274 matches
-
folosești în chip de zăpadă peste crizantemele / tristeții; în artă poți să te dezlănțui și să te ascunzi sau să te arăți în felul special în care-ai cunoscut fericirea. În raportul cu lumea, eul liric se manifestă, în general, apolinic. De pildă, privind orașul contemporan, cu parcuri invadate de câini vagabonzi, dar și de o lume vagabondând, de asemenea, prin domeniul bunului-simț, cu scop, declarat sau nu, de a-i clătina resorturile, exhibându-și manelele sau alte plăceri, demolatoare ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un liman spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un drum spre stele? În golful timpului prin care plutește, așadar, trecând de la apolinic la dionisiac, sinele poetului se manifestă ca un catalizator al unui univers alcătuit din elemente aparent disjuncte, experiență din al cărei athanor iese fortificat, selectând excepționalul, îndreptându-se spre un Arhipelag stelar, și probând valoarea acestui volum monumental al literaturii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dar, în același timp, infuzate / invadate de un lirism irepresibil, indus de realitatea din care, în ciuda lucidității cu care o contemplă, sau poate tocmai de aceea, poetul vrea să evadeze, iar evadarea nu se poate face, desigur, oricum. Privind, deci, apolinic, în ciuda amestecului de trăiri contradictorii care îl cutreieră - resemnare și indignare, ironie mergând adesea până la sarcasm, dar și înduioșare -, scriitorul pornește, în mod firesc, dinspre concret spre abstract, la nivelul volumului putându-se identifica două mari etape în care e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
În Arta Grădinarului - într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de mâine), artistul mărturisește: cel mai tare mă tem de ziua de mâine / când crengile plopului se vor scufunda / cu tot cu ochii mei... ori: parcă îmi fuge sufletul de sub picioare, pentru că semințele zădărniciei sunt peste tot și, de aceea, eul constată apolinic: ce frunze ce liniște mare ni se suie în trup / de la pământul care ne măsoară clipele. În consonanță cu temele amintite este și cea, de asemenea străveche, a identității oamenilor în fața destinului, tulburătoare pentru orice sensibilitate: dar oare pe unde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este și titlul unui poem din volumul Clipa zboară c-un zâmbet ironic, din 1999), sugerând o adâncă resemnare în ciuda deplinei conștiințe a răsturnării ierarhiei existențiale imaginate și, firește, dorite și a faptului că posedă munții de gândire. De aceea, apolinic, eul liric observă, constată, înregistrează cu tenacitate, răbdare, convins că vreme e pentru toate. În acest marasm, ipostaziat inclusiv prin apelul la intertextualitate - tot în spirit postmodernist -, poetul remarcă existența unei dihotomii care-i stimulează tendința spre reflexivitate: pe de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o operă în care, îmbinând elemente de prozodie clasică și modernă, se creează un imaginar poetic bogat, în care tradiționalismul (mai ales în poeme din primele volume) și livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, în care trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv, îndeosebi, la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face - în ambele sensuri - frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape / ales au țipetele aurale / vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi vorbit? IV. 3.3. Autoficțiuni dionisiace Nu toate autoficțiunile sînt crude, violente, subîntinse de un mesaj social, de revolte ale memoriei, de travalii de doliu neîncheiate, dominate de pulsiuni blocate. Nu toate autoficțiunile sînt terapeutice. Pe celelalte le numim apolinice, moștenitoarele ficțiunilor de dragoste În care personajele nu vin să epateze burghezul prin comportamente iconoclaste. Există, totuși, o abisalitate a personajului feminin În literatura franceză, deconstruită de un Jean Echenoz dar reconfirmată de Jean-Philippe Toussaint, pe care majoritatea naratoarelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu alte cuvinte prezent. Pentru că prezentul de astăzi Înseamnă, În literatură, o nouă configurație a trecutului, o altă ordine imprimată acelorași piese și credința În generarea sensului nu atât de către piese, cât de ordinea asamblării