54 matches
-
punct de vedere istoric, nu însă și literar. Dispariția accidentală și prematură a autorului ("cu păcatele încă în floare", cum spune Shakespeare) a contribuit la adîncirea sa în uitare. Există o morală la povestea acestei vieți paradigmatice, cu valoare aproape de apolog? E imposibil să nu existe! Fără a adopta postura facilă de apărător cu orice preț al idealului etic absolut, nu putem să nu constatăm în ocurență sterilizarea unui mare talent în contact prea intim cu dictatura. Pus în fața alternativei de
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
rânduri. Poetul îl conservă grafic pe a latinesc, în varianta ă, dar citind evident chemă. Cu un minim instinct filologic, editorul trebuia "să simtă" acest amănunt, din moment ce forma de perfect simplu e în consonanță temporală cu celelalte verbe din poezia Apolog, p. 1028 (cf. și p. 1084). Atotstăpân pe mijloacele sale, dar și pe opera poetului, editorul rezolvă radical problema transcriind verbul la prezent: cheamă. Surpriza (dar mai e, oare, surpriză?) la Note (redactate de Coloșenco, nu-i așa?) trimiterile la
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
aroganță că vodca dătătoare de curaj, orbire a unor mase care nu mai văd ce e bine-ce e rau și unde merg (ca an tragicul poem al lui Baudelaire, Leș aveugles: "manechine, oarecum ridiculi, ciudați că somnambulii", sau ca an apologul orbilor hăbăuci ai lui Brueghel, care cad an groapă unul după altul, urmându-l pe primul). Tineri (valoroși, dar, multi, orbiți, fără speranțe și lipsiți de ăncrederea ăntr-un viitor pe care l-ar putea, totuși, clădi ei, aici) "pleacă" și
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
al lui Mo Yan se combină cu spectaculoase inovații de structură narativă. În substanța proteică a acestei cărți, în care realul egalează prin exorbitanță imaginarul și cele două planuri sunt greu de despărțit, se amestecă laolaltă povești de dragoste emoționante, apologuri și alegorii de tipul vechii proze filozofice, legende, deraieri onirice, scene de un umor coroziv sau de un naturalism șocant. Romanul are în centru personalitatea deopotrivă fascinantă și înfricoșătoare a mătușii, talentata doctoriță Wan-Inimă. Narațiunea se ramifică într-o serie
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
al culturii/literaturii române premoderne și moderne, cu implicațiile comparatiste și de contacte atît de rodnice în veacul al XIX-lea românesc (și nu numai!). Lia Brad-Chisacov pune în circulație două texte ale neogrecului Rigas: Prietenia supusă la încercare, un "apolog" moralizator, si comedia Vârtejul nebuniei. Ambele fac parte dintr-un manuscris aflat în arhiva baronului Bruckenthal din Sibiu (ulterior, transpuse la Arhivele Statului din același oraș), de unde au fost semnalate de istoricul Andrei Pippidi. Lia Brad-Chisacov e o bună cunoscătoare
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
relaxare recăpăta un profil ingenuu de copil. Și el a semnalat vorbirea în cascade, "un alergător de fond care încearcă neîncetat să se depășească singur". Drieu îl portretizează insinuând altceva: "Malraux, care e un adept al lui Nietzsche, un violent apolog al teroarei, apără aventura lui Stalin". Umbra lui Djugașvilii plana pe malul stâng al Senei, iar el era obsedat de pericolul bolșevic. Vedea peste tot mantia suspectă a diavolului. În schimb Malraux observă limitele umanismului lui Drieu. Recunoaște că amicul
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Nu este întîmplătoare nici afirmația lui N. Manolescu despre ,conștiința stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranță, nu numai în modul de a-și conduce partiturile literare spre formule inedite pentru timpul său, cum ar fi pastișa, parodia, eseul sau apologul, ci în chiar dezvăluirea ,nodurilor" care îl leagă, prin intertextualitate, de diferitele surse ale expresivității. În Duduca Mamuca, (,un juvaer", cum apreciază Caragiale) nu numai conținutul atrage atenția, ci și ,inocența" cu care naratorul se expune stilistic. Aluziile sînt străvezii
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
