24 matches
-
cu alte cuvinte. Întrebarea mea de "barbar" (cu ghilimele) canadiano-român este următoarea: cât va mai dura liniștea din insulă ? (Pasaj adăugat ulterior 1: "Parisul, marele Paris, a devenit mic. Prea mic pentru puzderia de oameni care îi adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în invazia planetară cu care se confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție. Sunt turiști în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
motilității voluntare și a sensibilității conștiente, dar și absența reacției la stimuli externi. Pacientul păstrează funcțiile fundamentale, circulația și respirația, care pot fi reduse sau perturbate. V. Rusu (1983) consideră că pot fi întâlnite următoarele forme de comă: a) comă apoplectică, consecutivă unui accident vascular, de obicei cerebral; b) comă carus, o formă profundă, cu abolirea totală a reflexelor și, frecvent, cu grave tulburări respiratorii și circulatorii; c) comă alcoolică, atunci când sunt 4-5 grame de alcool pe litrul de sânge; d
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau un Jaguar, iar mama Îi spune: „Îmi pare foarte bine că ai aceste mașini, dar ce te faci când vin comuniștii la putere?”. Când Ronald Reagan i-a servit-o lui Helmut Schmidt, acesta a avut aproape un atac apoplectic, ceea ce arată că, de fapt, Reagan Înțelegea foarte bine anumite lucruri. Mircea Mihăieș: Reacțiile au fost Însă reci, ca să nu zicem conflictuale. Se știe că președintele Bush nu a trimis nici o telegramă de felicitare la alegerea lui Schröder, se știu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
se solicită intervenții, sfaturi și complicități. Am devenit mizantrop. Două treimi din metabolismul meu mental se epuizează în nervi de conjunctură, agenda mea zilnică e un inventar de urgențe minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocări meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând „situațiunea“: gropile din drum, moravurile șoferilor autohtoni, căldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, módele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, dema gogia, corupția, bezmeticia tranziției. Abia dacă mai înregistrez desenul amețitor al câte unei siluete feminine, inocența
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
multe ori, e zdrobit de propria importanță. Nu-i vine nici lui a crede că a ajuns unde a ajuns și e când perplex, când arogant ca un vechil în haine boierești. Efortul de a gândi logic îi provoacă inflamațiuni apoplectice și crampe stomacale. Când nu mai pricepe despre ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe beregată” cu rudele soției defuncte. În Enigma Otiliei, la pomenirea lui Moș Costache se servește țuică fiartă. Asta după ce, la primul atac al decedatului, rudele băuseră cu nesimțire vin roșu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice - apoplecticului trebuie să i se ia sânge. Tot vin roșu bea Ioanide cu latinistul Hagienuș într-un cavou de la Bellu. În Moromeții și povestirile conexe, la câmpie, țuica e proastă, vinul și mai prost. Se bucură de preț doar țuica „de la
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
am scris acum cîteva luni în 22, că Hellmuth Schmidth a venit la Washington să pledeze pentru "calmarea spiritelor". Reagan l-a ascultat atent, după care i-a servit următoarea (faimoasa) anecdotă, aducîndu-l pe cancelarul german într-o stare aproape apoplectică: "Mama lui Brejnev își vizitează fiul, acesta arătîndu-i numeroasele sale mașini de lux. Bătrîna se minunează, după care îl întreabă: Ce te faci dacă vin comuniștii din nou la putere?" între multele omagii aduse în aceste zile celui care a
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
tescovină care "unge pe beregată" cu rudele soției defuncte. La pomenirea lui Moș Costache se servește țuică fiartă. Asta după ce, la primul atac al decedatului, rudele băuseră cu nesimțire vin roșu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice - apoplecticului trebuie să i se ia sînge. Tot vin roșu bea Ioanide cu latinistul Hagienuș într-un cavou de la Bellu. În "Moromeții" și povestirile conexe, la cîmpie, țuica e proastă, vinul și mai prost. Se bucură de preț doar țuica "de la
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
îmbrăcată, deosebit de politicoasă. Din ce povestește nu se înțelege nimic, nimic. Un soi de delir bine controlat. Mă bucur s-o văd, la intervale; aflu așa că, în starea ei, o scoate la capăt cumva. Mai facem și drumul ăsta, apoteotic (apoplectic ?), ca să zic așa, iar după aceea cred - măcar sper - că am să pot să mă ramolesc în pace și onor. De la un timp, citesc destul de multă poezie, însă continuu să mă minunez de performanța criticilor: cum fac de știu să
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o mască indeniabilă de gâde oriental; degetele lungi se crispaseră, vinele gâtului se umflară apoplectic...” (Tiranul năbușit). Viitorul deputat de Roman (în perioada 1928-1932) își dublează pamfletele ad-personam cu pamflete ad-rem, demascând fără rezerve, în tușe îngroșate până la refuz, confuzia și vacarmul zilelor parlamentare sau atmosfera tenebroasă a tripoului scriitorilor români. Când spunem că articolele