lor. IV.3.4. Autoficțiuni apolinice Apolinic, dintr-un singur motiv: pentru că renunță la exhibarea atributelor sexuale ale trupurilor prin intermediul lexicului și a unor registre de limbaj; pentru că tematizează memoria ca păstrătoare În timp a identității subiectului În detrimentul trupului ca afirmare hic et nunc a trăirii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alte cuvinte prezent. Pentru că prezentul de astăzi Înseamnă, În literatură, o nouă configurație a trecutului, o altă ordine imprimată acelorași piese și credința În generarea sensului nu atât de către piese, cât de ordinea asamblării lor. IV.3.4. Autoficțiuni apolinice Apolinic, dintr-un singur motiv: pentru că renunță la exhibarea atributelor sexuale ale trupurilor prin intermediul lexicului și a unor registre de limbaj; pentru că tematizează memoria ca păstrătoare În timp a identității subiectului În detrimentul trupului ca afirmare hic et nunc a trăirii. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-ți dezleg albastra bantă./ Veștmântul ce ți-l leagă sixofantă,/ Și mai luând din coșul cu smochine,/ În văzul lumii, să fac dragoste cu tine." Leonid Dimov este un poet original și unic în contextul poeziei anilor 1960-1975; dionisiac și apolinic, pictural și mozaical, el suprapune în poezia sa prin asimilare organică pe unii dintre poeții pe care i-am mai citat: Ion Barbu, Mallarmé, dar și Macedonski, într-o viziune inedită, turnată într-un limbaj pur, într-o proiecție de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vor reprezenta teme de reflecție critică pentru Maine de Biran, Schopenhauer, Bichat, Cabanis, Comte. Secolul al XIX-lea aduce din nou În atenție problema tipurilor umane, după criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al civilizațiilor care au construit culturile respective și aceste modele sunt reprezentative pentru civilizațiile date. Fr. Nietzsche distinge, În spațiul culturii clasice elene, două tipuri fundamentale care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și măsurat, iubind ordinea și echilibrul (metriotes kai symetriaă, dar și ordinea exprimată prin bine și frumos (kalos kai agathosă. Este tipul creator artistic și intelectual prin excelență, cel care a creat ordinea spirituală și morală. El reunește două tipuri: apolinicul și dionisiacul. Tipul latin Caracteristice pentru acest tip uman sunt atitudinea de deschidere, inteligența superioară, expansivitatea și creativitatea. Raționalist, iubește ordinea și gândirea clară, exactă. Manifestă o mare nevoie de libertate, de dominanță, iubește puterea, este activ și caută să
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
le predică valorile unei lumi noi. El cultivă valorile morale și imaginea unui nou tip uman, supraomul. La Socrate este cultivată Înțelepciunea, pe când la Zarathustra puterea. Ambii se raportează la niște modele, veritabile simboluri arhetipale cultural-morale. Socrate este identificat cu apolinicul, pe când Zarathustra cu dionisiacul. Socrate este un spirit liniștit, pe când Zarathustra este spiritul neliniștit, deși amândoi caută să impună ordinea. Socrate recurge la logica rațiunii care fascinează și atrage prin exercițiul gândirii creatoare a individului ce descoperă adevărul. Zarathustra caută
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
introdus în chip oportunist în citatele din necroloage - de unele publicații între paranteze, de altele fără paranteze) că, în trecutul său, Bacovia a „visat”, în mai multe rînduri, „politic”. Citit fără prejudecăți, „Cogito” e un poem al mîntuirii, - politic și... apolinic! Proza lui Bacovia e cronica voalată a unei vieți obscure. Balansează între dezvăluiri și acoperiri. Autorul pare să se fi condus mereu după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind ființe și locuri, ar fi dorit să nu le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în felul său mesajul grec. Hölderlin retraduce Œdip Rege și Antigona, îi celebrează în mod sublim pe Dionysos și Herakles, glorifică lupta grecilor pentru libertate (Hyperion, Moartea lui Empedocle). Mai tîrziu, Nietzsche va descoperi dialogica profundă, pînă atunci ignorată, dintre apolinic și dionisiac; în sfîrșit, Heidegger va redeschide chestiunea primordială a Ființei, întorcîndu-se la Aristotel, Platon și presocratici. Reviviscenței grecești, mereu reînnoite, îi răspunde reviviscența iudeo-creștină, și ea mereu reînnoită. Pascal a fost primul gînditor creștin cu adevărat modern. El pleacă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
