2,077 matches
-
de văzut altceva dincolo de ,rara sa facultate de a disprețui", evidențiată de același exeget. Fără îndoială că în opera argheziană pamfletul are o ,istorie" particulară, o evoluție cu metamorfoze, deviații, ambiții mai mici sau mai mari, până la cele demiurgice și apocaliptice. Ștefan Melancu întreprinde o schiță de istorie a pamfletului românesc (căruia Cornel Munteanu i-a consacrat în 1999 un studiu special, Pamfletul ca discurs literar), în cadrul căreia îl plasează pe Arghezi. Istoria de ansamblu, reconstituită din câteva repere orientative, e
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
câine/ întors din infern îmi călătorește prin sânge/ cu o mână sugrum urletul/ și asta e toată poezia vieții mele" (Mâinile merg în jos). Cu excepția versului final, care oferă poeziei o supapă, imaginile și intensitățile sunt vădit și voit post-expresioniste, apocaliptice, stingând lumina lumii și aprinzând focuri în beznă. E o direcție bine definită și reprezentată a poeziei de azi, în care se regăsesc deopotrivă componenți ai generației ^90 (Ioan Es. Pop) și tineri poeți ,milenariști" (Ruxandra Novac, Teodor Dună), și
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
ce se iau la trîntă cu geologia... Se află în stihurile în cauză o insațietate a cuprinderii vitale, o beție a realului pozitiv precum un revers al atît de numeroaselor, la ceasul actual (pînă la saturație și dincolo de ea), scenarii apocaliptice. în loc de-a se înspăimînta de final, de-a se tăvăli în terifiantele-i aproximații devenite o vogă industrioasă, bardul nostru inspiră aerul stenic al începuturilor, se desfată într-o învălmășire primară a regnurilor. Instinctul îl îndrumă către o naturalețe
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
cu bărbatul în demnitate umană (dar nu se spune nimic de egalitatea în fața legii) ș.a.m.d. Pentru cetățeanul occidental care știe doar că Șaria prevede tot felul de pedepse corporale crude, o astfel de Declarație a drepturilor omului sună apocaliptic. Pentru că lucrurile să fie și mai complicate, Șaria nu este un text unic, fix, bine definit și clar pentru toată lumea musulmană. Islamul însuși nu este o entitate monolitica și e reprezentat de viziuni adesea divergențe 23. Așa se și explică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fost coleg a lui DB, ar trebui să bănuiești pe unde s-a produs ruptură esențială de logică și coerentă din retorica lui. De fiecare dată procedează după aceeași schemă: ia o prezumție oarecare, o deghizează în urgență, în profeție apocaliptica și-apoi o proiectează asupra întregului univers(icoanele care-i hartuiesc pe homosexuali, Mona Musca atîrnata la gîtul fiecărei femei politician, ca o piatră de moară, prin grijă cohortelor de misogini patibulari). Avem nevoie de femei în politica ca să echilibreze
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
Ai trecut brusc de la apologia poeziei de băcănie la poetizarea frustrării de bacanie.Asistam la nașterea noului catehism de tranziție: catehismul proletcultismului managerial(manager-cultismul) emanat de umorile bovarice ale unor manageri nefericiți și montat magistral de empaticul Dragoș între epitete apocaliptice.V-ati fi gîndit vreodată că seniori-managerii,brand-managerii,bussines-manii,birocrații aia spilcuiți ai marilor corporații sînt niște martiri? V-ați fi imaginat că și-au turtit visele între șezut și tapițeria din piele fină a jilțului directorial,că și-au
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
Ai trecut brusc de la apologia poeziei de băcănie la poetizarea frustrării de bacanie.Asistam la nașterea noului catehism de tranziție: catehismul proletcultismului managerial(manager-cultismul) emanat de umorile bovarice ale unor manageri nefericiți și montat magistral de empaticul Dragoș între epitete apocaliptice.V-ati fi gîndit vreodată că seniori-managerii,brand-managerii,bussines-manii,birocrații aia spilcuiți ai marilor corporații sînt niște martiri? V-ați fi imaginat că și-au turtit visele între șezut și tapițeria din piele fină a jilțului directorial,că și-au
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
Ai trecut brusc de la apologia poeziei de băcănie la poetizarea frustrării de bacanie.Asistam la nașterea noului catehism de tranziție: catehismul proletcultismului managerial(manager-cultismul) emanat de umorile bovarice ale unor manageri nefericiți și montat magistral de empaticul Dragoș între epitete apocaliptice.V-ati fi gîndit vreodată că seniori-managerii,brand-managerii,bussines-manii,birocrații aia spilcuiți ai marilor corporații sînt niște martiri? V-ați fi imaginat că și-au turtit visele între șezut și tapițeria din piele fină a jilțului directorial,că și-au
