56 matches
-
gândesc la tine, care mai ai atât de condus, șoptește el, a scuză. Chipul nemișcat al Christei nu arată prin nimic că l-ar fi auzit. Își aude zgomotul palmelor, slab, netopit În aplauzele ritmice. Nu-i place exhibiționismul entuziasmului - aplaudatul În picioare -, dar trebuie să cedeze. Se ridică, și el, Împreună cu ultimii spectatori reticenți. —La tine m-am gândit... că mai ai de condus În seara asta, repetă. Christa Îi răspunde cu un zâmbet absent. Nici un semn că ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
copilărie. De ce? Neobișnuința: el nu are niciodată timp de pierdut cu așa ceva. El nu și-a putut permite să piardă timpul niciodată. El nu a mers de bunăvoie decât la concertele Anei Maria. * Christa s-a oprit și ea din aplaudat. Tot trage de lănțișorul de la gât: Încearcă să descifreze ecranul ceasului, mijindu-și ochii, neputincioasă. Nu vrea să-și pună, În acest moment, ochelarii. — ...Nu plecăm Înainte ca să biseze? Îl Întreabă. Veșnicul lui contratimp cu Christa. S-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
destrămării. Tot țară e și cenușa din urne. Deocamdată, fiorii cosmici sunt apanajul spiritului. O pasiune înseamnă un plămân în plus. Important e să nu obturăm canalele speranței. Lasă începuturile să fiarbă în tine! Prietenul adevărat se oprește primul din aplaudat. Marea artă știe să caute cerul și în noroi. Mântuirea vizează conduita morală, geniul - performanța profesională. Libertatea trebuie blindată cu responsabilitate. Bunătatea este un eșantion divin. În materie de conștiință, negocierile ar trebui să fie prohibite. Universitățile trebuie să fie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe loc notițele și părăsește imediat tribuna pentru a scăpa de inevitabil. Strigătele și aplauzele se înmulțesc, iar tumultul crește în valuri care vin unul după altul". Nimic asemănător la urmașii lui care s-au făcut și se mai fac aplaudați la comandă. Cînd se referă la un conducător, cuvintele de smerenie, de modestie, evocă o idee simplă: omul și-a îngenuncheat ambițiile în fața cauzei, nu invers. Oricine recunoaște acolo semnul unei credințe neprefăcute, al unei bogății adevărate: "Astfel, cînta poetul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de moravuri și livrează o serie de tablouri vivante ale unei dictaturi abstracte. Oameni de toate vârstele, îmbrăcați sumar, ca niște deținuți de lagăr sau pacienți de ospiciu, sunt siliți la tot felul de proceduri medicale și exerciții fizice, inclusiv aplaudatul în forță. Revine obsedant senzația sufocării și a înecului prin inun dație. Megafoane instalate pe un microbuz emit un discurs urlător, cu inflexiuni hitleriste și, eventual, ceaușiste, din care însă nu se înțelege nimic, cuvintele fiind sparte și suprapuse. Totul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
copleșitor univers semantic. Fac aici o paranteză: criticii, în majoritate, au ales să nu contextualizeze filmul, de cele mai multe ori comentând fabula (obicei care îi confortează pe semnatarii cronicilor, scutindu-i fie de verdicte axiologice ca în cazul, să zicem, îndelung aplaudatului 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile -, fie de o analiză adecvată limbajului cinematografic ca în mai toate cazurile, chiar în puținele publicații de specialitate. Reiterez faptul că regizorul a venit în fața publicului cu un proiect complex film de actualitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]