Les Illuminations) - ca o introducere la cunoașterea extatică a lumii sensibile, un fel de trecere la limita investigării exacte. Tocmai datorită acestei calități, ea depășește literatura frumoasă și poate interesa chiar și spiritele subjugate de vraja Uraniei. Într-adevăr, în afară de apologurile lui Edgar Poe, Tales of the Grotesque and Arabesque (Povestiri grotești și fantastice - atât de impropriu numite de Baudelaire Histoires extraordinnaires (Istorisiri extraordinare) - nu cunoaștem nimic altceva care să se apropie-ntr-atît de procedeele și de obiectul științei, decât "metodica" lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adevărată baiaderă indiană dansând deasupra flăcărilor, coerede (moștenitor colegatar), împreună cu poporul său, al trudei colective a corifeilor acestora. Cărțile sale despart parcă într-un clivaj destine, în direcții determinate într-o uriașă pictogramă genial coroborată, fiecare în parte devenind un apolog urmașilor. Întreprinderea noastră de a privi exhaustiv o lume atât de diversă este un act de mare curaj, mai ales datorită timpului strict limitat al expozeului. De aceea nu pot să fac decât să evidențiez laconic, aspecte care impresionează la
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
, specie a epicii populare în proză, cunoscută în mediile folclorice sub numele general de poveste. Termenul b., de origine slavă, basn’, cu sensul originar de „fabulă”, „apolog”, „minciună”, „născocire”, a intrat în textele scrise românești sub formele basnă și basnu încă din secolul al XVII-lea și a fost adoptat, mai târziu, de către culegătorii de proză populară din Muntenia (N. Filimon, P. Ispirescu) pentru a desemna o
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
unui mare intrigant politic, Hameleonul. Subconștientul personajului este sondat cu minuție, evident acuzatoare, și figurat în simboluri sugestive. În ultima parte sunt inserate numeroase epistole ce denunță întâmplări din culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul Istoriei ieroglifice e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
menționăm că de obicei fabulosul are și un sens simbolic, mai mult sau mai puțin inițiatic (dar există sensuri inițiatice, ori simbolice în opere perfect realiste care nu au nimic fantastic). Apoi mai e și fabulosul cu caracter didactic, de apolog, care e, bineînțeles, cu totul profan. Doctorul mai adăuga că fantasticul în povestirile chinezești, de pildă, nu produce nici o ruptură în ordinea logică a reprezentărilor, așa cum se întâmplă în Occident, deci nici trauma emoțională pe care o dă fantasticul din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o schiță biografică Russe-Admirescu îl numește „o figură gigantică”), colaborează cu articolul De pe culmea vieței și cu poezii (Psalmi moderni, Apolog ș.a.). Alte versuri, de factură minoră, aparțin lui Toma Florescu, G. Russe-Admirescu, Christescu- Podeanu, Cincinat Pavelescu. Cu proze scurte sunt prezenți C.I. Tudor, Gr. Mărunțeanu (acesta și cu un fragment de roman), Toma Florescu. Poezii populare publică I.G. Bibicescu și
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes. 1,9; 1Cor. 6,6; Rom. 1,18 etc. Tradiția targumică vorbește și ea despre soarta celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud Orbe, Teología... p. 99), Iustin vedea în Is. 14,12 sq. o alegorie a destinului lui Satan (Satan este prefigurat de regele Babilonului): „Cum ai căzut din cer, o, luceafăr care răsai în zori de zi? Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
V. a fost, până la revoluția de la 1848, unul din cei mai activi prozatori români din Transilvania, însă meritele sale sunt mai mult ale unui precursor. A scris meditații și poeme în proză, schițe și povestiri moralizatoare și satirice, alegorii și apologuri. Poemele în proză pe tema morții, compuse după pierderea soției și a fiicei sale, îmbină accente elegiace preromantice cu meditația retorică religioasă. Alte meditații și alegorii, scrise într-o limbă firească, dar fără relief, sunt închinate frumuseților naturii și iubirii
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