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
legendă autentică, lansată de Caligula, care spune că, într-o bună zi, va apărea un ultim împărat. Acesta va cuceri întreaga lume și va prevesti ce-a de-a doua întoarcere a lui Isus. Autorul dezvoltă tema într-un sens apocaliptic, adunînd toate marile teme ale secolului XX și stabilind diverse relații între ele." Asta e cam tot ce nu e piesa lui Nicolau în textul ei; aluziile la Caligula sînt permanente - extravaganțele vestimentare și gastronomice și, mai ales, insistența asupra
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
vrea din ce în ce mai mare, în sensul propriu al cuvîntului, așa că supușii săi măsluiesc "metrul etalon", micșorîndu-l în fiecare zi cu cîțiva centimetri, și-i fac haine tot mai largi, care ajung să-l țină legat de tron. Ultimul împărat e la fel de "apocaliptică" precum Macbett-ul lui Eugen Ionescu, cu care are în comun nu numai tema dictatorului, dar și pe cea a familiei, moștenire pervertită din dramele shakespeariene: Măscăriciul, proaspăt descoperitul fiu adevărat al Bucătăresei și al răposatului rege, e un Macol, fiul
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
compensația. Departe de poză orgoliului, a declarativitatii redundanțe, Dumitru Chioaru e mai curînd un resemnat, care se silește a nu provoca existența chiar dacă e decepționanta, sub egida unei conștiințe decente, a unei discipline morale. Nici o fulminație, nici o blasfemie, nici o erupție apocaliptica nu acoperă ecranul molcom al acestei angoase ținute în frîu, al acestei suferințe potolite ce găsește intrinsa resursele înseninării. Dramă, cîtă e, se încapsulează în delicatețe. Astfel se poate comensura și distanța ce separă modalitatea reflexiv-contemplatica a Echinoxului de retorica
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
unui eseist și romancier la modă, Philippe Sollers, cel convins că numai secolul al XVIII-lea poate fi leacul vindecării "tumorii istorice" reprezentate de veacurile XIX și XX, care trebuie să se resoarbă pentru a nu duce spre un final apocaliptic." Veni-va oare vremea când nu vei mai fi suspect ori de câte ori aduci vorba despre secolul al XVIII-lea? Cât timp vom mai fi obligați să rumegăm ura fascistă împotriva Epocii Luminilor sau destinul tragic pe care stalinismul l-a aruncat
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
aici, în direcția acestui scenariu puțin încurajator, că raportul dintre cei care se uită la televizor și cei care citesc ziare, este de 8 la 2 (inclusiv în România). Și totuși... Starea (de fapt) a televiziunii nu este chiar una apocaliptică. Există destui (dar nu suficienți) "viruși" (mai mult decât necesari) care boicotează, analizează, ridiculizează sau care anulează (în cazurile cele mai fericite) batalioanele de fantome (telemediatice) care ne bântuie realitatea. Este de amintit, mai întâi, tradiția (e drept că firavă
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
celui mai recent volum de versuri al lui Liviu Georgescu ne oferă o posibilă cheie de lectură (cititorul amator de jocuri intertextuale se va gîndi, desigur, la cunoscutul roman al lui Stanislaw Lem, fiind tentat să caute corespondențe cu scenariile apocaliptice și viziunile terifiante ale literaturii S.F.). În realitate însă, la fel ca și în cazul cărții de debut (intitulată, tarkowskian, Călăuza), și de astă dată, autorul pare să caute mai degrabă un alibi, un pretext care să justifice - în parte
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de carne."(p. 33) Totul stă, ca în poemele unor Trakl sau Benn, sub semnul continuei înfruntări între patosul vital și cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
râde ori de câte ori un altul trage apa" (Hristosul de tinichea). Dracii în biserică este povestea unei biserici din Almaș-Săliște care a scăpat de demolare în perioada comunistă, dar avea pe un zid o pictură în care infernul și păcatele sunt reprezentate apocaliptic printr-o erotică scabroasă à la Brueghel. Zidul pictat în 1808 este atracția...babelor plictisite de slujbă religioasă și preotul e nevoit să-l acopere cu un covor. Umorul e suculent. I. Nesfântu este foarte aproape de cum ce ar fi
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
