110 matches
-
tăcute, cu canapeaua strânsă, peste ea, peste husa de mătase asortată cu draperia care avea trandafiri, a pus ca o aleza la ginecologie o pătură, acolo Ana s-a simțit la un consult de rutină, doar că, peste imaginea ginecologului aplecat asupra sa s-a suprapus cea a obstetricianului care o moșea și mișcările pe carte le făceau, ca un dans ușor, erau efortul nașterii, prea mic, așa cum poate născuse ultima dată bunica ei...cine știe...sau ultima naștere fusese grea
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1460202770.html [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
român!” Mijocirea sfinților la care recurge adeseori poetul face parte dintr-un articol din Crezul creștin. “Pâinea cea de fiecare poezie” este un poem dedicat tatălui său: “Îmi caut tatăl meu de grâu printre cuvinte, / Și tatăl ară prin poeme, aplecat, / Și-n limba lui română ține minte / Prea veșnicia pâinii de la sat - // Și tatăl e coloana infinită / Ce-și poartă-n cârcă zestrea de pământ, / Și pe la porțile sărutului el cântă, / Că este pasărea măiastră din mormânt - // Că-așa sunt
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
mare. Prin locurile pe unde și-au sunat pașii, de-a lungul vremii, mari nume ale culturii române, v-ați preumblat și dumneavoastră. Purtând fiori de sfânt mister, v-ați dus la Lancrăm să puneți o piatră la templul celui ,,aplecat peste marginile lumii”. Niciun drum nu a fost prea lung pentru a fi unde sporește taina. Ați mărturisit că l-ați simțit pe Lucian Blaga ca o imensă lacrimă, care acoperă chipul întregii noastre patrii. Căci, dacă a rămas un
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută, mamă ești uitată, Acum am crescut, urmărul e mare: Furtuni de neguri, apă tulburată, Cruce pe gânduri peste amplă zare, Duc prin viață trecutul, colbul aprins, Pasăre cu lat de picior, aplecat, Efigie de stele pe cerul întins Sau lac din care nuferii albi au secat. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939 GOLĂNEASCĂ Să bem, prieteni, mult și anonim, hârdaie cu vin roșu ne adastă, la urma urmei tot
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
mare. Prin locurile pe unde și-au sunat pașii, de-a lungul vremii, mari nume ale culturii române, v-ați preumblat și dumneavoastră. Purtând fiori de sfânt mister, v-ați dus la Lancrăm să puneți o piatră la templul celui ,,aplecat peste marginile lumii”. Niciun drum nu a fost prea lung pentru a fi unde sporește taina. Ați mărturisit că l-ați simțit pe Lucian Blaga ca o imensă lacrimă, care acoperă chipul întregii noastre patrii. Căci, dacă a rămas un
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193861.html [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
pe pământ. De exemplu, menirea romancierului superrealist nu este acela de a alege cuvintele textului său, el le azvârle cu putere înăuntrul minții cititorului și i le lasă să le rumege în malaxorul conștiinței sale. Dacă însă angrenajul malaxorului celui aplecat spre surprinderea noastră este defect din construcția sa, noua scriere nu mai sugerează, ci interpretează greșit, punându-și amprenta pe tot umanul inconștient și surescitat. Spuneam mai sus că degradările de limbă, pe care îmbălsămătorul de urât al Florilor răului
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 by http://confluente.ro/Depeizarea_egoului_in_romanul_superrealist_0.html [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
ansamblu Privirea caută doar vadra cu caș Parabolă albă intrată-n meandru Ei știu să iubească dăruit, cu patimi a dâncul codrului, lumina și glia c e risipesc în stropii de lacrimi Cu care - au hrănit milenii România !! Pe câmp, aplecați - semn de întrebare Sunt ei, cei ce măsoară pământul cu sapa îl trec parcă p e cântare și prețul plătit îl știe doar vântul ... Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământă această tină știind să
ŢĂRANII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Taranii_elena_armenescu_1351001194.html [Corola-blog/BlogPost/346459_a_347788]
-
Creșterii Iui se face util, Statuiându-l prin justețe, Iubindu-l cu acuratețe, Îi arătă ceea ce-i drept, I-arată cum să fie deștept, La greu să nu se îndoaie, Să iubească chiar de ploaie În sufletu-i astfel candid, Ne-aplecat la ce-i sordid ... Nimic nu-i prea mare, Altuia să nu-i fie soare, Să nu i se “umilească..? Nu pipota să-i crească, Ci omenește slujească, Divinația să-i sporească, Să iubească renașterea Către sfințenie -metanoia, Cum îi
