54 matches
-
consolidează într-o gamă conceptuală superioară. Emblema (vulturul basileic bicefal, spre exemplu), prin intervenția subiectului utilizator (comunitatea afiliată) se "blurează" și capătă o funcție potențială de simbolizare (în cadrul unui program politic de resuscitare a "himerei bizantine"). Narațiunea parabolei sau a apologului (panegiricul lui Constantin I) acționează atât de persuasiv asupra receptorului, încât poate constitui o poveste sau un mit fundamental (al întemeietorului de civilizație creștină), reprezentat printr-o structură simbolică definitorie identitar și cu rol principal în structurarea imaginarului puterii (vulturul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mărturie a capacității localnicilor de a adapta creativ textele cu circulație europeană −, dacă luăm în considerare faptul că letopisețele și cronicile, în afara mitului întemeietorului și a modelelor voievodale, surprind eroicul doar în limitele evenimentului principal. În schimb, acolo unde intervin apologurile sau reflecțiile baroce, ne aflăm în prezența anti-modelelor, care urmează a fi condamnate de istorie, de divinitate și de memoria colectivă, sau în apropierea unor destine curmate violent, uneori injust (de fapt, atipic): Și așea, scârbindu-se împărățiia, l-au
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu există zonă obscură). Emblema reiese din alegorizare: presupune un icon, cu sens general enigmatic, precizat printr-un motto, la rândul său precizat printr-o glosă, care îl comentează. Blazonul este o emblemă utilizată în heraldică, în general fără glosă. Apologul (cu sens moral) și parabola (cu sens religios) sunt procedee de alegorizare, în care figura este înlocuită printr-o povestire și motto-ul printr-o "morală" sau explicație (26). 12 Walter, Philippe. "L'Imaginaire médiéval". Thomas 49-60; Wackernagel, Wolfgang. "Le
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cotidiene, în care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-a lungul anilor o serie de incitante interviuri cu personalități de marcă ale scrisului românesc, de la Eugen Simion și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]