8 matches
-
de gelozie, atât în interiorul eului, cât și în afara lui. Pentru tânărul Blaga iubirea constituie una din temele permanenței, cu închingări misterioase la rădăcina, originea și pulsul cosmic. Astfel, iubirea este scoasă de sub tutela dionisiacului și combustiei și "intră sub auspiciile apolinismului contemplativ" (Z. Cârlugea), ca în "Vară de noiembrie", care este în întregime un ciclu erotic. Eliberată de senzații, poezia proiectează asupra temei fascicole de lumină care amplifică semnificația gestului "în universul în care se mistuie mereu" vraja basmului, iubita poartă
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_complexul_lui_empedocle_in_poezie_lui_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
de gelozie, atât în interiorul eului, cât și în afara lui. Pentru tânărul Blaga iubirea constituie una din temele permanenței, cu închingări misterioase la rădăcina, originea și pulsul cosmic. Astfel, iubirea este scoasă de sub tutela dionisiacului și combustiei și "intră sub auspiciile apolinismului contemplativ"(Z. Cârlugea), ca în "Vară de noiembrie", care este în întregime un ciclu erotic. Eliberată de senzații, poezia proiectează asupra temei fascicole de lumină care amplifică semnificația gestului "în universul în care se mistuie mereu"vraja basmului, iubita poartă
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_complexul_lui_empedocle_in_poezia_lui_lucian_blaga_eseu_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
ca tehnică și viziune, dar cu note clare de originalitate. Poetul refuză înscrierea tipologică, neacceptând să se revendice de la un maestru, însă barbismul este detectabil în unele dintre poemele sale. Evoluția poeziei lui Ciobanu tinde spre o viziune eterogenă opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul "Patimile" (1968). Critica a intrat în acel moment într-o criză de interpretare, poezia lui Ciobanu fiind considerată drept o pură incantație muzicală, nemaiurmând un sens anume. Este prezent în
Mircea Ciobanu () [Corola-website/Science/298914_a_300243]
-
de inspirație diversă (meditație, pasteluri) din Ce rămâne (1974). Volumul următor, Augustele iubiri (1976), este alcătuit din trei cicluri de poeme patriotice, scrise în tonalitatea epocii. Sub semnul livrescului declarativ (înrâurit de direcția clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul În căutarea lui Trophonius (1982) se vrea o epopee a descoperirii eroului mitic, constructor al unui templu al lui Apolo: o aventură a cunoașterii și transgresării limitelor umane, pierdută în tonul emfatic. Protocronismul e și mai viguros în eseurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
Ion Ianoși, „Artă și matematică”, CREL, 1974, 1; Florin Mihăilescu, Libertate, responsabilitate, valoare, VR, 1977, 7; Doina Uricariu, O monografie a libertății în artă, LCF, 1977, 33; Titu Popescu, Arta ca o ipostază a libertății, T, 1977, 8; Al. Tănase, Apolinismul artei grecești, RL, 1978, 25; Dicț. scriit. rom., III, 122-123. D.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288053_a_289382]
-
să poată fi luat drept al nimănui, însă barbismul bate la ochi în poemele grupate sub titlul trecut pe coperta volumului (trimitere la Imnuri pentru nunțile necesare de Ion Barbu). Evoluția liricii lui C. tinde spre o viziune eterogenă, opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul Patimile (1968). Aici ordinea matematică nu mai este suficientă, materia în expansiune aformică copleșește orice ordine rațională, cuvântul însuși nu pretinde altceva decât să se rostească pe sine în marginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
asocierilor, a recontextualizărilor și situărilor „față în față” a unor scriitori (Eliade și Mihail Sebastian, de pildă). Toate acestea ne conduc la imaginea unei literaturi cu un relief contorsionat, în care luminile și umbrele, zonele de mister și cele de apolinism se întretaie, iar cuvintele-cheie, sugestiv reiterate, sunt dezrădăcinare, drum, răscruce, întâlnire, hotare. Cornel Ungureanu ne oferă, în fond, o relectură credibilă și incitantă a literaturii române, din perspectiva unor chei de analiză critică inedite, ce caută să recupereze, cum scrie
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
între poetica și poietica lui Ștefan Augustin Doinaș corespondențele, ba chiar echivalențele sunt cât se poate de explicite și revelatoare. Astfel, unei concepții despre poezie de nuanță neo (sau post) clasică, ce mizează pe exemplaritatea toposurilor, pe rigoare expresivă și apolinism formal îi corespunde o poezie de o amplă deschidere spre idee, nutrită de o viziune "eleată" (Ovidiu Cotruș) asupra existenței. Recursul la arhetip e, în fond, resortul care pune în mișcare mecanismul poetic, precum și tectonica imaginarului, imprimându-i o funcționalitate
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]