distanța se reduce involuntar, tonul se atenuează etc.); de evaluarea interlocutorilor (distanța crește în cazul evaluării negative a interlocutorului sau a celui lîngă care hazardul ne-a plasat. 9.5. Corelația proxemică/personalitate Dacă s-a vorbit mult de personalități apolinice și dionosiace, introvertiți și extravertiți, nu s-a subliniat îndeajuns faptul că fiecare per-sonalitate are și o dominantă spațială, o dimensiune care îi este proprie. Există indivizi care nu își dezvoltă distanța publică (sînt timizi, slabi vorbitori), după cum există persoane
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
diferențierea formală a textului, în două strofe inegale cu tipar prozodic diferit. Apoi, opoziția oamenii comuni/poetul este sem nalată prin contrastul pluralitate unicitate și prin simboluri poetice ale condiției existen țiale diferite: efemer/etern, limitat/ilimitat, devenire/nemurire, dionisiac/apolinic. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează condiția existențială a lumii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a fetei de împărat nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În antiteză cu mulțimea oamenilor comuni, geniul are un alt statut ontologic. Ființând în lumea sa de sus, Hyperion înțelege că trebuie să rămână nemuritor și rece. Dacă primul epitet îi atribuie condiția eternității, cel deal doilea sugerează metaforic modelul apolinic al existenței, pe care luceafărul șil asumă definitiv. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Având o asemenea structură complexă, poemul eminescian reunește, cred eu, mai multe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Riga Crypto se exprimă conceptul „carpe diem“ al omului care trăiește la nivel biologic, instinctual, fără a accede la valorile spirituale. Prin lapona Enigel se propune o reprezentare a conștiinței umane în aspirația ei spre cosmic și universal, spre cunoaștere apolinică. Cel deal treilea arhetip, Soarele, reprezintă conștiința universală, „Unul divin“ al cunoașterii absolute. Poezia își structurează astfel viziunea pe trei planuri simbolice. Planul inferior, al unei lumi vegetative, biologice, este reprezentat prin Crypto, mirele poienii, structurat pe principiul „pământ“, definit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
biologice, alegând calea regală a Soarelui care dăruiește nemargini lumii ei: Din umbra deasă desfăcută / Mănchin la soarele nțelept. Ultimele două versuri surprind metaforic depășirea existenței telurice prin cultul valorilor spirituale, prin conștientizarea esenței solare a ființei umane, semnificând triumful apolinicului asupra dionisiacului. Depășind momentul dilematic cu omenești ezitări (Plângi, preacuminte Enigel!...), Enigel intră definitiv sub semnul Soarelui. Pentru regele ciupercilor însă, întâlnirea cu aprinsul inel al soarelui (punctul culminant al narațiunii alegorice) este distructivă: Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din sintagmele cântece senine și uitarea sfântă semnifică faptul că doar prin cântecul de iubire pot fi alungate/exorcizate întunecatele mistere, pot fi uitate profețiile sumbre. Se reliefează astfel forța purificatoare (catharctică) a poeziei, a cântecului ce are atributul seninătății apolinice. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Moartea visurilor - XIV, poetul comunică idei și reprezentări despre puterea iubirii de a alunga demonii unei lumi damnate și sentimente, precum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
directă, eroina este individualizată printrun sistem de semne stilistice, cu funcții simbolice. Mai întâi, se accentuează raportul neobișnuit al Zenobiei cu realitatea, pe care o redimensionează, purificândo de întuneric, capabilă săi anuleze eclipsele. Trăsătura ei definitorie este seninătatea, așadar, esența apolinică, orizontul interior ce remodelează lumea. Contrastiv, enunțul următor o integrează unei serii convenționale (ea rămâne o fetiță cuminte și naivă), imediat contrazisă prin enunțul final. Încăpățânarea nemaipomenită vizează ființa revoltată, eul care se afirmă, în ruptură cu ceilalți. Prin toate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]