95 matches
-
În ciuda colegilor de partid care îl amenințau, în ciuda partidului opozant, a dat legea prin care a fost socotit dezrobitorul polițiștilor. De ce? Pentru că Vasile Lascăr a dat niște principii care nici în Europa nu se cunoșteau la acea vreme. Vorbim despre apolitismul polițiștilor, inamovibilitate polițiștilor, adică stabilitatea în funcție, să nu mai fie mutați după placul politicienilor și nu în ultimul rând - profesionalismul, condiții de pregătire și accedere. El constata că 80% dintre directorii de poliție erau absolvenți de școală primară. Și
Lascăr, ministrul care a schimbat SISTEMUL. Comisar-șef Șinca: Polițiștii trebuie să știe acest lucru by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102528_a_103820]
-
Apreciez că una din principalele preocupări ale acestor practicieni de teatru este recuperarea funcției critice - și implicit politice - a actului artistic, în condițiile în care ideea de „artă” în post-socialismul din România este asociată cu ruptură de orice tema cotidiană, apolitism și „inofensivitate” în influențarea agendei publice.<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%207/GAP%207%20pentru%20Mona%201/text%20teoretic%20GAP%207.docx# ftn14"><sup></sup><sup>[14]</sup></a> Aceste producții nu reprezintă în mod necesar un
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
ș.a.m.d. Câteva Întrebări Chiar dacă bilanțul este Încurajator, trebuie să rămânem lucizi și să gândim nu În termeni de dualism, ci de dualitate, ținând seama de coexistența sau de conjugarea factorilor economici și a valorilor legate de dezinteresare, a apolitismului și a implicării, a muncii benevole și a muncii salariate (Monnier și Thiry, coordonatori, 1997). Astfel Încât, În loc să ne agățăm de niște mituri, este preferabil să păstrăm, așa cum de altfel a făcut și Fournière Însuși, o privire critică, singura care ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de atunci și de astăzi, ținea să atenționeze pe făuritorii noii literaturi, în editorialul Sub steagul invincibil al leninistului, din "Scînteia" nr. 1330/21 ianuarie 1949: "Lenin a biciuit în cuvinte pline de ironie usturătoare lipsa spiritului de partid și apolitismul în artă și știință. Câți oameni ai artei și științei din țara noastră, ascultînd de îndemnul partidului nostru, nu și-au regenerat activitatea și au devenit folositori cauzei proletariatului, inspirați de principiile lui Lenin și Stalin". Un document din ianuarie-martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
drept un fapt divers, exegeții lor, fără diferență (față de situație) și fără deferență (față de o țară captivă), lasă impresia că și totalitarismul comunist a fost un fapt divers". În cadrul aceleiași anchete sînt supuse unui amplu rechizitoriu apelurile la așa-zisele "apolitisme" și "autonomia estetică" practicate de cei interesați abuziv și cu aplomb: ""Apoliticii" noștri sînt mai politici decît "politicienii"; pe cînd aceștia din urmă se străduiesc să contribuie la o rînduială democratică și la o înfiripare a societății civile, primii, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
autonomia estetică" practicate de cei interesați abuziv și cu aplomb: ""Apoliticii" noștri sînt mai politici decît "politicienii"; pe cînd aceștia din urmă se străduiesc să contribuie la o rînduială democratică și la o înfiripare a societății civile, primii, sub eticheta apolitismului, militează de fapt pentru o restaurație comunistă, în numele libertății de opinie. Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la o înfiripare a societății civile, primii, sub eticheta apolitismului, militează de fapt pentru o restaurație comunistă, în numele libertății de opinie. Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît din ceea ce face, cît din ceea ce spune. Felul în care Eugen Simion neagă realitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noastră a rămășițelor claselor exploatatoare, cît și de influențe ale ideologiei claselor exploatatoare dinafară. Conștienți de marea însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărîre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o mai intensă muncă de însușire și aprofundare de către scriitori și critici a învățăturii marxist-leniniste, și în special a teoriei marxist-leniniste a cunoașterii, însușirea temeinică a obiectivelor partidului, a liniei sale generale, pentru a putea mobiliza pentru creațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului socialist se vor relaxa în etape, cu excepția acestei redute niciodată cedată oficial: angajarea partinică. Sub lozinca „o literatură cu bogat conținut de idei și aleasă formă artistică”, aparatul cultural de partid a continuat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
