289 matches
-
se găsesc ele esențial în realitate. Logica nu era o construcție științifică, nu era concepută ca o ierarhie de adevăruri ci ea își propunea să învețe principiile, de aceea neputând fi considerată știință. Chiar dacă Aristotel a folosit expresia de "știință apodictică" aceasta nu certifică decât înțelesul de cunoștință a demonstrației. Teoria silogismului este numai o teorie a principiilor silogismului. În această ipostază a fost lăsată logica greacă antică pentru învățații Evului Mediu. India. În secolul VII Dharmakirti a scris un scurt
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
În cele 10 volume a lui Iuliu Zanne (apreciată de Eminescu și Lucian Blaga). Dată fie puterea de sinteză pe care o induce termenul aforism, el a fost agreat și impus În toate limbile europene, de la greci citire, conținutul fiind apodictic. Cu alte cuvinte, aforismul rămâne o piatră de hotar În cultura unei națiuni, pe care nu numai cercetătorii vor s-o dezlege, dar și vorbitorii unei limbi s-o folosească, fie invocând textul ca atare, În Începutul unei comunicări / convorbiri
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
este greșit să se opună demonstrația aristotelică celei teologice. Teologia are tot dreptul să uzeze de logica aristotelică formală, după cum demonstrația de tip aristotelic se poate aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
teologice. Teologia are tot dreptul să uzeze de logica aristotelică formală, după cum demonstrația de tip aristotelic se poate aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie să pornească de la premise revelate. Dacă nu există decât adevăr revelat, și dacă adevărul revelat este cel ortodox, latinii se înșală indiferent de metodă: dacă pornesc de la adevăruri laice se înșală întrucât ele nu sunt revelate, iar dacă pornesc
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
conspecte armatei române care a trecut Dunărea demers sobru, cu argumente despre reverberaț i i le operelor în războiul din 1877, după ce oficialii peremptorii, George Apostoiu se acestora după 1900, până departe la conservatorilor se împotriviseră fățiș luminează mărturisit scriind apodictic: sfârșitul veacului al XX-lea. ca România să ia parte la operațiunile Bucurați-vă, Eminescu nu moare Cartea este drapată de un militare stabilite. Pe un ton de o (3) Referințele sunt semnate de substanțial eseu, denumit Neo violență durissimă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
iluministe oscilante - de autonomie teritorială și de globalizare. Aș spune că filosofia a întemeiat autonomia teritorială a ideilor, pe aproape și literatura, cu propensiune spre o parte sau alta a cuvintelor, în funcție de viziune, proteică sau nu. Istoricul literar român încheie apodictic: „Nicio deteritorializare „literară” nu funcționează mai puternic decât în spațiul bacovian. Tot ce se vede aparține unei alte lumi (subl. aut.). Unei nefericite globalizări. Bacovia nu face decât să descrie mereu spațiile de pasaj - cavoul, mormântul, cimitirul. Ceea ce se vede
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
ce-și dovedeau treptat inconsistența; ideologia socialistă de import cedează treptat locul unei viziuni tot mai autohtone asupra literaturii. încă din ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Gherea începuse să-și concentreze energia pentru atenuarea, revizuirea și amendarea aserțiunilor apodictice din primele sale articole. Se vede că marxistul ajunsese "revizionist"! Acestei treptate reconversiuni i se adăuga un fapt imposibil de ocultat: literatura de inspirație socialistă, pe a cărei apariție în România mizase Gherea, lipsise de la întîlnire; revista "Contemporanul", de apariție
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Nimeni nu s-a încumetat până acum sa imortalizeze pentru scenă figura superbă și plină de demnitate a unuia dintre cei mai însemnați luptători pentru înfăptuirea statului național unitar român: dr. Vasile Lucaciu. Pe scenă urmărim un Lucaciu vehement și apodictic căci cauza sa dreaptă nu poate fi negată, un Lucaciu iubit și ascultat, căci poporul îl însoțește și îl apără”, Blaga Mihoc, Flacăra,26 aprilie 1979 • Când râde un copil, Teatrul de păpuși Oradea, 1982 „Ajuns la al 999-lea
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
