11,311 matches
-
préoccupation de la traductrice pour la forme sonore.1523 L'effort de la traductrice de reconstruire leș sonorités en français mène parfois à des variantes très poétiques, réussies : Nicio cărare nu mai e lungă, nicio chemare nu mă alunga. Un om s-apleacă peste margine) (Blaga, 2010 : 109) Îl n'y a plus d'appel pour m'étourdir, ni de chemin qu'il me tarde de parcourir. (Un homme se penche) (Stolojan, 1992 : 33) Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vers je ne sais quelle fin. Comme un cierge qui vacille un arbre s'est éteint. Un vol s'est étendu vers je ne sais quelle fin. Comme un bougeoir qui vacille un arbre s'est éteint. În fântână mi-aplec gând și cuvânt. Ceru-și deschide un ochi în pământ. (Blaga, 2010 : 146) Sur la fontaine j'ai incliné mes paroles et mes pensées. Le ciel a ouvert un œil dans la terre. (Stolojan, 1992 : 69) Je penche sur la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pace lumea că de scrum [...]. De gros flocons de neige tendres/couvrent mon univers comme des cendres [...]. " (Tămâie și fulgi) (Miclău, 1978 : 231) ; " Vino, sfârșit, așterne cenușă peste lucruri. " " Viens, ô fin, recouvre de cendre leș choses. Un om se-apleacă peste margine/Un homme se penche sur le bord) (Miclău, 1978 : 267) ; " scrumul abătut pieziș din alte zări " " [leș] cendres obliques des horizons " (Sfanțul Gheorghe bătrân/Saint Georges vieux) (Miclău, 1978 : 439) ; " scrum de clorofila " " cendre de chlorophylle " (Portret/Portrait
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
îl est noir ou mêlé au venin : " Doi suntem gata să gustam/cu miere-amestecat veninul. On est deux prêts à gouter/au miel mêlé le venin. " (Cântec în doi/Chanson à deux) (Miclău, 1978 : 575) ; " vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea " " tu mangeras du miel noir et silencieux tu t'inclineras " (Cetire din palmă/L'avenir dans leș lignes de la main) (Stolojan, 1992 : 79) ; " Pentru un fagure sterp/mi-am ucis stupii flămânzi. " " Pour un nid d'alvéoles sèches
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le culturème dans le titre même : À la mémoire du paysan peintre (Miclău, 1978 : 263) ; En souvenir du paysan peintre (Pop-Curșeu, 2003 : 53) ; En souvenir du paysan peintre d'icônes (Loubière, 2003 : 25). → Le titre du poème Un om s-apleacă peste margine est métaphorique : le moi lyrique se demande s'il s'agit du bord de la mer ou du bord d'une pauvre pensée. Leș traductions de ce titre oscillent entre le côté abstrait (Sanda Stolojan supprime même le complément de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1975 : 6) ; Le verbe " a umblă " (" se déplacer ") est traduit par " cheminer " : " lăsați-mă/să umblu mut printre voi " " laissez-moi/cheminer muet parmi vous " (Către cititori/Aux lecteurs) (Stolojan, 1992 : 23) ; Le nom " margine " (" bord ") est traduit par " margelle " : M-aplec peste margine :/nu știu e-a mării/ori a bietului gând ? " " Je me penche : suis-je au bord de la mer/ou bien sur la margelle/d'une pauvre pensée ? je ne sais. " (Un om s-apleacă peste margine/Un homme se
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est traduit par " margelle " : M-aplec peste margine :/nu știu e-a mării/ori a bietului gând ? " " Je me penche : suis-je au bord de la mer/ou bien sur la margelle/d'une pauvre pensée ? je ne sais. " (Un om s-apleacă peste margine/Un homme se penche) (Stolojan, 1992 : 33) ; Le nom " pivniță " (" cave ") est traduit par " oubliette " ou " cellier " : " pivnițele pământului " " leș oubliettes de la terre " (Din cer a venit un cântec de lebădă/ Un chant de cygne est venu du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
șchioapa de la pământ " (littéralement : " se soulever de la terre d'un empan ") constitue une difficulté de traduction : " Pe coate încă o dată/mă mai ridic o șchioapa de la pământ [...]. " " Allongé sur la terre/je me révèle sur leș coudes [...]. " (Un om s-apleacă peste margine/Un homme se penche sur le bord) (Miclău, 1978 : 267) ; " À terre, accoudé, je me soulève encore d'un empan [...]. " (Un homme se penche par-dessus le bord) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 135) ; " Accoudé une fois encore/à râs de terre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
