2,106 matches
-
Versul al treilea, din cel de-al doilea catren al poeziei, sugerează conștientizarea sfârșitului de către simbolul entității-om: Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ, / Omul începuse să vorbească singur ... Morbidul învinețit de gânduri mărește și mai mult starea tensiunii apocaliptice adăugând teama, gerul, lipsa cuvântului care supune creierul posibilității de a se înălța prin idee: Prin întuneric bâjbâiesc prin casă, / Și cad, recad, și nu mai tac din gură (Sonet), sunt repere ale temerii poetului-om strânse în fiindul lui
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
totul se surpă, negrul înghite decăzutul sumbru al mahalalelor, tusea este cea care îneacă viața amăgind-o între zidurile reci, pline de igrasie, care chinuiește trupul și odată cu el sufletul, atâta timp cât sălășluiește în interiorul inimii bătânde. Printre ultimii supraviețuitori ai dezastrului apocaliptic, poetul nu întrezărește vreun viitor luminos omenirii, ea se va mai zbate încă mult în nelumina prin care se întrevede: Pustiu adânc ... Și-aud gemând amorul meu defunct, / Ascult atent privind un singur punct / Și gem, și plâng, și râd
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
gemând amorul meu defunct, / Ascult atent privind un singur punct / Și gem, și plâng, și râd în hi, în ha (Amurg de toamnă). Cele două interjecții ridiculizează existentul, un fel de haz de necaz însă nu minimalizează cu nimic efectul apocaliptic, premeditat, al naturii care caută să distrugă în imaginația lui entitatea-om, blocând-o în întunericul lipsit de viață, căci timpul este o iluzie care are un scop, iar iluziile sunt pătimașele jocuri ale închipuirii. Maladivul este semnul agoniei: O
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
și-n paralizie (Pălind) umbrele amețite de perpetuul întuneric al apropierii sfârșitului el zărește: Apostoli în odăjdii violete (Amurg violet) și trage nădejdea unei reveniri la normal însă amurgul morții îl face să plângă tremurând și asistând la un sfârșit apocaliptic: Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir (Nevroză) unde: Carbonizate flori, noian de negru ... / Sicrie negre, arse, de metal, / Vestminte funerare de mangal, / Negru profund, noian de negru ... (Negru) supun fiindul unui chin psihic derutant. Imaginile terifiante
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
printr-o temperatură ridicată a aerului, urmând unei perioade de temperaturi scăzute, care influențează apariția ceții și umezelii secătuitoare, în poeziile sale a unor umbre misterioase, a unei neînțelegeri totale a vieții în astfel de momente, două anotimpuri se impun apocaliptic peste pământul aproape distrus: Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și ninge, și plouă (Moină). Să ne imaginăm că George Bacovia ca un suferind a ceea ce boala pusese stăpânire pe trupul lui firav i s-a dezvoltat
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
de lapte și miere care se prelingeau domol la canalele stradale. Și iată că, în loc să ajungem noi la ei occidentalii s-au revărsat deodată în România sub forma unei așa zise revoluții grefată pe sângele nevinovat și vărsat pentru imaginea apocaliptică a spectacolului justificativ care de-abia astăzi a ajuns la epilog avându-ne pe noi în rolul bieților figuranți. Rezultatul, adică cel planificat de noi în vis adică, acel sandviș compus din cele două felii ale închipuitei democrații având la
CE-AŢI FĂCUT DIN ŢARA MEA, NEMERNICILOR?! de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1464356399.html [Corola-blog/BlogPost/369216_a_370545]
-
și năzăriri posibile, totul le era searbăd în jur. Nimeni și nimic ne le intra-n voie, pământul mai putea aștepta un bob zăbavă în mișcarea lui în jurul soarelui - cum au auzit ei că se „procedează” (!). Chiar și-așa, urmările apocaliptice ale unei asemenea „îndrăzneli cosmice” asupra planetei și oamenilor - vieții în general, n-ar fi valorat nici cât negru sub unghie, față de această mârșavă amânare la care îl șicanează văru nevestii lui. Referință Bibliografică: Niță alu Dâră / George Nicolae Podișor
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara.html [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
Iancu Vale atestă un poet de excepție, diagnostic pus încă de Cezar Ivănescu, în 1997. Și mai mult de atât - original. Concepția despre poet și poezie este una modernă, artistul fiind văzut ca mântuitor al ființei umane căzute sub vremuri apocaliptice, de Kali Yuga. Cu alte cuvinte, poezia împrumută valențele salvatoare ale creștinismului amenințat de tara secularismului modern. Ironia se-ndreaptă către poetica postmodernistă care se leapădă de literatura clasică și modernă, cool fiind să scrii „poezie” fiziologică, fără urmă de
