150 matches
-
moro în Cipri e condurlo a Venezia" (58). În base a quanto și è detto sinora, quello del Moro giraldiano sembrerebbe costituire un classico caso di 'stereotipizzazione', di un'identità cioè prodotta dallo 'sguardo degli altri', come illustrato dal celebre apoftegma sartriano: "è l'antisemita che fă l'ebreo"26. Mă più significativo è che l'evoluzione di cui și è parlato non pertenga în questo caso solo alla prospettiva dell'autore o dei personaggi che attorniano îl protagonista, mă și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
modelul joyceean. Borges spunea că engleza lui Joyce e de o sonoritate aproape muzicală. Or aici nu e cazul. Uneori nici fraza elaborată nu e foarte reușită, deși stilul e adecvat. în romanul lui S. Lupașcu întâlnim tot soiul de apoftegme obscure, metaforizate, citate, învățături și (pre)viziuni gnostice alcătuind textura onirico-poetică a unei povești fără început și fără sfârșit, ale cărei personaje misterioase sunt doar niște suflete rătăcitoare în căutarea "lumii care nu există", pierdute în încercarea "de a se
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
voie, reacționari”, “decadența Occidentului se ascunde unde nu te gândești să o cauți. În progres!”, “America mi s-a părut a fi forma cea mai civilizată a inculturii”, „Omul se golește pe sine pe măsură ce Își extinde informațiile”. Multe alte formulări, (apoftegme), de o asemenea tărie a sintezelor, se circumscriu bătrâneții, cea care are o cohortă de metehne, coborându-l pe emițător din sfera de gheață a raționalului, la nivelul concretului oribil. În marginea situației implacabile, Paler a scris: “Nu mi-am
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
footnote Idem, In Ecclesiasten, III, P. G. XLIV, col. 652B; PSB, vol. 30, p. 217. footnote>. În secolul al IV-lea, iertarea păcatelor era publică, Însă Sfântul Grigorie nu ne mai precizează dacă și mărturisirea era publică. Cu toate acestea, „Apoftegmele ne relatează că la Părinții pustiei se practica mărturisirea păcatelor În taină, iar Întrucât Părinții Capadocieni au fost În strânse relații cu Părinții pustiei suntem Îndreptățiți să credem că În Biserica din Capadocia, În secolul al IV-lea mărturisirea păcatelor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
fel de Românie, capitalista și liberală, și-ar fi împlinit menirea cu aceeași asupra de măsură. Pentru Cioran, rafinată cultură și polisemantica limba franceză au reprezentat cel mai fertil sol pe care și-ar fi putut semăna vreodată neliniștile și apoftegmele. La București tânărul revoltat s-ar fi înăcrit scriind în cercul prea strâmt al limbii române, la Paris a avut șansa de a deveni unul dintre cei mai mari stiliști ai unei limbi de circulație universală. Nici cu Tutea contextul
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
Dure - Kant după Duchamp (Ed. Idea Design & Print, 230 000 lei); Nick Pope - Ceruri deschise, minți încuiate (Ed. Humanitas, 150 000 lei); J. B. Schneewind - Inventarea autonomiei. O istorie a filosofiei morale (Ed. Polirom, 299 000 lei); xxx - Patericul sau Apoftegmele părinților din pustiu (Ed. Polirom, 249 000 lei). ; Danielle Elisseeff - Istoria Chinei (Ed. Lucman, 75 000 lei); Horea Poenar - O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (Ed. Limes, 92 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm
Agenda2003-34-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281378_a_282707]
-
jucat ne-am distrat pînă/.acum la noua ce m-am/ trezit și numai ceva nu-mi/ amintesc parcă n-aș mai/ fi vrut sa mă-ntorc de-acolo" (Moarte prin internet). Mișcîndu-se între gol și plin, între imagine și apoftegma, între gravitate și persiflare, Victor Știr distilează o satiră inofensiva, pur scriptica, amintindu-l întrucîtva pe Cezar Ivănescu (deși are un limbaj nesubordonat nici unui model): "scriu aceste/ nu ca să te emoționez nu te/ aștepta la așa ceva la ce/ ți-ar
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
coerentă a grupului. Pentru el n-a fost nevoie să ajungă „pe culmile disperării”, și nici să guste din ceea ce același Cioran numea „blestemul nostru al tuturor”. Măsura lui venea, în fond, din înțelegerea în adâncime, în practică a celebrei apoftegme a Fericitului Augustin: „Iubește pe Dumnezeu și fă ce vrei!”. O editură creștină nou apărută pe piață a adunat câteva dintre scrierile pe teme ortodoxe ale lui Mircea Vulcănescu - parte deja publicate, parte inedite din Arhiva familiei Vulcănescu -, într-un
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
