37 matches
-
Semnificația profundă cu care Debussy investește acest element de limbaj va fi pusă în valoare de dublarea ulterioară a acestui motiv cromatic în prim-planul discursului. Cea de-a treia ipostază a reapariției motivului secțiunii introductive recurge la omisiunea frecventelor apogiaturi cvintuple (posibile corespondențe sonore ale scânteierilor mediului acvatic, tulburat de jocul capricios al sirenei) și la transpunerea la octava superioară a figurației palindromice a ultimilor doi timpi ai măsurii. De asemenea, pedala sonoră inițială a sunetului la va fi înlocuită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și la transpunerea la octava superioară a figurației palindromice a ultimilor doi timpi ai măsurii. De asemenea, pedala sonoră inițială a sunetului la va fi înlocuită cu „semnalul” sonor al terței mici , al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide cu debutul codei ce înlănțuie apoi văpăile strălucitoare ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
minor cu treapta a VI-a urcată cu treapta a VI-a și cu septimă mică (măsura 13), efectul pedalei de rezonanță menținându-le în mod corespunzător cu valorile de durată ale acordurilor. Alternanța cvartelor mărite și perfecte inserată în apogiaturile de început ce implică deopotrivă jocul dinamic al juxtapunerii diferitelor registre anunță apariția secțiunii mediane (Animez un peu). Discursul acesteia imprimă o ușoară activare avansării sonore, ce pare să corespundă proiecției pentru o clipă a acelei civilizații pe care Timpul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pe parcursul întregii evoluții sonore a preludiului, materialul tematic principal se impune în primplanul discursului ( f - très en dehors ) cu un traseu melodico-ritmic de o evidentă simplitate - un salt de cvintă perfectă ascendentă (do - sol), ce apoi este reluat cu adiționarea apogiaturii superioare (do - la - sol). O a doua frază reafirmă aceeași ultimă articulație a motivului, procedând la o modulație a acesteia la semitonul ascendent (do# la# sol#), precum și la o intensificare a planului dinamic ( ff ). Acesta va fi unicul motiv al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
transpus la un ton descendent față de versiunea originară și prezentat într-o suprapunere bitonală cu liniile în arabesc desfășurate în major (această ipostază recurge deopotrivă la diminuarea intervalului introductiv, „semnalul” inițial de cvintă perfectă transformându-se în cvartă perfectă). Dubla apogiatură ce anticipează tonul de va evolua spre formula de triolet , ritmului ternar atribuindu-i-se ulterior un rol structural definitoriu în episodul Scherzando (măsurile 47 - 54). Acesta din urmă se va construi prin secvențarea insistentă a ultimelor două intervale melodice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ulterior un rol structural definitoriu în episodul Scherzando (măsurile 47 - 54). Acesta din urmă se va construi prin secvențarea insistentă a ultimelor două intervale melodice ale motivului tematic, iar primul acord al fiecărei formule de triolet pare să acționeze ca apogiatură pentru cel următor. Figurațiile de secunde din finalul acestei secțiuni vor conduce la un nou tip de ostinato ce desfășoară arpegii descendente în sempre pp volubile (mereu pp volubil). În cazul celei de-a patra secțiuni a preludiului, precum și la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Haslinger (ultima notă cu valoare de optime) a fost preferată din rațiuni interpretative. În prima ediție, măsura 13 (Secondo - elementul IV), a doua parte a măsurii nu este frazată. Ex. - Var. II (Primo și Secondo) 22 Partitura originală nu are apogiatură în măsura 6 (Primo - sopran). Ex. - Var. III - Primo În concluzie, putem aprecia valoarea unei edituri după parametrii tehnici ai editării și după cantitatea de informații oferită. Toate acestea pot contribui la o cunoaștere aprofundată a lucrării. Textul pentru pian
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
cu încărcătură dramatică puternică, redusă treptat prin diminuarea intensității cu care aceasta este afirmată, atingând în final sonorități abia perceptibile. Saxofonul tenor se alătură corului cu o melopee alcătuită preponderent din sunete lungi, ornamentate cu alte sunete scurte comparabile cu apogiaturile simple și duble. Sunetele pilon ale melodiei sunt sol, la, re, fiecare impunându-se într-una dintre secțiunile f, mf, mp<footnote Analogiile dintre nuanțe și sunetele aferente (isonul ornamentat) întâlnite sunt: f - sol, mf - la, mp - re. Ex. nr
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
scriitura generală: vocile corului prezintă o textură sonoră rezultată din intrări succesive pe verticală și sunete prelungi, în timp ce saxofonul alto are o linie melodică derivată din cea a saxofonului tenor. Ritmurile dublu punctate din știma lui se păstrează, ilustrând acea apogiatură care însoțea isonul, dar evenimentele melodice sunt acum mult mai dense. Corul își desfășoară sonoritățile având ca suport vocalele a,e,i,o,u, de unde și caracterul fluid al secțiunii. Valorile lungi, sunetele relativ restrânse numeric și disipate celor două
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
colaterale", "să nu te încurci cu finețuri și miniaturi". "Nu stă bine unui dulău să facă pe rîndunica. Lăcomia și vanitatea d-lui Păunescu îl împiedică însă, din păcate, să respecte legea propriei naturi. El vrea să cupleze mugetul cu apogiatura, călcatul în străchini cu menuetul, rîgîiala cu suspinul. Gargantua ridică, gracil, degetul mic, se înalță pe poante și se recomandă Alba ca Zăpada", continuă dl Pleșu. Într-o emisiune de televiziune recentă, dl Păunescu s-a hotărît să facă pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
sistemul lui Cuclin) echivalentă cu dominanta, în armonia tradițională. Fa# devine o sensibilă pentru terța acestui acord care ar trebui să urmeze (mi-sol-si). Pe pedala de La, Cuclin suprapune un alt acord major, re#-fa#-la#, care ar constitui o triplă apogiatură pentru acordul mi-sol- si. Cuclin alege altă rezolvare:enarmonizând, grafic, transformă sunetul re#, sensibilă expansivă pentru mi, într-o sensibilă depresivă, exprimată printr-un semiton cromatic mib-mi♮. Același procedeu este aplicat în mersul semitonal fa#-fa♮ și la#-la♮, în
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
scoaterea la lumină din sertarurile întunecoase, vorba lui Eminescu, unde zăcea prăfuit "archaeus", a unor partituri nicicând ori extrem de rar executate. Fapt aproape imposibil de reeditat în cazul filarmonicelor în programele cărora, dacă prima piesă (cu funcție, în general, de apogiatură) încă mai poate fi uneori inedită sau, în orice caz, mai puțin frecventă, cea de a doua lucrare, invariabil concertantă, precum și ultima (cu rol de power play) sunt reluate, cu mici variațiuni, în fiecare stagiune, constituind un fond de "protocol
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]