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârșit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_preda_daca_dragoste_nu_e_nimic_ion_ionescu_bucovu_1346350793.html [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
am trăi în „concubinaj” cu ea, sau i-am face serios avansuri... Aseară am asistat de la fereastră la un „circ neronic” (!), nu neuronic și nici neutronic, doamne ferește, ci unul aidoma Romei pe timpul pi-romanului cesar Nero, un incendiu devastator, părelnic apocaliptic, cu limbi de foc cât blocul izbucnite la clubuli lui Cătălin Botezatu din Tei, asta zicea lumea și zic și eu ca dânsa - blestemul locuitorilor din zonă care nu mai suportau muzica dată la maxim, până spre orele dimineții. La
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_iii_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
lagărele de concentrare și în ospiciu. Are răbade nu glumă. Ăsta e punctul ei forte, desigur.” Sentimentul de panică, luând forme diverse și manifestându-se nestingherit în ceilalți, ei îi rămâne pe mai departe, străin. O altă scenă cu iz apocaliptic este cea în care ostaticii se văd în sfârșit, în posesia hranei. Toți se bulucesc și se calcă în picioare. Descrierea face din acest episod unul captivant. Războiul de afară, la scară mare se transferă la scară mică, în această
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
pârlit de inginer. În sfârșit mi s-a făcut somn, mă duc să mă culc, noroc că nu trebuie să mă spăl pe < >, că azi nu am umblat desculț”).Remarcăm și deosebitul har narativ (trecând de la neliniști"la Hieronymus Bosch, apocaliptice - la aproape diafanul serafic), profund mistic, și expresivitatea pătimașă (și, totuși, adâncit sapiențială, prin Revelație!) a Blestemului Dorei Alina Romanescu/România: „Dumnezeu îi îngăduise să plutească, să se rupă definitiv de cele pământești. Se simțea din ce în ce mai ușoară - și, când a
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 by http://confluente.ro/_antologia_scriitorilor_romani_contemporani_din_intreaga_lume_.html [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
unul dintre poeme, cea care miroase ,,a trecute flori” ,,stă pitită/ într-un colț de casă”. Poeta merge pe tipicul paralelism situațional (om-natură), astfel încât, dacă ,,în inimă e frig!”, atunci și autumnalul presupune desfrunzire, amorțeală, disoluție lentă (Noiembrie trist). În Apocaliptică orașul capătă tente de neantizare, disperarea și însingurarea găsindu-și sălașul în cenușa urbei. Cum bobul de grâu amintit în finalul poeziei are drept simbol renașterea, creația devine emblematică pentru ideea de panta rhei, de circuit etern deschis. Viziunea sumbră
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1452010128.html [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
un microbuz de copii posedați, condus de un clovn care agită un AK-47, cumpărat mai mult ca sigur de la un vampir din Transilvania. Stânga, dreapta, iar stânga! Eviți la mustață contactul cu o camionetă condusă de un minotaur, care urlă apocaliptic, mușcând din tablă, din bord, din oglinzi. Îți recomandăm Cât face de fapt o mașină premium second hand pe care dai 3.500 de euro Ieși pe autostradă. Ultimii 10 kilometri până la destinație. Pe dreapta e o coloană blocată de
Când te urci la volan încetezi să mai fii om by https://republica.ro/cand-te-urci-la-volan-incetezi-sa-mai-fii-om [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
poezia (...) e o vocație națională !” Și trage o linie, ca să însumeze toate tendințele: “E aproape paradoxal că într-o lume pragmatică, excesiv de pragmatică și indiferentă la poezie, există atîta efervescență, fie și cu posomorîre și gravitate, cu pornire revanșardă și apocaliptică...” Referință Bibliografică: CITITUL CĂRȚILOR / POEZIA lui Constantin TRANDAFIR / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 642, Anul II, 03 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_cititul_cartilor_poezia_lui_con_ioan_lila_1349273104.html [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
mă preocupă interiorul creației sale, disecarea cuvântului în dor și durerea de dor prihănit de lumea umbrită de umbrele ce se distrug între ele prin distrugerea propriului fiind. El a fost primul care a cugetat asupra revelației, a ceea ce adevărul apocaliptic dezvăluie despre apusul lumii, un apus pe care îl descrie în pagini memorabile sugerând trăirile trecerii dintr-o dimensiune în alta. Prin timpul durerii sale înăbușă, în singurătatea obscură, strigările eului și lasă în noapte umbrele palide să-și depene
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