mult încă: susținea primatul spiritului eroic german asupra spiritului mercatil anglo-saxon, eroii (Helden) împotriva "negustorilor" (Händler), individualismul estetic împotriva universalismului moral, impulsul mistic împotriva disciplinei etice, spiritul împotriva politicii. Reușea mai ales să transforme în virtute devoțiunea antipolitică a germanului, apolitismul său tradițional (Unberufenheit zur Politik), celebrând-o ca eliberare din sclavia lumii (Weltversklavung) și cucerire a adevăratei libertăți și suveranități asupra lumii (Weltherrschaft), întru totul spirituală și în nici un caz politică. În concluzie, se exclude din civilizația occidentală, din politizarea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
special l-au avut specialiștii care ocupau poziții-cheie în administrarea societății. Aceștia căpătaseră o anumită autoritate și independență în construcția societății socialiste moderne. Pentru a se pune la adăpost de suspiciunile politice, specialiștii au dezvoltat un fel de ideologie a apolitismului și tehnocratismului. Tot din rațiuni de protecție politică, problemele structurale critice ale societății comuniste au fost trecute într-un plan secundar, atenția concentrându-se pe schimbarea componentelor sectoriale în raport cu care regimul prezenta o anumită toleranță. În acest context, specialiștii au
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ea a fost în acea perioadă mai mult o presă culturală și politică,cu un spectru mult mai larg. Diversitatea și specializarea presei românești din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu împing revistele literare spre apolitism,acestea rămânând exponentele unor grupări politice și literare,dar le lărgește sfera de preocupări,de la publicarea de opere literare și cercetări filologice,la studiile despre arta plastică,etnografie sau folclor,diverse domenii de creație și cercetare găsindu-și locul în
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
seria de obiecții ideologice îndreptată împotriva profesorului de la Universitatea Bolyai, între altele redactor-șef la reputata revistă Utunk. În 1957, László Földes era criticat de Ion Ianoși într-o notă a Sectorului de Literatură pentru manifestări mascate de liberalism și apolitism 31. Ceea ce părea o critică beningă ia însă proporții în anul următor; ies la iveală în medii literare rivale din Târgu Mureș delațiuni contra lui Földes (era acuzat că s-ar fi solidarizat cu revoluția maghiară și ar fi adresat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca urmare a noii sale poziționăii în structura autorităților de consacrare profesională. 35 Atitudinea sa de refuz al înregimentării oficiale în PCR rămâne constantă până în 1977, scriitorul motivând-o diferit, în funcție de circumstanțele în care este furnizată explicația, fie prin avantajele "apolitismului" pentru fecunditatea literară (cf. ACNSAS, loc. cit., ff. 188-189, document din 1962), fie prin refuzul de a accepta consacrarea politică din partea unei organizații de bază, aceea a Uniunii Scriitorilor, pe care o considera lipsită de verticalitate (cf. Mihai Pelin, Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
