24 matches
-
un singur cuvânt. Fiecare poet are glasul său propriu și experiența sa poetică, existând însă un scris „de însăilare” și unul „de excavare”, pe care cititorul îl simte parcurgând poemele unui scriitor. Poezia nu poate dispărea nici în aceste vremuri apoetice! Un scriitor afirma că datorită poeților pământul nu va muri. Să auzim așa-dar glasul celei ce vorbește în această carte, să înțelegem tristețile și bucuriile, iar când răsfoim ultimele pagini și cartea se închide ca petalele unei flori, să
RUGA A SUFLETULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Poezia_ruga_a_sufletului.html [Corola-blog/BlogPost/344969_a_346298]
-
neavând, fie și aparent, nici un orizont. Ori nefiind menit niciunui orizont. Pare-se că folosește cu atenție, ca un bun mânuitor al limbii (cum se vede din selecția de față), cuvintele-penele cu care desenează frazele. Uneori frazarea apare ca voit apoetică, poate pentru a da apoi, prin „contrast” (prin mesaj, uneori), forță imaginii create: „este adevărat că de o vreme nu ne-am văzut./ tu te-ai închis între pereți,/ eu, îndrăgostit de vin”; sau: „aseară am dormit cu Toamna/ Iarna
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1421245846.html [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
de steluțe uituce să se mai stingă. Poeta a ales versul clasic și, în cadrul acestuia, specia sonetistică, atât de riguroasă structural, dar cu atât mai inefabilă, un act curajos, într-o vreme când tinerii se lasă învinși de noile structuri apoetice, un fel de bâiguieli confuze, licențioase și dezlânate, în care ritmul, măsura, rima, semnele de punctuație sunt neglijate în favoarea limbajului vulgar, scăpat din frâie (dar atât de gustat!), de tineri din ce în ce mai năimiți și tulburați de ispitele clipei. Conștientă de darul
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
și cu depășirea granițelor naționale, operele literare pălesc și chiar dispar ca valori estetice: „Nu se mai pot citi”. De asemenea, pretindea că procesul mutației estetice acționa puternic în domeniul poeziei: „Un Grigore Alexandrescu și un Vasile Alecsandri au devenit apoetici”, dar tot Lovinescu afirma că „Eminescu rămâne o valoare permanentă”. „Comedia de moravuri a lui I.L. Caragiale și-a pierdut din actualitatea estetică, odată cu dispariția instituțiilor politice ale vremii lui, în schimb Shakespeare este o valoare perenă”. Partajează asta: Facebook
Prof. Livia Pigulea. Studiu: Tradiționalismul și modernismul în literatura română by http://revistaderecenzii.ro/prof-livia-pigulea-studiu-traditionalismul-si-modernismul-in-literatura-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339549_a_340878]
-
până acum, răsar «cuvinte potrivite și leagăne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite». Arta poetică argheziană constă în valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intră în sfera realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi, a elementelor ce aparțin apoeticului, urâtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: La Octavian Goga întâlnim o artă poetică mesianic-poporanistă chiar în „deschiderea“ volumului de "Poezii", publicat în anul 1905; este vorba despre poezia "Rugăciune". Lamura mesianismului se relevă nu numai în "Rugăciune", ci și în "Mărturisiri
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
modestia lui asumată, poate fi profund (și într-un mod mai rafinat), conotativ, eludând, cu bună știință (sâc!) arsenalul de simboluri, trimiteri, sofisticare metaforică. Nu înțeleg prin această poezie colectarea de recuzită contemporană (televizor, tramvaie), de decoruri și obiecte, contabilizare apoetică, ci un efort vizionar de înțelegere a lumii ca organism viu, și nu doar în anatomia ei, ci mai ales în fiziologia ei la nivelul funcțiilor și relațiilor 347. În atitudini de acest fel se simte inaderența clară la un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
schimbe ce-i scris, / Cu semnele toate / Din ultimul vis...” - Cunoașterea). Cântate în surdină de poet, divinitatea, iubirea, creația rămân ultime speranțe ale salvării și îndreptării lumii. Prea linear luminoasă, convențională la începuturi, prea întunecată spre sfârșit (cu frecvente disonanțe apoetice), lirica lui Ț. atinge totuși, nu o dată, echilibrul artei adevărate. SCRIERI: Testamentele înțeleptului (Descriptio Valachiae), București, 1974; Starea de iubire, Timișoara, 1975; Balade, București, 1976; Drumul Domnului de Rouă, București, 1977; Înalta fidelitate, Craiova, 1977; Baladă pentru vinul tânăr, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
