai mari decât a premolarului 1 atât axial, cât și transversal. Pe secțiunea transversală are formă circulară. Apexul este înclinat spre distal. Nu prezintă șanțuri longitudinale pe fețele proximale. Caracteristici principale pentru identificare: -coroană voluminoasă, având cea mai mare circumferință dintre toți premolarii; -poate exista o formă cilindrică a coroanei cu doi cuspizi aproape egali sau trei cuspizi
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
una palatinală și două vestibulare). Rădăcina palatinală este mult mai mare decât cele vestibulare, este aplatizată vestibulo-palatinal fiind orientată divergent (variabil) față de cele vestibulare. Rădăcina mezio-vestibulară este mai aplatizată decât cea disto-vestibulară în sens mezio-distal. Rădăcinile vestibulare au în general apexurile recurbate reciproc. Ambele rădăcini vestibulare sunt ușor curbe și divergente. MOLARUL 2 MAXILAR (fig. 48), 1.7., 2.7. înălțime totală = 20,7 mm înălțime radiculară = 13.7 mm diametre: - coronar MD = 9 mm -cervical MD = 7 mm -coronar VP
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
presiunea de la baza plămânului este mai mare (mai puțin negativă) decât la vârf. Presiunea din interiorul plămânului este egală cu cea atmoferică. Presiunea de expansiune la baza plămânului este mai mică; această regiune are un volum de repaus mic, iar apexul pulmonar are o presiune de expansiune mare, un volum de repaus mare și modificări reduse ale volumului în cursul inspirului. Diferențele regionale ale ventilației constau în modificări ale volumului per unitate de volum rezidual. Se observă (fig. 73) că la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]