din cauza căderii în anacronism, e și el cât se poate de sugestiv pentru mizele cărții: „Util îmi pare să urmăresc pe firul vremii, cu precădere, fapte, întâmplări, situații și destine. Consemnându-le, le comentez doar rareori. Evit, pe cât pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator”. Așa încât, mai mult decât o autobiografie reconstituită memorialistic, Internaționala mea e o reconstrucție documentară cu intenție de frescă. Oricât de ciudat ar părea faptul, Ion Ianoși își documentează propria existență cu acribia și cu
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
lipsa sensibilității artistice, proprie unei întinse clase de intelectuali. Din această frigiditate, cum o numește Călinescu, față de valorile artistice s-a născut știința împotriva căreia se ridică în Cursul de poezie susținut la Universitatea ieșeană, în anii 1937-1938. El stabilește apodictic: "Estetica este o știință care nu există", fără a anula, totuși, preocupările estetice pe care le crede necesare în raport cu arta. Apelează, după Platon, Schopenhauer, Schelling, și la Hegel și sistemul său dialectic, întemeiat pe teză, antiteză și sinteză (și exemplifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
filosofie exprimă aceste poziții diferite de distanțare și de izolare, nu este o problemă ce are o soluționare univocă. De la libertatea consumată în solitudine poate să ia ființă o gândire evocativă a limbajului enigmatic și aluziv, a judecăților istorice pătrunzătoare apodictice, a filologiei îndrăznețe, cum s-a întâmplat în cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Paradoxul se află chiar în interiorul credinței religioase: garanția sa transcendentă o eliberează de necesitatea de a se constitui ca posesie închisă și o împinge să se supună oricărei probe, într-un dialog în care se prezintă nu cu enunțurile sale apodictice, ci cu ipoteze hermeneutice, oferte de sens, măsurate în viața concretă. Ipoteza hermeneutică este exprimată în acel limbaj al credinței care nu este totuna cu conținutul credinței. Limbajul și comunicarea sunt profund legate și, ca urmare, se înțelege că limbajul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ce-am voit ca putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea). Poetul trăiește o "apoteoză" a propriei făpturi, în care se concentrează entitățile văzute și nevăzute, ca într-o apodictică reprezentanță: "Un centru-acum/ uranic de putere/ un tron tunînd/ erupe-n inima-mi - de foc vorbit - un Popol Vuh/ Mă rup de aripi/ stau iradiere/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh" (Un centru). O sangvină ebrietate se învecinează
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
viziunea lui Sombart asupra unei lumi în care reconcilierea celor doi termeni ai axei arhetipale masculin/feminin se face prin mijlocirea Erosului și a plăcerii, ar fi și mai convingătoare dacă autorul nu ar conferi adesea enunțurilor sale o tentă apodictică. Dar aceasta este o meteahnă specifică idiolectului literar sombartian, răscumpărată de o erudiție neostentativă, de perspectivele cu totul noi pe care acest autor încă prea puțin cunoscut în România le deschide. Rebeliunea împotriva unei ordini patriarhale a societății apare latent
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
unor autori evident mai modești. Mina marțială, faciesul încruntat, excomunicator contrastează violent cu productul oferit cu etichetă axiologică, asemenea unei persoane cu frac și papion, însă în pantaloni scurți. Gravitatea doctorală a expunerii programatice,pompa oficierii considerațiilor ce se vor apodictice nu izbutesc a atenua aerul de improvizație, de aleatoriu al selecției. Iată un șir de respinși, apt a compune el însuși un capitol foarte substanțial al unei cărți închinate poeziei veacului precedent: Dimitrie Anghel, Șt.O.Iosif, Adrian Maniu, Camil
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