-mi povestești, este de folos... - De folos? Nu tocmai... - Atunci, a spus Socrate surâzând, dacă ceea ce vrei să-mi spui, nu e nici adevărat, nici bun, nici de folos, prefer să nu aud, iar pe tine te sfătuiesc să uiți... (apolog grec) Imaginea și virtuțile ei Cuvântul este optim folosit și se apropie de Logos, când evocă sau creează imagini. Tocmai aceasta este minunea imaginii: poate îngloba o cascadă de sensuri și lucrează și independent de nivelul înțelegerii noastre. Să folosim
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
Soarelui, București, 1951; Taina albă, București, 1956; ed. (L’enigma bianco), Florența, 1973; George Coșbuc, București, 1951; L’uomo e l’ombra, Firenze, 1966; ed. (Omul și umbra), Iași, 1992; Pe ring cu Eugen Barbu. Dispută în șase runde, un apolog și o veșnică pomenire, București, 1990; În culisele Europei Libere, București, 1992; Estrellita și regele Țării de Foc, cu o scrisoare de Vintilă Horia, București, 1993; „Momentul adevărului” și alte prospectări critice, Sibiu, 1994; Focul de pistol al lui Settembrini
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
Melancolia, după Legouvé, încearcă să sugereze corespondențele misterioase dintre natură și stările afective: ruinele sau un țintirim sărac trezesc cuvenitele reflecții. Scriitorul e un reflexiv, un contemplativ, care mimează afectele poeților romantici. Mai conform firii sale poate fi socotit un Apolog, unde predică o existență cumpătată, sub semnul rațiunii. În volumul selectiv Păcatele tinerețelor (1857), trei secțiuni (Amintiri de junețe, Fragmente istorice, Negru pe alb - Scrisori la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
cotidiene, în care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-a lungul anilor o serie de incitante interviuri cu personalități de marcă ale scrisului românesc, de la Eugen Simion și
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
Sensul, 144-148; Grigurcu, Existența, 242-249; Ștefănescu, Prim-plan, 291-301; Cistelecan, Poezie, 167-171; Tuchilă, Privirea, 143-151; Lovinescu, Unde scurte, I, 300-302; Emil Șimăndan, Dialoguri cu Ioan Alexandru, Arad, 1993; Negoițescu, Scriitori contemporani, 14-21; Constantin, Complicitatea, 173-177; Pop, Pagini, 97-102; Dan Mănucă, Apolog pentru generația șaizecistă, CL, 1998, 5; Dicț. analitic, II, 153-155, 161-163, IV, 345-346, 379-381; In memoriam. Ioan Alexandru, RL, 2000, 38, ALA, 2000, 536; Dicț. esențial, 24-26; Manolescu, Lista, I, 244-262; Popa, Ist. lit., II, 823-328; Ion Bălu, Ioan Alexandru
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
1854 - 1920) „Al. Macedonski este întâiul nostru poet modern prin acest triumf al conștiinței poeziei asupra poeziei; c u el se deschide o lungă ceartă între conștiință și poezie...” Nicolae Manolescu, repere istorico‐literare la „Poezii”, Editura Minerva, București, 1979. APOLOG Mickiewicz spune că un om, Văzându‐și mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și viitor. În sensul acesta, aspirația către un ideal național este restabilirea legăturilor etnice cu trecutul”. Pornind de la ideea că „opinia publică” se conduce după sentimente, Ion Vinea publică, în același număr, un articol intitulat „Sentimente și interese“. Pretextul acestui apolog e oferit de o discuție purtată între două matroane burgheze - „pețitoare sau mame cu fete de măritat” „—... O știi pe Veta. Aia de fugi anu trecut cu ăla. Zice că s‘au luat din sentiment. La început au dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai mult, nici mai puțin - decît pe... Trandafiloff, „țintă a apologului heliadesc”... Aluzia la Trandafiloff e sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire din textul urmuzian (mai îndreptățit, Aurel Rău vedea o posibilă trimitere la caragialianul Boris Sarafoff)... Există însă și observații pertinente. Potrivit autoarei, „fața manieristă a fabulei ajunge la un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale se pierd în nisipul secăciunei soțiale, se ard de căldura unei soțietăți de oameni ce trăiesc numai din ura unuia cătră celălalt. A nu iubi nu-i nimica - a nu putea iubi e grozav. Toma Nour, după ce sfârșise acest apolog al urei și răcelei, el se sculă din pat și începu să traverse * spațiul cel larg al camerei sale, cu pași mari. Lumina lunei bătea în fața de marmură a icoanei din părete, a cărei ochi păreau că trăia[u] în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]