în spatele unor perdele albe cu flori mari dizarmonice nu știu dacă am ajuns undeva în ziua aceea stoarsă de gânduri dar soarele curgea pe zidul fiecărei case apoi se târa pe urmele mele ca o femeie părăsită 23 mai 2011 Apoetic aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă strigam încă un rând făceam cinste plecam pe trei cărări luam viața în piept mai de dimineață înainte de cântatul cocoșilor atunci când sclipesc șinele tramvaiului iar tu nu mai știi dacă e
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
e Jean Cocteau, iar Călinescu semnalează, plauzibil, și influența lui Pierre Reverdy. S-ar putea ca acest precursor al suprarealismului să îi fi sugerat poetului analogizarea unor existențe total disanalogice, uneori din domenii ce se exclud reciproc, precum poeticul și apoeticul, sacrul și profanul cel mai prozaic: inima cuiva, „vast Montgolfier,/ Se odihnea într-un copac de aer colorat”, „[..] anotimpul / Sbenguirilor cerești / Strica harta stelelor ca pe un sac de arșice”, „Dumnezeu inimă de miere / Albine mușcă din ochii mei”, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
o presupune însăși specia lor de „satiră”. Unei atitudini de Aristarc nu i se acordă mari șanse poetice; sfera poeziei nu mai admite decât lirismul pur, care transcende obiectul și împrejurarea. Discursul, fie epic, fie satiric, e considerat prin esență apoetic, prozaic, ori retoric, și de un raționalism plat sau grandilocvent: „cefal și apter”, cum ar zice Ion Barbu. De aici vine deprecierea poeziei latine, de pildă, și în genere a spiritului de cultură latin, socotit prea pozitiv și lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât ideile pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza cotidianului, spre confesiunea voit apoetică în care soții discută în pat povestea ultimei sute de lei - prozaism care poate fi doar o altă poetică. Dar senzualitatea salvează și secvențele frizând banalitatea și clișeul - bunăoară „un strop de viață e mai prețios ca orice” - prin tulburătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
lăsa fleacurile astea rimate, ca să-ți fac plăcere"), demitizarea atinge și sacrul, "așteptând să plouă peste ele Dumnezeu - latifundiarul/ urina lui gratuită și binecuvântată". Repetițiile formale sau semantice întăresc discrepanța dintre așteptare și oferta lirică. Sunt o serie de elemente apoetice pe care eul insistă să le introducă în universul liric. Repetiția lor însă scoate în evidență caracterul teatral al discursului ("Hei, Violaine, dragostea ta caniculară/ a eșuat undeva în halucinațiile cu păduri de mămăligă", " Pe legea mea, Violaine, îl vom
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sete/ Sorbi paharul până-n fund?” - În cârciuma bucuriei). Notă distinctă conferă și faptul că sunt folosite, cu parcimonie totuși, lexicul regional („acioi”, „natră”, „obic”, „bașbuzuci”, „parâng”, „zdroncănesc”), o versificație ce se refuză fluidității și melodiei și o imagistică uneori voit apoetică („din sufletul meu și-a făcut pernă /Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape/ Ca oamenii când au migrenă și vor să scape”). Pe acest fond, eul liric dă glas tot mai des unor stări de angoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
Producția lirică din anii pauzei de un sfert de secol dintre Cetățile albe și Păsări incandescente e formată în cea mai mare parte din mici ori chiar minuscule texte ce ar putea fi numite apoeme, deși nu par a fi apoetice la modul insidios, ca acelea ale lui Henri Pichette, ci ca urmare a stingerii vibrației. Rarele zvâcniri de lirism autentic vor face cu greu concurență crâmpeielor de jurnal prea puțin incitant și abundentelor notații disparate, multe de o fadoare deplină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Visul e "poezie involuntară", după cum îl caracterizează Jean Paul, așadar o poezie "existențială", pe care, nu fără o nuanță ironică, Gellu Dorian o cultivă ca un alibi al unui lirism ce, de regulă, se nutrește vorace dintr-o existență decepționantă, apoetică. Gellu Dorian: Poesia mirabilis, Ed. Junimea, Iași, 1999, 128 pag., preț nemenționat.