generalului", adică exact asupra abuzului de conceptualism de care suferise lirica sa. Cîteva astfel de haiku-uri au respirația viului delicat și pur, dar și o urmă din bacoviana trăire dramatică a fiecărei secvențe (...). Alte dăți - expresia apropiindu-se de apoftegmă - tot autorul Plumbului, cînd de o seninătate convalescentă, cînd reflexiv-enigmatic-sumbru, este cel care călăuzește pe emul în efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Simona Tache Piscul aforismului românesc, Dumnezeul apoftegmei universale, acest Mihai William Eminescu Shakespeare al gândirii, pe nume Marin Voiculescu, se întoarce să vă agate-n pomul de iarnă o frumoasă și plină de umor instalație de cugetări. Controlati-va râsul! Treptele superiorității se urcă greu când se
Am un argument in talpa by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19802_a_21127]
-
cu maxime, aforisme, deși sferele meditația, judecata, raționamentul. semantice sunt doar tangențiale, adesea pragul de la Toate acestea și multe altele, deoarece verbul unicitatea de sens fiind trecut dezinvolt. Desfășurând rămâne dinamic, chiar prolific, datorită celor două diateze observația, adăugăm sentințe, apoftegme. care îl susțin în comunicare - activă și reflexivă. Toate sunt sclipiri ale gândirii, fie într-un moment de Simplele speculații gramaticale formulate aici, revelație, fie formulate în urma sau în baza unei experiențe aplicate, diferențiat savantului Nicolae Iorga (5 iunie 1871
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
Autorul a înscris Cugetările în cadrul „literaturii”, alături de formează ori se aud, prin repetitivitate. versuri, traduceri și editări, teatru, note de drum, varia etc. Bunăoară aforismul a devenit aproape tutelar, și În cadrul Biobibliografiei Nicolae Iorga (1976), Barbu modern - pentru maximă, sentință, apoftegmă, care tind Theodorescu reținea întreaga contribuție a savantului la să capete alură de ... arhaisme. indicatorii 1024 - 1029. Când este socotită figură de stil, maxima, după opinia Preocuparea timpurie pentru idei și reflecții apare la lui Aristotel, se impune să exprime
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
revelația divină. Astfel ajungem la alte lucrări ale lui Cristian Bădiliță precum Visio Sancti Pauli Apostoli. Apocalipsa lui Pavel (București 2011) sau Trei romane mistice ale Antichității - Iosif și Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam (2008). Traducerile Patericului sau Apoftegmele Părinților din pustiu (2007) sau a lui Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (2003) se adaugă contribuțiilor lui Cristian Bădiliță la introducerea în circuitul lectorilor de limbă română a lucrărilor patristice atât de necesare înțelegerii nu numai a creștinismului timpuriu, cât
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
pe care obișnuiai să le răsfoiești, în momente când confruntat cu vicisitudinile vieții, îți puteai regăsi intimitatea, le înghesui în bagajul de mână, cu riscul de a renunța la alte obiecte strict personale. “O carte bună, un prieten bun”, o apoftegmă engleză, care mi-a spus-o un librar reverențios, când am cumpărat, în Anglia, prima carte, “Wuthering Heights” de Emily Bronte. Când am ajuns peste Atlantic am întâlnit o doamnă, o persoană împătimită cititului, care deși nu sosise de mult
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
nature, a sălbăticiei un conflict generalizat pe care numai o ordine artificială, aceea a statului cu necesare constrângeri îl putea reglementa. Canibalii nu erau nici răi, nici buni, ci răspundeau comandamentelor naturale în mod firesc calificând drept lege a naturii apoftegma hobbesiană: homo homini lupus. Eroii lui Sade nu pretind altceva decât faptul că răspund comandamentelor naturii umane la fel cu cele ale naturii înseși, situând crima în centrul universului lor denunțând astfel o transcendență goală, un deus otiosus provocat prin
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
politic. De o ironie grandioasă este măcelărirea operei lui Beethoven, Oda bucuriei, de către junii comuniști, cu libretul grotesc-fabulos: "Mao, Lenin, Stalin, mărșăluiesc în drum spre soarele răsare etc", aceasta după un discurs inflamat al lui Manrico care se întrece în apoftegme: "Arta singură e masturbare, solidaritatea este caritate etc. etc." Succesul repurtat în acest rol de animator, agitator al maselor îl împinge către acțiuni mai îndrăznețe printre care și uciderea și jefuirea unui director de întreprindere. Vivere pericolosamente își dă roadele