supărat pe mâinile lui". De altfel, precum în vestitul proverb "nu știe dreapta ce face stânga" (cu toată simbolistica aferentă a religiilor monoteiste), dreapta Domnului, încă neiertată, umblă prin lume. Sângele izbucnește până la urmă, după smulgerea ei, într-o imagine apocaliptică: "întregul pământ era acum roșu de sângele Domnului și nu se mai putea recunoaște ce se întâmpla acolo jos. Atunci ar fi fost aproape cu putință ca Dumnezeu să moară. Cu o ultimă încordare își strigă înapoi mâna dreaptă și
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
docteur du justice" à Tertullien, cel de-al patrulea studiu din Archaeus, continuarea celui din numărul trecut, asupra raporturilor dintre iudeo-creștini, esenieni și montanism, urmărind elemente comune, de detaliu, identificabile și la Tertulian în De pudicitia. Analiza acestor mișcări gnostice, apocaliptice și eschatologice, îl conduce pe Marius Lazurca la stabilirea unor practici și fenomene recurente în comunități îndepărtate geografic, istoric și cultural, dovadă că un climat religios similar poate produce realități sociale asemănătoare. Cu un sumar tentant, cu studii erudite și
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
văd la intrarea unor stadioane precum "Dinamo", "Steaua" ori "Giulești" depășește orice imaginație: niște oameni ai cavernelor gata să sfâșie fără milă pe oricine le stătea în cale se năpusteau ca o viitură spre teren. Odată furișat în tribună, peisajul apocaliptic se diversifica fabulos: cro-magnonii încă neajunși în stadiul limbajului articulat scoteau zbierete ireproductibile, în vreme ce alții, pe-o treaptă superioară a Comunei Primitive, dădeau frâu celor mai deșuchiate și atroce cuvinte pe care o minte bolnavă le va fi scornit vreodată
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
care avangardele începutului de secol XX o denunță cu o furie devastatoare. Fără a-și însuși, însă, această retorica vituperantă, și fără a se contamina de gesticulația dezlănțuită și de misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă, îl profesau apocaliptic, Victor Brauner, ca un adevărat suprarealist ce era, întors către originile ființei și scufundat în realitatea magică a visului, sancționează în treacăt, fără încrîncenare și fără patetism, o umanitate redusă la schemă de către abuzurile istoriei. IV. Explicația unei absențe Dar
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
comportă similar. Umanitatea lui, densă și precară în aceeași măsură, plină de o vitalitate primară și marcată simultan de oboselile extincției, este și ea așezată inconfortabil în acel punct de criză absolută în care vectorul mitic se intersectează cu cel apocaliptic. între naștere și expiere, momente aflate într-o perfectă relație de contiguitate, Omul lui Brauner nu are decît răgazul tragic al conștientizării propriului impas metafizic și al abisalei sale stări de coșmar. întîlnirea cu o asemenea imagine a propriei tale
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Mortul e ca o placă turnantă, se mută încolo și încoace, bătîndu-și parcă joc de agenți. Cineva observă că victima nu moare decît pentru asasinii săi. Suntem copleșiți la lectură de trimiteri tainice, ezoterice, religioase, ultimele și cu un substrat apocaliptic. Nu ne silim să le deslușim în întregime. De ce? Mai întîi pentru că farmecul acestui tip de narațiuni rezidă în aliajul dintre realismul minuțios și unda de mister nedefinit. Peste tot apasă o neliniște fără contur, o alarmă difuză persistentă, sumbră
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
natural se poate. Oricum, trăim cu totul și cu totul alt timp decît în '91 - '94, cu totul altul. Dar, dacă m-ați pune acum să definesc rapid ziua de astăzi, n-aș ști ce să spun - în afară de acest fond apocaliptic, de catastrofism pe care îl simțim toți. V-am auzit, în ultima vreme, spunînd că faceți cronică literară de un sfert de secol. Așa îmi place mie să mă alint. Îmi place să mă răsfăț cam cum se răsfăța Caragiale
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
depărtat, însă, de întrebarea dumneavoastră care punea în cauză modul meu de a fi martor la ce se întâmplă azi la noi. Trebuie să recunosc, ați fost politicos. Nu mi-ați atras atenția că sunt “sumbru” sau că am viziuni “apocaliptice”. “Sceptic” sună aproape frumos. Chiar și “pronosticuri pesimiste” e o formulă acceptabilă. Alții m-au obișnuit cu alți termeni: “Cassandră”, “bocitoare”, “negativist înrăit”. Apropo de “cassandră”. M-am străduit să mă apăr cu argumentul că din orice dicționar de mitologie
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]