că deosebirile ar fi numai nuanțe neînsemnate e greșită. E prea adevărat că în principiile invocate nu e deosebire, dar o asemenea deosebire nu există nici în Anglia, unde programele nu sânt fixe, nu sânt o serie nestrămutată de principii apodictice, ci schimbăcioase după împrejurări, c-un cuvânt sânt programe electorale stabilite anume asupra cestiunilor la ordinea zilei. Deosebirea mare însă între engleji și noi e că cei dentîi țin ceea ce promit, noi nu. N-are cineva decât să citească programa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare, tensionată grație succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discursului critic, adunând fără odihnă argumente din sfera umanistă și din științe, pentru a alcătui un fel de conglomerate eterogene, organizate în jurul unei idei-nucleu. Este o critică a persuasiunii, directă, fermă, polemică, implicit și explicit, structurată nu o dată în enunțuri apodictice, cvasiaforistice. Judecățile nu îngăduie replici ori nuanțări, fiind articulate de așa manieră încât să descurajeze controversa. Theodor Codreanu și-a construit un stil hermeneutic ușor de recunoscut ca atare, numai al său, definit prin angajament moral (patos reținut, tensiune a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
caz, va trebui cunoscută istoria de după 1989, care nu este doar o prelungire a ceea ce a fost anterior, cum se crede grăbit la noi. Va trebui ieșit din obiceiul reconstituirii istorice vagi, cu largi aproximări ale situațiilor, dar cu concluzii apodictice, prin lecturi ale faptelor înainte de orice alt considerent. Pozitivismul a eșuat ca filosofie cuprinzătoare, dar nu ca metodologie ce ne cere să plecăm în generalizări de la interogarea faptelor. Peste toate, nu se pot lua ca sursă sigură de informare doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Atât armata turcească din Albania cât și cea din Herțegovina atacară prin surprindere pe montenegrini și acuma suntem iarăși în mijlocul războiului. Sigur e că diplomația turcească nu s-a purtat sincer cu Montenegro. Cum stau lucrurile astăzi, se poate spune apodictic cumcă drumul pentr-o pace separată este astăzi închis. Prințul Nicolaie a mers la montenegrinii săi, la Bielopavlițe. Cei din urmă montenegrini cari mai îngrijeau de gospodărie au fost chemați sub arme. Puterile militare se urcă la 21800 oameni. De la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în opera sa ,,Acțiunea umană" arată: ,,Anumite filosofii îi îndrumă pe oameni să caute ca țel ultim de conduită, renunțarea completă la orice acțiune. Ele privesc viața ca pe un rău absolut, plin de durere, suferință și angoase și neagă apodictic posibilitatea ca vreun efort uman să o facă mai tolerabilă. Fericirea poate fi atinsă prin extincția completă a existenței conștiente, a volițiunii și a vieții. Singura cale spre beatitudine și mântuire este de a deveni perfect pasiv, indiferent și inert
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
apartamentele unui ospiciu, operație de două ori mai ușoară, ci l-a aflat respirând același ozon cu noi, care desconsideră aceste rare, dar învecinate, exemplare de inegalitate între spiritul avid și cosmosul imperfect, nedezlegat, înveninat."9 (s. a.) Pe un ton apodictic și hiperbolic, anonimul (astăzi) V. Cristian considera că ultima apariție romanescă interbelică a lui Camil Petrescu reușește să aducă un suflu nou în epica interbelică, tocmai prin captarea unor sensuri nebănuite ale eului inconștient, componentă fundamentală a psihicului uman. Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În spiritul onestității, să recunoaștem că ambiția de a releva paralele posibile între operele celor doi scriitori nu este nouă în hermeneutica românească. Insolită s-ar putea dovedi doar perspectiva analitică. Prin anii '70 ai secolului trecut, Paul Georgescu declara apodictic, însă cu prea puține argumente, că autorul Ultimei nopți...este cel mai eminescian scriitor român: "Problematica și tipologia eminesciană nimeni, în literatura noastră, nu le-a dezvoltat cu atâta afinitate ca autorul dramei Jocul ielelor. Mioara e Scrisoarea V, Act
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
parole polémique, atașându-i-se o pesimistă viziune schopenhauriană: "Vrem tot timpul să avem dreptate, nu pentru a ne impune propriile convingeri, ci, în primul rând, pentru a-l califica pe interlocutor ca fiind incapabil să aibă dreptate". Demonstrația (raționamentul apodictic) reprezintă doar un element de susținere în discursul polemic, și nu scopul demersului în sine. Ea este autotelică, fiind independentă de context. De aceea e admisă ca adevărată, iar prezența ei în discursul polemic poate influența pozitiv gradul de credibilitate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]