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
frumoase" cu care nu puțini profesori de limba română își agresează elevii. Dau un exemplu la întîmplare: "Tot neologisme sînt considerate și unele informații interne ale limbii române, dacă acestea rezultă din combinarea a două elemente formative neologice (de exemplu apoetic, format din prefixul neologic a- + adjectivul poetic împrumutat din franceză) sau dacă au, în structura lor, cel puțin un element constitutiv neologic: nefavorabil, nelegitim, neagresiune". Sau: " Construiți contexte adecvate următoarelor sensuri ale cuvîntului față..." Sau și mai și: " Tautologia este
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]
-
ivite în raza eului liric, prea tîrziu pentru a fi eficientă, id est pentru a opera prin terapeutica ingenuității, stilistic ne confruntăm cu un registru baroc. Poeta doctus, inclusiv în sensul apelului la un lexic adesea din specialitățile așa-zis apoetice, Ion Zubașcu e și un făcător rafinat de forme estetice propriu-zise. Ele impun prin bogăția lor avîntat tortuoasă, prin luxurianța lor esențial imaginativă. O violență sensibilă se întrupează în echivocul lor contemplativ-malițios. Imaginea muzicii, de pildă, se compune uluitor aluvionar
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu fața în jos/ îmi ascult zvâcnirile inimii/ și îmi închipui că/ sunt îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile, anunțând secvențele apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-un fel sau altul legături cu versul premeditat. Registrul naturalist este neechivoc, strofa nu devine încă o pastă verbală omogenă, ci rămâne o țesătură atent realizată, cu contraste aranjate, cu imagini bine aduse din condei
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Relatarea e perfect neutrală, cu detalii josnice sau oribile captate într-o dispoziție egală, fără cel mai mărunt indiciu de morală implicată. Un ultim citat din acest poet care a ajuns, pe cont propriu, la modelul bacovian de excepțională intensitate apoetică. Mi-e destul de greu să aleg între Relatarea unui bărbat de la pagina 94 și Relatarea unui bătrân de la pagina 109, dar fie: Într-o seară mergeam repede pe trotuar, urmărindu-mi chipul bosumflat în vitrinele împodobite cu ciorapi și chiloți
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile stăruitoare, prozaismele, limbajele sfidător apoetice (termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte "analitice". Gheorghe Grigurcu nu face parada de concepția să despre poezie, socotind-o doar un instrument de investigare că oricare altul. El este însă un
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
poate fi privit fără traumă" (p. 158), esențial fiind "a nu lua leac după otravă" (p. 155). în această viziune, poezia s-ar putea defini ca proiect și traseu inițiatic, dar și labirint profuz, sufocat uneori de pasaje obscure sau apoetice, degajând, în mod paradoxal, peste abstracțiunile oricum îmblânzite de un suprarealism resuscitat, ca și de o discretă vână mazilesciană, un aer de viață incandescentă, de experiment concret, înscris pe pielea nudă cu fierul încins la roșu. Intensitatea care e a
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
poem Alexia se compune, astfel, din segmente ale înțelepciunii condensate (Unu. Elementele; Doi. Mica elegie), iar primul dintre acestea are "episoade" cu titluri și mai înțepătoare: Cele amestecate, Trezirea, Ieșirea, Godemișul, Cele limpezi... Trezirea e o curată șarjă anti- și apoetică, savuroasă: "Cearceaf? Cearceaf. Mînă? Mînă./ Transpirație? Transpirație. Păr negru și rar? Păr negru./ Ochi urduroși? Limbă-ncărcată? Acid/ Uric? Acid". Avem aici fațeta umoristică a unei concepții cît se poate de serioase asupra poeziei, asupra rezoluției artistice a acesteia. Dacă
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
-i străin" - Inocenția 2 etc.), suprapunerea planurilor real și mitologic, rezultanta fiind un spațiu distorsionat, populat cu apariții parodice, aluziv și hermeneutic, profund propice poeziei. Componentele primului ciclu poematic (intitulat mesaje urgente din Inocenția) sunt, cel mai adesea, monotone, terne, apoetice, ca și când discursul, deocamdată unul prozastic, s-ar porni cu greu. Există aici și o tramă narativă, cea a eforturilor edililor față cu inundațiile, totul transpus în "mitologicale" brumate de grotesc și derizoriu. Decorul oarecum teatral este învestit de poet cu
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
băut toată palinca. De-or simți că vine iară Gripa aviară, Pentr-o biată de găină Toată votca o termină. Fără a fi întrebat, Petruș Andrei, sărbătoritul, ne spune care fel de poezie îi place: nu poezia lipsită de gust, apoetică, rău mirositoare, ci poezia îmbrăcată în strai de sărbătoare, aceea care merge duminica la biserică să se închine și să se spovedească. „Îmi place poezia cu o floare roșie în păr, cu glas melodios și cu trup mlădios ca trestia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]