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
situează într-o perspectivă suficient de lejeră a limbajului poeticesc. Pe de-o parte meditează cu senină- tate la împrejurările generale în care eul auctorial se confruntă cu existența, încercînd a se opri la formule sintetice, la un soi de apoftegme uneori cu iz oriental. Sapiența e mediată de o sensibilitate „pățită”, care vrea să se (re)tragă în concluzii cu iz de morală. Mici parabole au menirea de-a accentua firescul unor atari operații ale experienței ce se impersonalizează: „«Ce
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
sigur de sine, adică exact pe tonul oracular la care intelectualii sfîrșesc atunci cînd își uită jurisdicția limitată a specialității și încep să emită judecăți largi, cuprinzătoare cît universul. Atunci cad în culpa scientismului și fac figura unor diletanți pufăind apoftegme prețioase într-un domeniu pe care nu-l cunosc: filosofia. Ce au în comun cei șase sunt cîteva însușiri generice: 1) nu cred în Dumnezeu și se declară, dacă nu atei, atunci agnostici cu rezerve serioase în privința numenului divin; 2
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
literare, și publicat tot în 2005. Vă remarca dubla pasiune, pentru pictură și poezie, pe care le serviți cu egal suflu în inspirația generoasă: "Poemele sunt pseudo-narative, cu intruziuni ale metaforei și chiar ale unor tipuri de aforism, maximă sau apoftegmă. Poet serios în apariția din caruselul liric al publicațiilor literare, Filip Köllö - o mistuire a trăirii lirice până la capăt". Aș vrea să nu vă mâhnesc, în cazul în care v-ați gândit să vă prefațez cartea, că nu mă consider
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și alte apoftegme pe care i le servește lui Mr. Smith denotă un umor educat la școala Witticismului. Dacă scena devine uneori execrabilă prin instalarea în clișeu, în schimb replica te scoate pe o scenă de teatru englez de cea mai bună calitate
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
de viață, dintr-un tablou de gen și ne-o oferă crudă, fără condimente, în sînge. Prietena băiatului de familie se află în centrul atenției, virtualul cuplu este bombardat cu învățăminte și sfaturi, mămoase sau belicoase, oamenii sunt gălăgioși și apoftegme bășinoase despre tinereți spartane trec laolaltă cu recomandarea mîncărurilor, semn de prosperitate și o bună poziție socială în perioadele de foamete ale anilor '80. Amîndoi tinerii sunt stingheri, dar mai ales Otilia, a cărei enigmă nu poate fi comunicată sacerdoților
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
suferi pentru ea. De pildă, dacă dăm deoparte viața lui Iisus și să ne străduim să privim doctrina creștină ca pe un mănunchi de cunoștințe ce propun o anumită viziune asupra vieții, creștinismul ar semăna cu o colecție fadă de apoftegme răsuflate. Căci, separate de ființa celui care, aducîndu-le pe lume, a fost dispus să moară pentru ele, adevărurile creștine ar suferi de o serbezime stupefiantă și inertă, fiind cu totul lipsite de puterea vreunei atracții sufletești. Dar dacă așezăm toată
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
salvează la limită pe polițistul extenuat. Poate că viața reprezintă acea valoare unică, de nesuplinit, după care tînjesc aceste ființe incomplete, gestul final nu reflectă decît această imensă dragoste de viață. "Moartea transformă viața în destin", ce semnificație poți da apoftegmei lui Marlaux în cazul stingerii bateriilor pentru un android? Viața este recapitulată sub semnul unei emoții estetice, a perisabilului și a singularului. Confesiunea lui Roy Batty, un excelent Nexus 6, reflectă nostalgia, ipostază a memoriei afective și orgoliul, formă a
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
lor. Pier Paolo Pasolini, om de stînga, marxist declarat, a dorit să realizeze o parabolă a regimului totalitar nazist, iar referințele care dau culoare istorică filmului, dincolo de decoruri și costume vorbesc despre această manipulare distructivă a puterii. Cei patru enunță apoftegma sub egida căreia se vor derula evenimentele: ŤTotul este bun cînd e excesiv!ť. Am urmărit cu curiozitatea aluziile culturale ale epocii, Cantos-urile lui Ezra Pound, cunoscut pentru simpatiile sale de extremă dreaptă, multe din tablourile de pe pereți fiind produsul
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
nu Întotdeauna dramaturgul este și regizorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește ...regizorului, deoarece un comedian invizibil
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]