voi,/să vă ies în cale cu ochii închiși. " V. Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 103). 849 Lucian Blaga, Scrisoare (Lettre), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.) Lucian Blaga ou le chant..., p. 108. (Texte source : " aplecat peste întrebările lumii ". V. Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 118). 850 Lucian Blaga, Psalm (Psaume), în Lucian Blaga, L' Étoile la plus triste, op. cît., p. 27. (Texte source : " întrebătoarele mele tristeți ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la vallée/l'eau vieillit, ô, comme elle vieillit vite. L'heure aussi. " (Texte source : " Tu esti în vară, eu sunt în vară. În vara pornită/către sfârșit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor./ Cu gând ducăuș mângâi părul pământului./ Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.// Privește în jos! Privește-ndelung, dar să nu vorbim./ S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul./ Din poarta-nălțimei și până-n vale/îmbătrânește, ah, cât de repede, apa. Și ceasul. ", în Lucian Blaga, Operă poetica
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș tirets du texte de départ. Lorsqu'une telle suppression est opérée, îl s'agit surtout de tirets à fonction purement ornementale, décorative, ce qui n'altère pas la signifiance. V. Lucian Blaga, La mănăstire (Au monastère), Un om s-apleacă peste margine (Un homme se penche sur le bord), Ursul cu crin (L'ours au lys), La curțile dorului (À la cour du mystère), Poetul (Le poète), Ardere (Combustion), Cântecul brumelor, urmelor (La chanson des frimas, des traces), Lângă un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Zeul așteaptă (ÎI. Le dieu attend), p. 82, III. Umbră (L'ombre), p. 84, IV. Pan cântă (Air de Syrinx), p. 86, V. Paianjenul (L'araignée), p. 88, În marea trecere (Dans le grand passage), p. 94, Un om s-apleacă peste margine (Un homme se penche au bord de la falaise), p. 98, Heraclit lângă lac (Héraclite au bord du lac), p. 102, Biografie (Biographie), p. 116, Echinocțiu (Équinoxe), p. 120, În munți (Dans leș montagnes), p. 122, Noapte ecstatică (Nuit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
întreaga făptură se resimt încă de cutremurul momentelor precedente. Fără voie îți vin în minte cuvintele lui Tacit caracterizând pe Messalina: "Lassata sed non satiata". Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste bustul de o carnație impecabilă, așa cum numai nimfele o au, caută parcă să liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Totul concură la edificarea unei atmosfere feerice, fetele de împărat pășesc pe o suprafață-oglindă similară unei săli de bal înconjurată de vegetație albastră, de unde sugestia unui peisaj oniric sau fabulos. O parte sunt prinse în dans, una dintre ele se apleacă să culeagă ceva, o alta se remarcă printr-un profil meditativ, pe când altele sunt surprinse într-un tête à tête. Ștefan Popescu rupe ritmul unei armonice gestuale precum în picturile lui Loghi, dar mai ales în cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luat ființă încă din concepția realistă, căutând accentele impresionante nu în valorile formale, ci în povestirea dramei, și de aci banalitatea soluției. Tânărul Cornel Smigelschi zace în pat cu capul pe pernă, cu cămașa descheiată pe piept, iar îngerul se apleacă peste el, sprijinindu-și mâinile pe căpătâiul patului și sărutându-l ușor pe frunte. Aripile fantastice apar ca niște umbre sinistre în fața ferestrei, iar o lumânare așezată pe o măsuță, alături de muribund, aruncă o lumină intensă și ireală pe fața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