le puneam românește pe seama cutremurului. „Asta de la cutremur ți se trage„ sau „Ai rămas așa de la cutremur...„ Chiar și poezia și-a întors fața spre calvarul existențial, potențându-l pe trepte tot mai joase vibrațional. Generația optzecistă a adus viziuni apocaliptice în creațiile sale poetice, macabrul și calvarul erau parcă o prelungire a umbrelor unei societăți ce mergea din rău în mai rău. Urma Cernobâlul, din `86, părea că tot răul așternut pe hârtie, inspirat din realitatea imediată a unei Europe
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488797991.html [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
un alt coșmar: „coșmar în coșmar”(15). Problematica coșmarului propus de Berdiaev este următoarea: Ivan suferă un dublu coșmar(acel al Marelui Inchizitor și al diavolului), pe când coșmarul cardinalului îl reprezintă persoana lui Iisus Hristos. În imaginea sublimă cu referiri apocaliptice întâlnim deznodământul destinelor pământești ale omului. Unul din exegeții operei dostoievskiene, Rozanov, trimite la un final apoteotic al Legendei - în ea „ este plânsul lui (al omului) amar, când, pierzându-și inocența și fiind părăsit de Dumnezeu, omul a înțeles deodată
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
dostoievskiană trebuie căutată mai presus de toate în „Legenda despre Marele Inchizitor”. Dostoievski a fost sursa spirituală a curentelor religios-apocaliptice din Rusia. Așa cum mărturisea și Nicolae Berdiaev, el „a fost cel ce a dezvăluit noi seducții care pândesc asemenea curente apocaliptice ale gândirii ruse, a prevăzut apariția răului atât de rafinat încât este greu de recunoscut.” (20) Nu știm în ce măsură Dostoievski a fost pe deplin liber față de aceste seducții. Ceea ce rămâne peren și veșnic este orizontul deschis de el: adevărul despre
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
crește pentru soarta planetei, fiindcă „O clipă poate-nghiți era”. Nu mai e vremea simbolurilor abstracte, e timpul ca poeții să strige, conducătorii națiunilor să ia măsuri urgente, pentru că planeta este în primejdie de moarte. Viziunile ei sunt cu adevărat apocaliptice: „În miezul nopții, aparate / Contorizează un nucleu, / În mijloc de pământ se zbate, / Plasma în care-i Dumnezeu. Un alt infarct suportă Terra / Și timpul dă să răscolească, / O clipă poate-nghiți era / Și toată lumea pământească. // Secunda s-a scindat
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1464273936.html [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
cosmice au cuprins California și poate toată întinderea Pământului, “dăruindu-le” miticului zeu Atlas că “pedeapsă” că a ținut Pământul pe umerii săi, nemișcat încă de pe timpul Facerii, în orice caz din timpuri aproape imemoriale ... Aproape un minut de zguduiri apocaliptice ale Faliei Sân Andreas produc pagube unice în istoria Americii : circa 25 de mii de clădiri au fost făcute una cu pământul, puține din ele rămânând în picioare, doar cele prevăzute cu structuri de oțel, cum a fost Primăria orașului
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
de-o masă cu pieptul chinuit, Că părul tău ce urlă când, smuls de min' deodată, Coloana-ti arcuiește si-asteapta pregătit... Și te lovesc lăuntric, ca un nebun ce simte, Turbarea însetata, ca de-un cumplit măcel, Căci simt, apocaliptic, cum arzi frângând comete, Cănd cerul ne blesteama cu mingi de foc din el... Lacrimi îți curg șiroaie pe pielea tremurânda, Cănd simte cu durere acel prea dulce chin, Care ne leaga-n lanțuri, cumplit insangeranda De-un tot întreg
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/octavian_ghergheli_1475772062.html [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
de mister” (Cana de lacrimi). Desigur, nu e mult, dar nici puțin, având în vedere că, goi venim pe lume și tot așa plecăm, cu mâinile goale, dar cu un șarpe de ceară încolăcit pe mâinile livide. Sunt și viziuni apocaliptice, într-o zi cu cer plumburiu: „Cerul plumburiu acoperă brazii, / Iar străzile sunt pline de cioburi.../ Aerul încă miroase a sulf. / Capete de petarde și rachete / Răsar din litiera ruginie.../ Copiii aleargă pe role / De ici până colo pe asfaltul
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1407215205.html [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
mama lor. Acum, rolul de mamă și frate îi revenea tatălui său. O responsabilitate grea, plină de profunzime, în vremurile în care a rămâne viu era un lux strict circumstanțiat istoric, cu fobia avioanelor zburând peste capete, într-un război apocaliptic. Dar iată că acum se auzi un glas timid, abia șoptit: - Lolek, Lolek! Derutat, plimbându-și privirea peste umărul lui Mundek, un chip dulce îi zâmbea duios. Era prima lui dragoste, frumoasa evreică Ginka. Șiragul de dinți impecabili apărură deodată
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1407961263.html [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]