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
derâdere. Miron avea față de activiștii superiori ai vremii un dispreț șugubăț. Ne înveselea pe toți imitându-l cu poticneli, cu gramatica devastată, mai ales pe Chivu Stoica. (Tot așa ar fi făcut și azi, dacă ar fi trăit, imitînd vorbirea apoplectică a unui Cozmâncă) Numărul de ziar îl purta în ziua aceea asupra lui ca pe o probă de dosar, ziar căpătat în avionul ce-l aducea de la Paris, de pe Aeroportul Le Bourget, la București... Fusese prima întâlnire cu țara, primul
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
de-a ambuscada pe lângă și printre gheretele dezafectate ale muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate din țevi și din bare metalice șterpelite de pe un alt șantier din apropiere. După aspectul feței apoplectic și după răcnete, hipopotama în fustă colorată și înfoiată, și în târlici, pare să fi fost trezită din somn de larma mitraliorilor. Sau poate - de ce nu am presupune, de vreme ce gura lumii-i slobodă? - din cine știe ce altfel de răsfăț. Oricum, culoarea
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
tura de calitate) atât de neașteptat de eficace, încât am smuls-o iar de-acolo, i-am dat o învârteală de tango și am trimis-o cu un bufnet în zid, împlântându-mă din nou în ea. Am zbierat amândoi apoplectic în același timp când ne-a venit, și răcnetul a bubuit nocturn deasupra orașului, instalația sonoră declanșându-se iar noi gâfâind într-o inarticulată magmă de horcăieli cu bale și sufocări amplificate... Haaah-hăăă-haaah!... ieșea din difuzorul minaretului, auzindu-se până pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și mai exagerate față cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a memoriei mele e, hotărât lucru, palidă. Era mai curând blond, robust, cu ochi buimaci; Își cunoștea locul: se repezea mereu să-mi deschidă ușile. În schimb, nu pot, deși ar fi de dorit, să-l uit pe bărbosul și apoplecticul colonel Harrap, reprezentantul tipic al neșovăielnicei vulgarități a unei țări care, deși uriașă, ignoră nuanțele, acele nuances pe care nu le uită nici cel din urmă golănaș al unei trattoria din Neapole și care sunt marca de fabricație a rasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă te superi e altceva! Secret profesional! Căci nu cred să fie solidaritate familială! ... Mi se pare că spitalul e accesibil oricui, și mai ales mie, care viu să cercetez
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se prelungea, Mini, ca să spună ceva, întrebă: - E inteligentă doamna Hallipa? - O femeie frumoasă e totdeauna inteligentă . Lina sosise și intră grămadă. Sărută pe Mini. Era congestionată ca de obicei. Mini spunea adesea cu grijă că Lina e un tip apoplectic. O calma Nory: - Lasă femeia în pace! E scurtă în gât. Atâta tot! încă sufocată de graba cu care venise, întrebă pe Rim dacă l-ar supăra vizita Elizei. " Cît protocol!" reflectă Mini. Rim, galant, se arătă încîntat că vede
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau foi de ziare scorojite, foșnind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au curaj să și-o tragă cu fete decât atunci când ele sunt îmbrăcate în băieți? Bill, care vorbise până atunci cu Helen și care era, în mod clar, principala țintă a reflecțiilor lui Hugo, își luă imediat fața de momâie apoplectică. Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
numai în camera lui! Singur! Noaptea! Numai noaptea! Și nimeni n-a știut niciodată! Nimeni! Numai eu! Numai eu! DOAMNA CU VOAL (Lovind cu picioarele în pământ.): Și la noi! Cânta numai fanfara... În parcul municipal... Și numai duminica... (Țipăt apoplectic.) Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Se asociază acestui strigăt de protest.): Numai duminica! Numai duminica! (BĂRBATUL CU ZIARUL își folosește ziarul făcut sul ca pe o trompetă și începe să facă pe omul-orchestră, în timp ce DOAMNA CU VOAL și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de care-i vorbise feroviarul. Acolo locuia sau, cel puțin, acolo lucra ministrul de Interne, Ali Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de grăsanul apoplectic, care-l privi evident mirat, dar fără să înceteze să-și agite brațele și să sufle în fluier. Se opri în fața lui: — Ministrul Madani locuiește acolo? întrebă cu voce gravă și profundă, care-l impresionă pe polițist la fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot e să-ți muți păsărica, de ce să-ți pompezi sîngele mai jos de genunchi. Mai ales acum, cînd editura Fii și Îndrăgostiți a anunțat apariția unei colecții de Înalt succes: „În pielea goală”. Cunoașterea e-n toi, se ridică apoplectic. Dar la cap, nu la genunchi, acolo faci ruptură de menisc, apă. Cum avertizează și editoarea pe hîrtia de calitate superioară a unei noi publicații ce poartă a șaptea pecete a bunului gust, Oblyo, destinată amatorilor de plăceri individuale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]