NU-I NIMIC PREA MARE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1451111739.html [Corola-blog/BlogPost/369948_a_371277]
-
răchie pare mai mult să-l atragă cum la coana preoteasă îl grăbește Ionel pică din ceaslovul popii în noroi, un bilețel. popa oare îl aruncă se întreabă-n gând băiatul? el fiind mai măruntel nu-i e greu cu aplecatul și pe foaia mărunțică își aruncă-ndată ochii vede numele mămuchii trecut pe biletul popii. și-alte nume stau la rând, lângă ele, mărunțele, vede bine Ionel câte-un mănunchiuț de stele. la părinte dă să vadă, bilețelul să citească
BUNELE CREŞTINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Bunele_crestine.html [Corola-blog/BlogPost/364745_a_366074]
-
fiecare săptămână își strecura razele pe deasupra rafturilor încărcate cu jucării, cărți și creioane colorate și se oprea în lumina veselă a neoanelor ascultând glasurile pline de viață și culoare, care o încântau mereu. De data aceasta, îi vedea pe toți aplecați deasupra mesei lungi și nu înțelegea de ce era liniște. Până și Adela, care avea doar patru ani și jumătate și nu știa să scrie, ținea un creion în mână și marca hârtia cu linii hotărâte. Văzu imediat o inimioară, apoi
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1456199043.html [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
care mă batjocoreau. Mă grăbesc eu a doua zi și mă apuc de dimineață la spălat vase, le strâng și le duc afară pe trotuar unde am pregătit fundul de facut tăiței pe un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi și ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casa mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 by http://confluente.ro/Sorin_andreica_1402476665.html [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
și am râs, ca niște adolescente prostuțe, până pe la 2 noaptea. Din când în când îi mai spunea niște vorbe deochiate „blondei”, la telefon (am văzut-o în gară, când tânărul nostru i-a aplicat un sărut...de scenă...cu aplecat pe spate!). Însă cea mai tulburătoare poveste mi se părea cea a doamnei din celălalt pat, de sus. Medic de dermato-venerice, se îndrăgostise în vremea studenției (acum să fi avut vreo 43 de ani) de un profesor de-al ei
IUBIRILE NOPŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 by http://confluente.ro/Iubirile_noptii.html [Corola-blog/BlogPost/344280_a_345609]
-
-i ziceai că se înalță la cer și moare. Bătea picioarele cu amândouă mâinile în timp ce acestea se mișcau ritmat. Cânta hîrșâit, întotdeauna fără versuri, trosnind din degete pentru a ține tempoul. Chiuia hoții de sminteala lui. Băteau din palme și aplecați spre pământ executând bucata împreună cu bătrânul. Era o adâncire spre limitele trăirilor lor. Era o transfigurare pe care oamenii din afara închisorii nu ar fi putut-o înțelege. De aceia, aici, uneori, muzica suna într-un anume fel. Participarea la dezmăț
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1476178366.html [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
doar două sunete distincte, care fac tăcerea dintre ele și mai grăitoare. In pavilionul principal, bogat decorat cu negru și auriu, cu interior sobru, puțin întunecat, plafonul avea cercuri cu dragoni. Credincioșii îngenuncheau, unul lângă altul, cu fundul pe călcâie, aplecați înainte, sprijiniți pe mâini. Se dădeau explicații în japoneză și eu încercam să ghicesc despre ce se vorbește, judecând după reacția audienței la ce se spunea. Tablourile shogunilor m-au intimidat, deși nu erau în armuri, așa cum aveam să-l
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/milena_munteanu_1407146139.html [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
care ma batjocoreau.Mă grăbesc eu a doua zi și mă apuc de dimineață la spălat vase, le strâng si le duc afară pe trotuar unde am pregătit fundul de făcut tăiței pe un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi si ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casă mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odio_sorin_andreica_1372921932.html [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
