10 matches
-
nimic nu poate ființa fără a fi mai întâi Unu!) și că el, cel mai simplu, cuprinde Totul. Dar tocmai de la acest conflict de identitate al Unului (indicibil pe de o parte, dicibil pe de altă parte), pornește critica, implicit aporetica damasciană vizavi de el, anume că, atâta timp cât păstrează o anumită relație cu Totul, Unul nu mai poate să fie transcendent! Deoarece însuși Plotin gândea principiul prim Unul ca totul și anterior totului, Damascius s-a oprit la principiul „Unul-tot anterior
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1490693083.html [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
divinitatea este un simplu ''demiurg'', ceea ce în grecește înseamnă ''meseriaș''. 83. Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români. 84. La întrebările fundamentale ''de ce?'' și ''în ce scop?'' aporetica rurală românească răspunde: ''d-aia''. A venit odată un franțuz la noi, cu niște mașini, iar una nu funcționa tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge și așa! Trebuie să scăpăm de acest ''merge și așa''; că ''merge și așa
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
că este momentul să aduc în discuție încă un lucru. Ei sunt printre primii în istoria gândirii care deschid o perspectivă asupra problemelor, dificultăților sau aporiilor gândirii. Ulterior, aceasta va deveni o preocupare foarte importantă a filosofilor de orientare logică, aporetica fiind chiar o cale sau metodă a gândirii, menită a cerceta problemele antitetic, prin relevarea punctelor de vedere opuse, prin dezvoltarea antinomiilor, prin întoarcerea rațiunii asupra a ceea ce pare să o blocheze, asupra limitelor sale. Metoda dogmatică se aseamănă oarecum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
chiar o cale sau metodă a gândirii, menită a cerceta problemele antitetic, prin relevarea punctelor de vedere opuse, prin dezvoltarea antinomiilor, prin întoarcerea rațiunii asupra a ceea ce pare să o blocheze, asupra limitelor sale. Metoda dogmatică se aseamănă oarecum cu aporetica, însă numai până la punctul în care aceasta începe să caute soluții antinomiilor, mijlocindu-le într-un terț prin care devine o doctrină a probabilului sau a plauzibilului 255. În loc de o căutare a soluției aporiilor, metoda lui Blaga vine cu o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
istoria filosofiei nu se mai întâlnește ceva asemănător metodei dogmatice. În acest sens, într-o notă din Cunoașterea luciferică, el afirmă următoarele: "Antinomicul a fost în diferite timpuri utilizat spre a arată imposibilitatea de a soluționa o problemă, aceasta de la aporetica lui Plato până la cea a unui N. Hartmann. Antinomiile, în care se revarsă încercările de a soluționa anume probleme, au fost folosite ca un prilej de a permanentiza un mister deschis pe linia zero-cunoașterii. Antinomia nu a fost până acum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
iar negustorul, rața de jos care se uită la el. POPORUL ROMÂN Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români. La întrebările fundamentale „de ce?“ și „în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: „d-aia“. A venit odată un franțuz la noi, cu niște mașini, iar una nu funcționa tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge și așa! Trebuie să scăpăm de acest „merge și așa“; că „merge și așa
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
astfel la o cvasiidentificare a acestor două noțiuni, este singura ieșire pentru a scăpa de chinuitoarea problemă a anteriorității uneia din două, dat fiind că sânt argumente egal de valabile de o parte și de alta. Să recurgem la "soluțiile" aporeticii, adică la sistematizarea lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
subiectivă", constând în preluarea și prelucrarea "obiectului" pentru a-l construi epistemic (cunoaște) sau a-l reconstrui filosofic (recunoaște) sau chiar pentru a-l utiliza după fel de fel de scopuri? Iată întrebări (re)puse de unii filosofi contemporani, urmând aporetica mai veche a filosofiei, dar acceptând ca de la sine înțeleasă, dintr-o poziție "naturalistă", "obiectivitatea obiectului" preluat și prelucrat, faptul că situarea acestuia în fața "conștiinței" ("subiective"), așadar în afara ei, în diferență "de natură" față de ea, nu este problematică. Multe dintre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau măcar nu pare a fi posibil prin el însuși? Și care este riscul "ontic" al obiectului constituit astfel: capătă un sens "ontologic"? Și este acesta un "surplus" pentru el? Iată întreabări puse de alți filosofi contemporani, urmând și ei aporetica mai veche a filosofiei și, totodată, suspendând evidența de "obiectivitate" a obiectului, ca și cum aceasta, acceptată, totuși, la un moment dat, ar fi problematică, dar admițând ca fiind dată și, desigur, ocolită de întrebare, gândirea (conștiința) însăși. De unde, așadar, puterea "transcendentală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel chiar și în reconstrucții filosofice, care fie declară că au în începutul lor altă problemă decât aceea care vizează diferența dintre acești doi termeni, fie susțin că tind către aporii mai proaspete în istoricitatea lor, dar originare raportat la aporetica filosofică, în genere, care nu au de-a face dintru început cu relația subiectului cu obiectul. De ce se întâmplă astfel? De ce asemenea probleme referitoare, direct sau indirect, la subiect și obiect au o necontestată preeminență în reconstrucțiile filosofice, chiar și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]