A. Böcklin în tabloul "Durerea Magdalenei", de Fr. Stück în "Pieta" sau de Max Klinger în stampa "Moartea" din ciclul "O iubire", op. X., nr. 10. Schița cuprinde mai multe persoane. Peste căpătâiul unui cadavru întins în planul prim se apleacă un înger ridicând mâna adormitoare, în vreme ce de pe partea opusă apar două figuri, o femeie șezând și un geniu înaripat. Viziunea cu toate detaliile împrumutate e originală și dramatică, deși e vorba mai mult de o fixare a unor combinații întrezărite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ary Murnu colaborează la aceeași revistă în 1908, iar Luceafărul său rezistă 18 numere pe coperta revistei. Luceafărul încununat cu lauri -, este coroana simbolică a marilor artiști, în speță a poeților, modalitate de a sublinia identitatea cu poetul Eminescu -, se apleacă pentru a o săruta pe Cătălina. Trupul său eteric rămâne suspendat pe fundalul unei nopți înstelate. În 1910, graficianul ilustrează coperta unui volum de poezii eminesciene, Lumină de lună, la invitația lui Ion Scurtu, cu un moment din poemul "Dorința
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o poziție imposibilă, se apleacă sub un unghi care presupune inexistența coloanei vertebrale. Himerele par să aibă ulterior mobilitatea nevertebrată a expansiunii formale. Himerei (1919) sub forma unui Vultur care posedă și o pereche de sâni îi este aplicată o mască în loc de chip. Acesteia i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păr, o alta ține o floare în mână cu un gest delicat, floare a cărei culoare reverberează în părul de flamă și rictusul hematoreic al alteia, iar florile sunt din nou prezente cu caracter ornamental în veșmântul celei care stă aplecată peste gâtul tânărului abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul de sânge și vin al buzelor și floarea prinsă în păr nu mai reprezintă acordul unui ludic plasirist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestui subiect biblic: "Călăul aducând Salomeei capul Sfântului Ioan". I-am dat o atitudine de înduioșare căci, îmi plăcea să contrariez tradiția, reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al suferinței, vulnerabilă și umilă. Cecilia Cuțescu-Storck introduce personajul în anonimatul unei ritualități funerare, eliminând latura de senzualitate morbidă sau de perversitate proprie personajului tratat conform esteticii decadente. Asemeni unei țărănci care-și bocește soțul sau copilul mort, Salomeea se apleacă asupra capului Sfântului, căruia moartea și suferința i-au dizolvat trăsăturile într-o mască de anonim hieratism, în cheia iconografiei bizantine. Chipul sfântului seamănă cu cel cristic, al primitivilor italieni, în special la Giotto, față de care artista nutrea o mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afirmat cu multiplele lui manifestări literare. Bacovia a fost considerat un poet simbolist, deși volumul de versuri din 1916 Încheia traseul acestui curent literar, Împământenit În literatura română de către Alexandru Macedonski, după ce, mai Înbtâi, se afirmase ca poet romantic. Exegeții, aplecați cu răbdare asupra creației sale au concluzionat că George Bacovia este un poet modern, În adevăratul Înțeles al cuvântului. De la prima lectură a poeziei „Plumb”, cititorul integrează În eul său o imagine menită să-i producă un profund sentiment de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
roman de la fapte reale, transfigurate obiectiv În opera sa. În articolul „Mărturisiri”, romancierul dă amănunte despre geneza operei sale. În primul rând mărturisește că a fost impresionat de o scenă surprinsă la hotarul satului Prislop, când un țăran s-a aplecat și a sărutat pământul, ca pe o ibovnică. Scena i s-a Întipărit În minte, l-a uimit, l-a obsedat și a fost fixată În desfășurarea epică a romanului. Liviu Rebreanu a mai reținut și o Întâmplare petrecută În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
arătat că relațiile româno-americane progresau lent, dar "nu din cauza României"1208. În ansamblu, cuvîntarea a fost un tour de force al naționalismului românesc. Faptul că America participa în continuare la Războiul din Vietnam l-a determinat pe Ceaușescu să se aplece mai mult către Moscova, ca un simbol al unității comuniste și al sprijinirii Vietnamului de Nord. În consecință, președintele român nu voia să ia partea nimănui în conflictul chino-sovietic. În iunie, 1966, cînd Zhou Enlai a făcut o vizită de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]