că a fost creată la Londra, în 1945, și că era, bineînțeles, apolitica. Pentru o fațadă cât mai respectabila, FMTD își asigurase garanitile a opt miniștri britanici (cu vederi laburiste, deci socialiste). Delegațiile membre ale FMTD acreditau și ele teza "apolitismului". Organizațiile declarat comuniste reprezentau, aparent, în FMTD doar 3,2%, față de cele catolice (de pildă) care constituiau 4% dintre organizațiile afiliate. Cu toate aceste aparente, submarinele comuniste erau infiltrate la vârf în treisprezece dintre cele mai importante și mai influente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Jebeleanu, Petru Dumitriu, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Eugen Frunză, Al. Jar, G. Macovescu, V. Em. Galan, Ion Vitner & comp. Cu toții declarau că vor lupta îndârjit împotriva... dușmanului. Care dușman? S-a convenit că nu poate fi altul decât apolitismul, căruia, la nevoie, i s-ar putea atașa formalismul, cosmopolitismul, liberalismul. Baranga dixit: "a fi apolitic echivalează cu a fi dușman". Și cine a fost găsit întâiul apolitic? Tocmai... Beniuc. Nu numai că publicase o poezie ("Piersicul") din care lipsea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numai că publicase o poezie ("Piersicul") din care lipsea flagrant lupta de clasă, dar a mai și teoretizat: "Poți să scrii și despre un nasture"... Da a sărit Deșliu "cu condiția să oglindească problema construirii socialismului". Un nasture! După vestejirea apolitismului, a urmat fixarea liniei juste. Novicov înfierează o nuvelă în care secretarul de partid și un alt pretendent jinduiau la aceeași jună. Fata n-a preferat organul de partid, ci pe celălalt amorez, iar secretarul se retrage generos și organizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zicem așa, certuri de familie"2. În țările mai diferențiate din punct de vedere social, partidele reflectau într-o mai mare măsură diversele clase sociale și, în consecință, repartiția profesională a parlamentarilor pe partide era mai marcată, în timp ce în România, apolitismul țărănimii restrângea, în fapt, arena luptelor politice la frontierele burgheziei citadine. Aceasta se repartiza în mod egal între cele două partide cu vocație guvernamentală. Lumea rurală trăia retrasă în ea însăși, ea nu ridica probleme de ordin social în aceeași
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
este iar la zi, cercetătorii ruși îl "titilează" cu mare aplicație. Sumar, am putea spune că e "întrulocarea celor nepereche": tristețea cu umorul tonic, "conformitatea" cu "nesupunerea fără de margini", credința-n Cel de Sus și practicarea anuală a Sărbătorii Nebunilor, "apolitismul" anarh și căutarea cu sete a moralei în politică, filosofia și "bancurile" ce șochează prea-pudibondele urechi ale "divuțelor" de la televizor, atașamentul de locul natal și conștiința că, metafizic, ești un apatrid. MX: Dar "pornograful" unde s-o afla? Și "pornosoful
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Multă vreme articolele de atitudine din cadrul rubricilor „Partidele și libertatea”, „Deziluzie sau speranță”, „Situația culturii române actuale”, „Istoria literară ca instituție literară”, „Limbajul poeziei” au fost semnate de Adrian Marino, apoi de Gheorghe Grigurcu, care se războiește fără menajamente cu „apolitismul”. Profilul special al J.l. se conturează încă de la început, când prezența unor texte scrise de Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Pavel Chihaia, Ovidiu Bârlea, Virgil Tănase, Al. Rosetti, Emil Botta, Mihail Sebastian, Dinu Pillat, Ovidiu Papadima, Nae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287693_a_289022]
-
însăși: "Ea nu este sălașul ființei, ci absența ei, negarea oricărui lucru, ruptura celui viu cu el însuși: nefiind din aceeași plămadă cu istoria, ne e silă să fim părtași la zvîrcolirile ei"159. Să fie aici cauza fundamentală a apolitismului lui Cioran, așa cum îl explică și Jaudeau, tendința sa manifest-organică160 de a se situa deasupra sau dincolo de evenimente?! Pentru absența ființei, dar și a ființei istorice (în sens blagian), e nevoie astfel de un limbaj care poartă neîncetat și agonic
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fost, de fapt, instrumentele supraviețuirii noastre. Tot ele l-au anihilat primele, pe odiosul satrap, printr-un fel de disidență a disprețului - sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor - adoptat o dată pentru totdeauna ca atitudine de bază a aparentului lor apolitism. Îmi vin în minte - pentru că se potrivesc de minune aici - cuvintele poetului basarabean Grigore Vieru, pe care, înainte de Revoluție, le-am transcris cu grijă - în speranța că îmi vor fi de trebuință cândva - din numărul 40, din 28 sept. 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]