mișto crâncen de tine și de textul cu care tocmai ai încercat să-l agăți. Dacă te afli într-un loc cu mulți tipi în roz care se sărută, nu le mai zice nimic. Dacă e cu fața către colț, aplecat și se răstește la bocanci, iartă-l, a băut prea mult suculeț și i s-a făcut puțin rău. Dacă ai ajuns s-agăți în baruri sportive, înseamnă că ești chiar disperată. Du-te la el și strigă-i, extaziată
Cum să flirtezi ca o profesionistă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20510_a_21835]
-
râsul ăla! Ohooo! Ar fi ca-n Portocala mecanică. Îi și văd pe violatorii și pedofilii din pușcării tăvălindu-se pe jos, astupându-și convulsiv urechile și implorând, cu balele șiroind, să fie duși mai bine la duș, să stea aplecați după săpun până la loc comanda. Zile, luni, ani întregi ar sta cuminței, prefăcându-se că nu găsesc săpunul. De-aici până la arma fonică n-ar mai fi decât un pas. Valiza cu butonul roșu ar deveni brusc neinteresantă. Celui mai
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
Harbord, contramandând un ordin francez de a săpa tranșee mai în spate, le-a ordonat soldaților săi să păstreze pozițiile pe care le dețin. Pușcașii marini și-au săpat cu baionetele poziții de luptă din care nu puteau lupta decât aplecați. În după-amiaza zilei de 3 iunie, infanteria germană a atacat peste terenurile agricole, cu baionetele montate, pozițiile pușcașilor marini. Pușcașii marini i-au așteptat pe germani să se apropie la circa , după care au deschis focul care a măturat valuri
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
degrabă să știe ce-a fost cu țipătul de mai Înainte și care l-a trezit, așa că porni a se cățăra pe lotbele gardului despărțitor dintre vaci și oi ca să poată vedea Înăuntru, să Înțeleagă. — Oaia? - Își Întrebă părintele ce aplecat asupra uneia Încerca să o ajute a da pe lume o nouă ființă. — Da, sigur, oaia. Ai auzit foarte bine. Ea era. Striga s-o ajutăm să fete. Uite, vezi, ceva nu e tocmai În regulă cu ea și are
Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
ca scoțiene () sau din Țara Galilor (). A. Numărul oficial de spectatori pentru finala din 1923 a fost de 126.047, dar statisticile actuale arată că între 150.000 și 300.000 de suporteri au fost prezenți la meci. Echipele marcate cu "aplecat" s-au desfințat. În plus, Queen's Park nu a fost eligibilă pentru Cupa Angliei după regulile date de Scottish Football Association în 1887.
Lista câștigătorilor Cupei Angliei () [Corola-website/Science/322509_a_323838]
-
memorie și marmelada, și slănina, deși Îmi aduc aminte de lucruri triste... În Iași am coborât controlați de militari, pe baza listelor pe care le aveau bărbații evrei care ne Însoțeau. Am primit instrucțiuni ca cei mai mari să meargă aplecați, Întrucât se aprobase să fie aduși În țară numai copii orfani de ambii părinți până la vârsta de 12 ani. Acești copii repatriați au fost iarăși Împărțiți În orfelinate Înființate de Comunitatea Evreiască: unul În Fălticeni și altul la Rădăuți... După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să gestioneze contactele (și contractele) cu noii autori. Nu-i displăcea lui Diotallevi, În sensul că lumea părea să-l intereseze din ce În ce mai puțin. Acum, dacă stau să mă gândesc, el continua să slăbească Îngrijorător, uneori Îl surprindeam În biroul lui aplecat deasupra vreunui manuscris, cu privirea În gol, cu stiloul gata să-i cadă din mână. Nu era ațipit; era epuizat. Dar exista și un alt motiv pentru care noi acceptam ca Agliè să-și facă apariția din ce În ce mai rar, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre picioarele lor) se Împingeau alții care voiau să bea de la robinete. M-am Întrebat dacă nu cumva conducerea clubului tăiase apa, ca să-și oblige clientela să cumpere apa minerală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
interveni. Prescott se duse la X și-i trase un glonț în ochiul drept. Un mic vulcan de sânge izbucni, inundându-i fața. Prescott se întoarse; lipindu-și țeava armei de fruntea lui Hardie, trase din nou și apoi, mergând aplecat, trecu pe lângă fiecare gardian, trăgând cu amândouă mâinile. Tocmai se pregătea să se ocupe de Thorson când se opri. O expresie de nedumerire i se întipări pe chip. Stupefiat, Gosseyn îi smulse armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub fereastră, astfel Încît cei doi dinăuntru să nu vadă decît crengile smulse din gardul viu pe care le țin ridicate deasupra capetelor. Celor doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]